4,444 matches
-
dușmani ai poporului", despre copilăria sub o istorie ostilă. Povestea din carte poate fi rezumată în modul cel mai simplu. Tatăl familiei, polițist, provenit dintr-o familie cu 18 copii (of, Doamne!) este arestat și i se pierde urma prin labirintul închisorilor comuniste. Mama rămâne o vreme într-un sat din Oltenia cu șase copii mici, printre care și autorul, mărturisitorul. Ultima amintire din copilărie estre "o miuță" jucată în curtea școlii, cu o minge făcută din cârpe, una mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca eroii din diferite opere ─ în Divina Comedie, Virgiliu este cel care l-a călăuzit pe Dante în călătoria sa pe cealaltă lume; în mitologia greacă ni se spune că firul călăuzitor al Ariadnei l-a scos pe Tezeu din labirintul Minotaurului ─ și noi, elevii, am avut nevoie de un îndrumător, care să ne ghideze în drumul spre noile provocări. În acești patru ani de studiu mi-am putut dezvolta atât eu, cât și ceilalți elevi abilitățile de comunicare, creativitatea și
Anii de liceu primii paşi în viaţă. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
într-o zi; o pasiune care, că orice pasiune, mă ajută, deopotrivă, să trăiesc și să mă rostogolesc în propriu-mi ciclu. Să nu-ți imaginezi însă că toate cărțile îmi sunt și consubstanțiale. Că joc secund mai pur, lumea labirinturilor de hârtie, în orice caz, e un univers în care rareori cunoști dezamăgirea cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acceptă speculațiile alunecoase (are chiar alergie la ele), nu glosează în gol, nu este un raisonneur gratuit, nu vrea să întrerupă filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar: un roman neorealist și gotic (paradoxal!) în același timp. Singurul său tabiet (asumat, de altfel) este exactitatea, limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care cunoaște și admiră marea dvs. carte despre yoga2, aceasta nu aduce multe noutăți, dar este un rezumat comod și elegant al unui subiect dificil de tratat: nu aș omite să observ că promiteți alte două cărți despre subiecte importante, labirintul 3 și structura miturilor. Această din urmă problemă se află la ordinea zilei de când lucrările domnului Dumézil au revoluționat ideile noastre despre mitologie (vezi ultima lucrare, Loki, pp. 283 sq.), iar o analiză aprofundată a mitului și a rolului său
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scriind că „labirintele catedralelor trebuiau urmărite ca o penitență sau ca un «drum spre centru», întocmai cum pelerinajul la Barabudur, cu ascensiunea și opririle lui ceremoniale, este un drum spre centru” (pp. 102-103), Eliade făcea trimitere la „studiul nostru despre Labirint, de apropiată apariție”- cf. nota 132. Nu a mai ajuns să scrie și să publice un studiu sau o carte autonomă despre labirint, dar a dedicat, în diferite lucrări, subcapitole speciale simbolisticii labirintului: în Tratat, discutându-l din perspectiva „simbolismului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
opririle lui ceremoniale, este un drum spre centru” (pp. 102-103), Eliade făcea trimitere la „studiul nostru despre Labirint, de apropiată apariție”- cf. nota 132. Nu a mai ajuns să scrie și să publice un studiu sau o carte autonomă despre labirint, dar a dedicat, în diferite lucrări, subcapitole speciale simbolisticii labirintului: în Tratat, discutându-l din perspectiva „simbolismului centrului”, sau în Mituri, vise și mistere, integrându-l simbolisticii „Pământului-Mamă” și a „hierogamiilor cosmice”. Nu poate fi ignorată, în acest context, nici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade făcea trimitere la „studiul nostru despre Labirint, de apropiată apariție”- cf. nota 132. Nu a mai ajuns să scrie și să publice un studiu sau o carte autonomă despre labirint, dar a dedicat, în diferite lucrări, subcapitole speciale simbolisticii labirintului: în Tratat, discutându-l din perspectiva „simbolismului centrului”, sau în Mituri, vise și mistere, integrându-l simbolisticii „Pământului-Mamă” și a „hierogamiilor cosmice”. Nu poate fi ignorată, în acest context, nici sensibilitatea particulară a lui Wikander de a acorda atenție proiectelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mistere, integrându-l simbolisticii „Pământului-Mamă” și a „hierogamiilor cosmice”. Nu poate fi ignorată, în acest context, nici sensibilitatea particulară a lui Wikander de a acorda atenție proiectelor anunțate de Eliade. Deși nici Wikander nu a scris în mod special despre labirint, într-o recenzie la cartea lui Jan de Vries, Untersuchung über das Hüpfspiel-Kinderspiel-Kulttanz (1957), el face o introducere lărgită, înaintea prezentării cărții, urmărind originea denumirii marilor construcții labirintice din piatră din nordul Europei:în Scandinavia, dar și în Anglia sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
elevi ai marelui Kant, dintre care am citat două nume mai sus, să Înțeleagă -, se exprimă tocmai prin noi, În forma Ei cea mai Înaltă, mai expresivă, mai „intuitivă”. Dumnezeu care ajunge la sine Însuși după lungul și Întortocheatul drum, labirint, al materiei vii, al „categoriilor dialectice”, ajungând să se oglindească Încă o dată - sau, mai știi, pentru prima dată! - În „creierul lui Kant”! Iată, nu-i așa, o altă forma a religiei, a acceptării misterului, un fel, de fapt, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un sobol, o cârtiță care, cumva, semăna În imaginația mea cu sobolul ce-i apare concret și simptomatic lui Hamlet, Întărindu-l În dorința sa de răzbunare. În dorința irepresibilă a doctorului Minda de a „rămâne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face pe zeci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțini nu par a fi Înzestrați cu minimum de cinism necesar pentru a Înfrunta adulții și rigorile socialului și se auto-suprimă. (Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor ambițioase puberale - cu un cerc. Nu, nu am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru, el vorbește de „liceu, cimitir al tinereții mele” și dacă unii interpretează acest vers
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor ambițioase puberale - cu un cerc. Nu, nu am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru, el vorbește de „liceu, cimitir al tinereții mele” și dacă unii interpretează acest vers ca un protest la formele de Învățământ, eu Îl decriptez ca pe un clar semnal al dezamăgirii vârstei, În generalitatea ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moment, de un ceas, al unei vârste! Deoarece, domnii mei, nu există alt adevăr decât acesta, „vânat” rar și prețios, dar al zeilor pe care i-am uitat, acel fir al Ariadnei care ne poate călăuzi să găsim ieșirea din labirintul peșterii oricărei vieți; iar la ieșire, ca Într-un vis colorat sau un basm, ne va aștepta propria noastră siluetă, străină și familiară totodată. „Cineva” Întâlnit parcă odată, În nu știu ce Împrejurare, cineva - așa, precum e uneori conturul unei femei intangibile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost În existența și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost În existența și cariera mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost În existența și cariera mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care nu așteaptă extincția fizică pentru a se instala, unul din acele „subtile coșmaruri din starea de veghe”, ca o fantomă sau o pasăre neagră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un „labirint mântuit, rezolvat” sau, iată, o altă definiție posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un „labirint mântuit, rezolvat” sau, iată, o altă definiție posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un „labirint” de care mulți se Înșală, se auto-amăgesc a fi un „cerc”. Căci, de fapt, ce a făcut națiunea română, „de curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un „labirint” de care mulți se Înșală, se auto-amăgesc a fi un „cerc”. Căci, de fapt, ce a făcut națiunea română, „de curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Căci, de fapt, ce a făcut națiunea română, „de curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată” din „cercul” stabilității și previzibilității evenimentelor și valorilor Într-un „alt” labirint, ce amenința să fie unul dintre cele mai „apăsătoare”, mai „confuze”, negator al tradiției și firii noastre, al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epitetul de „laș, lașitate” aplicat nației noastre și indivizilor care o compuneau stăruia pe aproape toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce, doar cu puține deceni În urmă, „reușiserăm” să atingem limanul național și individual visat În secole de bărbații „vii” și curajoși În spirit și moralitate ai „populației” care fusesem, Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și chiar și contestările numeroase și uneori furioase, brutale, injuste - sau mai ales acestea! - mă conving că exist Încă În conștiința publică și că „cercul” meu, al găsirii echilibrului și al efortului scriptic, a fost real, și nu un „alt labirint”! Deși, cum o mai spuneam, rezultatul ultim, definitiv, va fi judecata postumă a operei mele și, În primul rând, a „pretenției” mele - rare, nu numai În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]