8,009 matches
-
care a ales să moară după ce dragostea lui nefericită a murit, la rândul ei. Pacificul și viața de eremit-pirat sunt mormântul marin în care a ales să se înmormânteze, de viu, purtătorul de stigmat și de taină. Reapariția Pandorei tulbură masca asumată de Călugăr. Dincolo de ea, se întrevede chipul desfigurat de pasiune al unui erou byronian. Dragostea este, în acest colț de Pacific invadat de istorie, destinată să se împletească cu lacrimile și cu gustul de cenușă al morții. Naufragiată ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal de sub stăpânirea Diavolilor. Soledad este salvată de cel care nu își mai aduce aminte nimic din vechea sa aventură. Iubirea îi scapă printre degete lui Corto, atunci când Soledad, duhul din insule, dispare, lăsând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul său, cititor pasionat al lui Rimbaud (traficantul de arme din Harrar), ascunde un secret pe care doar Corto, duhovnicul straniu al mărilor, îl poate ghici. Bradt nu este decât masca ce ascunde identitatea reprimată și odioasă a trădătorului irlandez. Bradt este numele fals ce protejează ființa celui care, sub impulsul fricii și al lăcomiei, a schimbat taberele, oferind Angliei pe unul dintre cei mai redutabili inamici ai ei, propriul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care Morgan îl traversează, conservând o etică de luptător dincolo de care se ascunde melancolia rimbaldiană a lui Corto Maltese. Feminitatea din acest text al lui Pratt desfide categoriile gândirii leneșe. Comandantul de navă este scindat între două ipostaze ce întruchipează măștile unui război în ale cărui secrete este inițiat Morgan însuși. Pe de o parte, Evelyn Cunningham, ofițerul auxiliar ce își expune curajul atacând pozițiile inamice cu un balon static. O Evelyn Cunningham spre care Morgan se îndreaptă atras de admirația
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
culturală ce trimite, inevitabil, la filmul cult al Gretei Garbo și la strălucirea lui celebrei spioane Mata Hari. Mai mult decât o simplă agentă germană cu a cărei lichidare Morgan este însărcinat de superiorii săi, Valeria Bastico este și o mască a Veneției înseși - complicată, decadentă și încărcată de un mister care nu se lasă citit cu adevărat niciodată. Dragostea lui Morgan se împletește, în decorul venețian, cu atingerea morții. Recuperând o tonalitate a filmului noir, Pratt incarnează în agenta secretă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decide să o apere, Fanfulla descoperă cele două fețe gemene ale cinquecento-ului. Virtutea republicană slujită de cei care visează la gloria civică a Romei are drept revers înclinația către trădare și intrigă. Politica florentină este întortocheată și sinuoasă, iar măștile fac parte din jocul cotidian. Aparențele sunt înșelătoare, de vreme ce planurile sunt urmărite cu minuția scelerată a unor personaje ieșite din paginile portretelor lui Burckhardt. Aristocratul florentin Troilo este imaginea memorabilă a păcatului care se ascunde dincolo de marmura republicii. Loialitatea față de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întrevede doza de nostalgie a celui care are privilegiul de a contempla o lume destinată dispariției. Trepidantă și melancolică, povestea sergentului Kirk răstoarnă locurile comune pe care se sprijină westernul clasic. Vocația civilizatoare a pionierilor este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se ghicește lăcomia și instinctul ucigaș. Solidaritatea lui Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei amenințați de rapacitate și de egoism - până la un punct, opțiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiților din propria sa rasă anticipează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Pratt și Ongaro rămân, peste decenii, impregnate de un dozaj de eleganță și putere de atracție mitologică. Umbra este Peter Crane, un savant ce alege să-și asume identitatea secretă de luptător fără de nume. Cu un design stilizat al măștii ce evocă „Fantoma” imaginată de Lee Falk, răzbunătorul locuiește în America dinamică din care vin seriile de super-eroi ce invadează imaginarul european. Asistat de un enigmatic prinț chinez, Wu, însoțit de pantera Lorna, Umbra pătrunde în colțurile pe care rațiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și demiurgii rătăciți ai lui Edgar P. Jacobs din ciclul Blake et Mortimer. Distanța față de Jacobs este dată de luxurianța barocă a fanteziilor ce se ivesc din intelectul demonic al profesorului. Sanders este înclinat către deghizări multiple, iar jocul cu măștile pe care îl practică evocă pasiunea italiană pentru aparențele comice. În lupta sa cu Umbra, Sanders reușește să se ascundă în spatele unei serii succesive de ființe, ca într-o uriașă păpușă rusească. Numele pe care și le alege sunt dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se află tradiția la care Pratt și Manara se referă, polemic, propunând un dialog intertextual cu Nathaniel Hawthorne, a cărui The scarlet letter este evocată de vocea naratorului către final. Îi revine acestui narator (care nu este altceva decât o mască ficțională a lui HP) să înscrie povestea puritană a femeii cu fața însemnată de fierul roșu în acel continent de sensibilitate, rigoare și fanatism al Salem-ului și vrăjitoarelor sale. Textul devine, asemenea atâtor altor istorii scrise de Pratt, o borgesiană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar din acest viol comis de cei doi indieni asupra unei fete din colonia puritană se hrănește revolta unei memorii reprimate. Vara indiană anunță deșteptarea nu doar a vitalității sexuale, ci și dezvăluirea secretelor pe care drept-credincioșii le ascund, dincolo de masca pietății. Păcatul originar al lumii fără de păcat la care visează pelerinii nu mai poate fi ascuns. Între pastorul ce predică rigoarea credinței și femeia adulterină, complicitatea trimite la trecutul ce abundă în abuzuri, rapacitate și cruzime. Adulterul și incestul sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
narațiunii una dintre cele mai versatile prezențe imaginabile - pe Reginald Winkie, contabilul din Lahore în al cărui chip smead se poate citi moștenirea mamei sale indience. În India colonială, Winkie trăiește periculos, ezitând să își asume jumătatea indiană și preferând masca de seducător englez urban. Winkie este parte a unui joc delicat și nu mai puțin riscant decât Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
posibilitatea de a scăpa, încă o dată, din temnițele în care omenirea îl fereca invariabil. Punctul culminant al tribulațiilor sale se apropia. În cel din urmă mesaj, „S” îl anunța că ora eliberării sale a sosit, trimițând, alături de misiva sa, și masca miniaturală de gaze pe care Olrik era chemat să o folosească atunci când momentul o cerea. Ziarele au consemnat, în coloanele lor, faptele desprinse din paginile unui roman de mistere : la orele 22 ale zilei de Ă, deasupra închisorii de maximă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
facă cu predispozițiile lui, cu puterile lui, cu tendințele lui, și ce anume așteaptă lumea de la el. O știe precis, însă deseori nu reușește; nu ajunge să le folosească, - din vina lui - și apoi își ascunde neputința. Își pune o mască pe chip, se preface mai bun decât este; deseori într-un mod foarte abil, încât se poate înșela pe el însuși. Cel vinovatul va reuși să-și dea jos masca doar atunci, când cineva, iubindu-l atât de mult, îl
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
când cineva, iubindu-l atât de mult, îl va determina să-și spună: „chiar dacă știe că sunt un ipocrit, că sunt un vinovat falit, nu mă iubește mai puțin”. În acest caz, probabil, vinovatul va fi gata să-și lepede masca, și să-și recunoască propriul faliment, propria vină. Oare este eliberat de vină? Nu, nu este încă eliberat, dar primul pas spre vindecare este făcut. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte Aici, vrem să vorbim despre Dumnezeu și de
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui Dinu încă un îndemn ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie intr-o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca echipa a treia de teren să se regrupeze fără Rambert. Rieux aprobă din cap. \ Castel a terminat primele preparate. Propune o încercare. A! a spus Rieux, asta e bine. \ ÎN SFÂRȘIT, E AICI RAMBERT. Rieux s-a întors. Pe deasupra măștii ochii i s-au micșorat zărindu-l pe gazetar. Ce faci dumneata aici ? spune el. Ar trebui să fii în altă parte. Tarrou a spus că plecarea e în seara asta pe la miezul nopții și Rambert adăugă: "În principiu". De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe gazetar. Ce faci dumneata aici ? spune el. Ar trebui să fii în altă parte. Tarrou a spus că plecarea e în seara asta pe la miezul nopții și Rambert adăugă: "În principiu". De fiecare dată când unul din ei vorbea, masca hidrofilă se umfla și se umezea în dreptul gurii. Asta dădea conversației ceva ireal, ca un dialog între statui. \ Aș vrea să vă vorbesc, a spus Rambert. \ O SĂ IEȘIM ÎMPREUNĂ, DACĂ VREI. AȘTEAPTĂ-MĂ ÎN BIROUL LUI TARROU! Puțin după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care îi fusese atât de apropiată, străpunsă acum de lovituri de țepușă, arsă de un rău supraomenesc, răsucită de toate vânturile dușmănoase ale cerului, se scufunda sub ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doară la cât se cifrează această contribuție și îmi răspunde că-i vorba de 800 lei, o nimica toată... Îi reproșez că ce-mi oferă cadou (vorba să fie) nu e tocmai cadou, ci e un fel de afacere sub mască umanitară... Îl rog să-și reîmpacheteze cadoul și să plece la alți pensionari dispuși să suporte cheltuielile. Omul cu mustață împachetează fără grabă și începe să reducă din pretenții... iar eu (care nu voiam asemenea dar) insist că nu-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o clipă văzu în continuare negru. Apoi auzi o voce, despre care își dădu seama că venea chiar din fața ei, aparținând unei persoane cu chipul complet acoperit de o mască neagră, de schi. Se afla la câțiva centimetri distanță, gura fiind destul de aproape pentru a-i atinge buzele. Nu te băga, m-ai înțeles? — Eu nu... Mâna din jurul gâtului o strânse și mai puternic, până când începu să gâfâie din lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar el o ținea în continuare în picioare, ca pe o păpușă care ar fi căzut jos dacă i-ar fi dat drumul. Deodată auzi încă o voce, șoptită direct în urechea ei stângă. Timp de o secundă fu derutată. Masca neagră se mai afla încă în fața ei, cu gura la câțiva centimetri de a sa. Cum putea să-i vorbească la ureche în același timp? Atunci înțelese. Mai era un bărbat, ascuns în întuneric, care o ținea lipită de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]