6,058 matches
-
colaborează intens la „Cuvântul nostru” și scoate trei publicații efemere: „Vitraliu” (1932-1933), „Rod” (1932-1933) și „Mahalaua” (1933). La „Mehedințeanul” („Nădejea”) e, un timp, secretar de redacție. Trimitea materiale diverse și la „Alarma satelor”, „Vremea nouă”, „Brazda literară”, „Provincia”, „Școala Mehedințiului”, „Luceafărul literar și critic”. În 1935 își adună o parte din versuri în placheta Manifest, urmată, în 1940, de o alta, intitulată Eu și Dunărea. După o scurtă colaborare la cotidianul bucureștean „Facla”, lucrează din nou în redacția unor ziare din
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete de Jonathan Swift, la care semnează traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Synthesis”, „Revue des études sud-est européennes”, „Agora”, „Meridian” ș.a. Volumul de eseuri Odiseu în Atlantic (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), consacrat spiritualității engleze, îl definește pe B. drept un analist erudit, meticulos și riguros, atras în special de operele „deschise”, ce
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
inspector-șef al Secției regionale de învățământ și cultură. Trecut la catedră în 1960, din 1962 este director de liceu și, apoi, timp de opt ani (1972-1980), director al Teatrului Național din Cluj-Napoca. A debutat cu versuri în 1938, în „Luceafărul” (revista elevilor Liceului „G. Barițiu” din Cluj), iar editorial, în 1943, cu volumul de poezii Cetini mohorâte. A elaborat manuale școlare (în colaborare) și a publicat versuri, reportaje, însemnări în „Universul literar”, „Pagini literare”, „Ardealul” și, după o lungă întrerupere
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Cluj), iar editorial, în 1943, cu volumul de poezii Cetini mohorâte. A elaborat manuale școlare (în colaborare) și a publicat versuri, reportaje, însemnări în „Universul literar”, „Pagini literare”, „Ardealul” și, după o lungă întrerupere, în „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Vatra”, „Pagini bucovinene” ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor, după pensionare (1980) s-a dedicat în exclusivitate scrisului. A mai semnat Petre Bucșia, Barbu Petreanu. Alcătuit din poeme scrise în proximitatea unui moment tragic din istoria națională (desprinderea Ardealului de
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Lugoj, funcționar al Inspectoratului școlar regional Timișoara. Descoperind încă din școală, prin Nichifor Crainic, poezia „șesurilor natale”, începe să scrie. Debutează în „Semenicul”, în 1930. Va colabora la numeroase publicații din Lugoj („Răsunetul”, „Acțiunea”, „Învățătorul bănățean”, „Conștiința națională”), Timișoara („Vestul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Colț de țară”, „Suflet nou”, „Cuvântul satelor”, „România de Vest”, „Dacia”, „Poporul român”, „Îndreptarea”), Arad („Hotarul”, „Înnoirea”, „Litera”, „Românul”, unde a fost și redactor responsabil), Oravița („Generația de mâine”), Mediaș („Lanuri”), Cluj („Societatea de mâine”, „Revista mea”, „Gând românesc
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
în revista „Gând tineresc” din Alba Iulia (1947) și, editorial, cu volumul Cincisutistul (1952). A colaborat, desfășurând totodată și o activitate redacțională, la „Almanahul literar”, „Lupta Ardealului”, „Contemporanul”, „Cravata roșie” (redactor-șef, 1956-1958), „Flacăra”, „Gazeta literară” (redactor-șef adjunct, 1966), „Luceafărul” (redactor, 1958-1960), „Scânteia tineretului” (redactor, 1960), „Steaua”, „România literară”, „Viața românească” ș.a. A condus filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor (1953-1955), a fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-1965), șef al secției Cultură și Artă a CC al PCR (1966-1968), vicepreședinte al
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
la „Alma Mater”, lucrând apoi ca redactor la revista „Cronica”. A debutat în aceeași revistă, în 1968, iar în volum, în 1974, cu Anotimpul corăbiilor. Publică mai cu seamă în revistele ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
despre poezie a lui Ion Barbu, publicată postum (1978) în volumul Polemos. Între terminarea liceului și admiterea la facultate a fost constrâns să exercite diverse profesii, inclusiv pe aceea de muncitor necalificat la fabrica „Iosif Rangheț”. A colaborat la revistele „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Radio-Teleșcoală”, deținând în „Scânteia tineretului” o rubrică permanentă intitulată „Cronica debuturilor”. Dovedind un gust literar sigur, capabil să detecteze și cele mai anemice filoane ale talentului, B. a reușit în aceste articole (mare parte neadunate în
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
de Stat, lector principal la Comitetul pentru Presă și Tipărituri (până în 1977), redactor la „Revista română” pentru străinătate (1978), deputat de Gorj în Parlament (din 1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1960) și în volum cu Topos Atopos (1969). Lirica lui B. e, într-o măsură, de factură livrescă și intenționează recuperarea imagistică a protoistoriei, rescriind mituri sau preluând teme folclorice, dar și motive și figuri consacrate, pe care le prezintă
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
unde participă la manifestări și dezbateri culturale și publică poezii și eseuri în mai multe reviste literare. Moare, împreună cu soția sa, în timpul cutremurului din 4 martie, sub dărâmăturile blocului „Continental”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Cronica”, precum și la „Literatur und Kritik”, „Die Presse” (Austria), „Die Welt”, „Ensemble” (Germania), „Cahiers de l’Herne” (Franța). Primele volume de versuri ale lui B., Poezii (1950) și Cântece de zi și noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
poet și traducător. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Bălășescu, funcționar. Urmează, la București, Liceul „Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Litere și Filosofie. A fost șef al secției de poezie a Casei Centrale a Creației Populare (1954-1956), redactor la „Luceafărul” (1958-1962, 1972-1982), secretar de redacție la „Gazeta literară” și „România literară” (1962-1972). A mai colaborat la „Târgoviștea”, „Ancheta” și „Fapta”. Debutează în „Mugurul”, revistă a Liceului „Mihai Viteazul”. Primele volume, 1907 (1957), Poarta soarelui (1964), Poeme (1965), stau sub semnul
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
ipostază a poetei-copil, reactualizează spațiul-timpul auroral: „Jos era cerul verde strălucitor / și unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau izvoare”. Din același fond mitico-magic arhetipal se nutresc și cele câteva povestiri publicate între 1969 și 1975 în „Luceafărul”: Singură ploaia, Comana și Duminică, Bunica. Aspirația către poezia meditației abstracte (ciclul Cântece pentru numărul unu din Scrisori către Orfeu) este contrazisă de adevărata vocație a poetei, care rămâne lirica feminității (în ipostaza de iubită și mamă) și a copilăriei
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
este corespondent semnează Adrian Corbul, mai rar A.C., C.R.B., Rudy, Rudolf. Aici publică mai multe articole, nu numai literare, menite să evoce atmosfera culturală și politică a Franței. Este destul de prețuit de cititorii din Ardeal, pentru care trimite corespondențe la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Societatea de mâine”, „Românul”, „Tribuna poporului”, „Patria”, „Cosinzeana” ș.a. Intrat funcționar în serviciul de expediție al editurii pariziene Fasquelle, B. își va duce traiul de pe o zi pe alta. Printre prietenii apropiați aflați la Paris, se numără, multă vreme
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
de Filosofie a Universității din Cluj (1974). Lucrează ca redactor la ziarul „Unirea” din Alba Iulia și la revista „Orizont”, iar din 1992 este director al Bibliotecii Județene Timiș. Debutează cu o schiță în „Orizont”, în 1972. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”. Scrie scenarii de film și cronici radiofonice. Romanul Casa Ursei Mari (1978; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor) înfățișează întâlnirea, văzută ca formă de adaptare, și nu ca rezistență (cum remarca la apariția cărții Nicolae Manolescu), dintre comunitatea
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Orăștie și l-a continuat la „Sf. Sava” din București, absolvind în 1949. Urmează Facultatea de Filologie din capitală (1949-1953). A obținut titlul de doctor în filologie în 1968. A făcut parte din redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Cadru didactic universitar, a fost între 1967 și 1969 lector la Universitatea din Toulouse. A ocupat funcția de vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1969-1977), a fost membru supleant (1969-1979), apoi membru plin (1979-1989) al Comitetului Central al Partidului
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
târziu, la Arad, a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cariatide” și „Arca” (Arad). Debutează cu povestirea Duminică la tropice (1968) în revista „Orizont”, iar editorial cu volumul de proze scurte Să arunci cu pietre în soare (1974). Volumul de debut aduce în fața cititorului o lume pe care au explorat
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
din Câmpina, unde s-a stabilit definitiv. După 1989, a devenit profesor la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești. A debutat în 1963, cu articole de critică și istorie literară, în „Contemporanul”, colaborând apoi la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Prima lui carte, G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, apare în 1970. În domeniul istoriei literare, B. a adus contribuții valoroase, supunând operele scriitorilor clasici unor ample și atente analize și abordând aspecte puțin sau deloc
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
este invitat ca profesor, stabilindu-se la Paris, în 1981; din 2001 își schimbă reședința la Nisa. Debutează editorial cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume (1969). A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a. Mașina de fugit în lume cuprinde șapte nuvele, ordonate în sensul unui roman de formare (probabil, cu implicații autobiografice), care urmărește trecerea de la vârsta copilăriei la cea a adolescenței. Întâmplările și personajele acestei lumi
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
cadru didactic la Universitatea București, luându-și doctoratul în filologie cu teza Mihail Șolohov și literatura română (1971). Debutează în publicistică în 1960. Colaborează la revistele „Romanoslavica”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Secolul 20”, „Rumânskaia literatura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Novâi mir”, „Vestnic M.G.U.” etc. Publică articole, cronici, profiluri literare, recenzii, pe teme ca: relațiile literare româno-ruse, istoria literturii ruse vechi și moderne, aspecte ale fenomenului literar rus contemporan. Traduce din proza sovietică. Publică numeroase studii despre Pușkin, I.
BARBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285620_a_286949]
-
1960 și 1968, este director al Editurii pentru Literatură, unde s-a distins printr-o preocupare eficientă pentru literatura clasică, din care a inițiat ediții de opere, ca și pentru literatura contemporană (a patronat debutul multor scriitori tineri în colecția „Luceafărul”). Este demis în anul 1968 pentru că tipărise, în colecția „Biblioteca pentru toți”, antologia Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta (I-II), alcătuită de Nicolae Manolescu, în care figurau poeți indezirabili regimului comunist: Aron Cotruș, Nichifor Crainic, Radu
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
mai cu seamă un om plin de energie, ingeniozitate și talent, un ferment într-o utilă acțiune de luminare și culturalizare. În perioada budapestană, sprijinit de alți studenți români, membri ai Societății „Petru Maior”, ia inițiativa întemeierii și finanțării revistei „Luceafărul”, fiind editor și redactor responsabil până la sfârșitul anului 1902, apoi doar editor, până în aprilie 1903, când trece gazeta în mâinile lui Oct. Tăslăoanu și ale lui O. Goga. Chiar în primele numere, tipărește un grupaj de scrisori primite de Paul
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
București, 1974. Repere bibliografice: Teodor Neș, Oameni din Bihor, Oradea, 1937, 428-437; Călinescu, Ist. lit. (1941), 567-568; Eugeniu Potoran, Umoristul Ardealului: A. P. Bănuț, Tinca-Bihor, 1944; Zaciu, Masca, 358-364; Agârbiceanu, Meditație, 246-250; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 265-270; Vasile Netea, Geneza revistei „Luceafărul”, MS, 1973, 3; Dicț. scriit. rom., I, 238-240. G.D.
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
mai multe periodice: „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, suplimentul „Vremea literară” (1929-1930) al gazetei „Vremea”, „România literară” (1932-1934), „Călăuza artelor”, „Albina”, „Reporter”. Colaborează la „Rampa”, „Flacăra”, „Revista română”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Capricorn”, „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Viața românească” ș.a. Mai semnează cu pseudonimele C. Balt., Bal, B. Camil, Lacremony, Luca Luminiță, Luca G. Luminiță. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, calitate ce i-a fost retrasă în 1940 din motive rasiale. După 1944 a funcționat
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
pe teme de filosofie, literatură, sociologie, pedagogie, cu articole, cronici, portrete literare, impresii de călătorie și cu încercări în proză, la diverse publicații: „Cuvântul dăscălesc”, „Revista generală a învățământului”, „Vox studentium” (Geneva), „Revista de filosofie”, „Fântâna darurilor”, „Solidaritatea”, „Tiparnița literară”, „Luceafărul literar și artistic”, „Foaia învățătorului”, „Viața literară”, „Analele Brăilei”, „Calendarul”, „Relief dunărean”, „Satul și școala”, „Școala română”, „Luminița” (Brăila), unde era (în 1935) președinte al comitetului de conducere, „Dreptatea”, „Gând românesc”, „Graiul satelor” (Cahul), „Rânduiala”, „Ethnos”, „Almanahul școalei primare și
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Plaiuri săcelene”, „Farul nou” ș.a. După mulți ani, în care i se interzice să publice din cauza ideologiei etnicist-metafizice din eseurile sale, B. colaborează, foarte rar și atent cenzurat, mai mult cu evocări ale vieții culturale, la „Tribuna”, „Steaua”, „Secolul 20”, „Luceafărul” (unde semnează și cu pseudonimul B. Vasile) ș.a. Considerat „cel mai fecund creator al generației sale” (N. Bagdasar), revendicat aproape în aceeași măsură de istoria literaturii și de cea a filosofiei românești, B. așază, consecvent, în miezul ideatic al studiilor
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]