4,013 matches
-
și ursul și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărît oștirea Dumnezeului cel viu." 37. David a mai zis: "Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mîna acestui Filistean." Și Saul a zis lui David: "Du-te, și Domnul să fie cu tine!" 38. Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
telefon, cum Își ciulește urechile. Din partea Mirandei Priestly... de la revista Runway? — Ea Însăși. De ce? Ai auzit de ea? Ei, acesta a fost momentul În care s‑a transformat dintr‑o extrem de acidă asistentă de redacție Într‑o sclavă pe patru labe a lumii modei. — Dacă am auzit de ea? Dar bineînțeles! Nu o cunoaște toată lumea pe Miranda Priestly? Bine, dar ea e, cum să spun eu, cea mai importantă femeie din lumea modei. Și ce ziceai că vrea să găsesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
legat la cap, că și-a pierdut puterea precum Samson. Ești de acord?“ „De acord, dar trebuie s-o faci chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei nu sunt vinovați, că nici n-au fost acolo când s-a întîmplat fapta aceea... Maiorul Tănăsescu gâfâia. Începuse să se îngrașe în vremea din urmă, avea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al tău. Cei care te tortu rează, cei care îți pândesc somnul și îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi. Dar refuzul te silea la o nouă umilință. Cei ce refuzau să mănânce erau ținuți cu gura deschisă ca să li se toarne pe gât zeama fierbinte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu-se să se ridice. Gata, că ne apucă tristețea ! Hai, înapoi la treabă... Scoase din buzunarul de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l privea, de parcă cineva ar fi vorbit din spatele unei măști. — Auzi, ciovico, mai bine mi-ai da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perete, ți-ai fi făcut cruce, jurând că e un cal ce vorbește. Avea mâini atât de lungi, încât nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om care se maimuțărește, gata să alerge în patru labe. De aceea, atunci când ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e nicio primejdie să visezi că dormi, căci în vis nimeni nu moare. Faraon adormise pe canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe mine chestia asta m-a costat cinci ani, se strâmbă Pârnaie. Tot mergând și vorbind, simțiră, dintr-odată, că icnelile lui Iadeș, însoțite de zăngănitul de fiare, rămăseseră în urmă. Omul, cu fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tragă aer în piept. Saliva făcea bulbuci care se umflau și se spărgeau în ritmul clănțănelii, îngroșându-se la colțul buzelor, într-o spumă verzuie. Corpul îi tresărea, dar pe bucăți, întâi capul, pe urmă pieptul, coapsele și, la urmă, labele picioarelor, de parcă ar fi fost străbătut de șocuri electrice. În mod miraculos, ciorapul de lână rămăsese tras pe cap și vârful îngroșat îi juca pe frunte, ca un motocel. Se îmbulziră în jurul lui, fiecare cu părerea sa, pe care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care veniseră, după ore, să fumeze în parc plecaseră. Iar îndrăgostiții care să se ascundă în întuneric nu veniseră încă. Doar un bătrân și câinele lui. Tili tăcu până când omul se îndepărtă în ritmul câinelui bondoc, ca un salam pe labe. Nici nu mai știi de cine să te ferești, spuse Tili. Oricum, nu e un loc în care să-ți vină să te duci și a doua oară. Una peste alta, nu trebuia să-l lăsăm pe Luca să plece
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus, spre clopotniță, și păru din nou mulțumit. În genere, părea un om mulțumit de ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul în ureche, scuturându-l, de parcă răcnetele ar fi rămas agățate acolo. — Care ei ? întrebă. Asta omul înțelese. Îi făcu iarăși semn să se apropie, pentru a-i șopti celălalt mare secret
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care nu-l mulțumi pe Jenică. El își dădea acum lupta cu îngerul și părea de neînduplecat. Lozul câștigător se tot furișa printre celelalte, mai ascuns, mai la fund sau într-o margine. Jenică se dezlănțuise. Se lăsă în patru labe cu fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii săi sunt rapizi și aproape imperceptibili. Îmi dau seama că eunucii sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce și pleacă înainte să termin plecăciunea. În timp ce îmi duc apa la buze, simt priviri ațintite spre mine din toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs, legume cu ficat de căprioară, homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a le dezmorți pe nurorile sale, Majestatea Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne așezăm la loc și deschidem evantaiele. E vremea scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de regele lor în timp ce își împresoară dușmanul, Vulpea Albă, care e pe moarte și care cântă spre public: De-i vrea să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trecem de poartă și intrăm în grădină, mă simt copleșită de imaginea templelor mari care acoperă dealurile. Peste tot sunt statui ale lui Buddha. Cele mici sunt de mărimea unui ou. În cazul celor mari, pot să mă așez pe laba piciorului statuii. Numele templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala Milei, Casa Norului Norocos, Casa Calmului Veșnic. Unele au fost construite din pavilioane deja existente, altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă Nuharoo a găsit pretexte pentru ca acesta să lipsească. În loc să exerseze cu cai adevărați, Tung Chih călărește pe eunuci. Mai mult de treizeci de eunuci trebuie să meargă în patru labe prin curte ca să-l facă pe el fericit. „Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se răzbuna, căci An-te-hai e cel care are poruncă de la mine să-l disciplineze. Tung Chih îi biciuiește fesele și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
potrivit, din moment ce acolo a Început totul. Suntem logodiți de o săptămână și deja mamele au luat-o razna. Chiar nu știu cum o să mă descurc cu ele. Familiile lui Penelope și Avery Își făcuseră vacanțele Împreună de când ei doi mergeau În patru labe. Existau o grămadă de poze cu toată adunătura, arborând cu toții papuci cu zorzoane și genți cheap-chic cu monogramă L.L. Bean la Martha’s Vineyard, vara, și clăpari Stubbs and Wootton În timpul iernilor la schi, de la Adirondacks. Ea fusese la Nightingale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă nu cumva Philip voise să spună „școli“. Era chiar foarte tânără. A, știi tu, alea obișnuite. Elite, Ford, Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic, puișor. Mai bine stai tu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]