4,239 matches
-
un obiectiv situat în Pasul Prislop, si care vă prezintă biodiversitatea de floră și fauna din Munții Rodnei) -Casă Muzeu (este o gospodărie țărăneasca tradițională din Borșa, veche de peste 100 de ani, care ne arată cum se trăia pe aceste meleaguri acum un secol. Adăpostește diverse obiecte casnice folosite în gospodăriile țărănești vum ar fi: îmbrăcăminte, unelte, oale, covoare, lenjerii, icoane, și fotografii vechi) -Primăria ( aici veți găsii expus cel mai vechi artefact descoperit în Borșa. Este vorba de o ulcica
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
în 29 noiembrie 1922,prof,Aurel Coza solicită și obține apoi aprobare de la Ministerul Instrucțiunii pentru ca lăcașul de învățământ să poarte numele pr.Vasile Lucaciu în semn de respect și recunoștere pentru meritele sale în susținerea învățământului românesc pe aceste meleaguri. Liceul Vasile Lucaciu a avut parte de nume reprezentatice ale dăscălimii de la acea dată,dintre care îi amintim pe prof.Aurel Coza,pr.Ignatie Borza,prof.Bogdan Andrei,viitor rector al UBB Cluj Napoca,pro.Matei Francis,participant ca gimnast în
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
și Ialomița, într-o mică depresiune, zonă de contact dintre dealuri mai înalte în nord și coborâte spre sud și câmpia piemontană înaltă a Cricovului Dulce - au existat condiții care au constituit un adăpost sigur pentru locuitorii veniți în aceste meleaguri, contribuind la dezvoltarea unei așezări statornice. Câmpia înaltă pe alocuri, împădurită, dealurile acoperite, ușor accesul și legăturile permanente cu zonele învecinate, au permis dezvoltarea așezării. Această zonă face parte din bazinul hidrografic al Ialomiței, în localitate principalul colector fiind râul
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
ideea că străvechea așezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040-1042, un oarecare Mihail Calafat, meșter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o așezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înființat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea și smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi și cei genovezi, atrași de iscusința sa, să-și aducă vasele
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Sântana de Mureș atestă continuitatea populației băștinașe dacice și după retragerea Aureliană. Cetatea de la Morești de lângă Târgu Mureș confirmă existența unor forme de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale la inceput in zona Oradei (a rămas localitatea Săcuieni), apoi treptat spre marginea
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Moldovei”, cu un complex dendrologic și turistico-sportiv. Orașul Gura Humorului își trage numele de la așezarea sa la gura de vărsare a râului Humor în râul Moldova. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul 1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au numit această apă "„Homor”", ceea ce în limba turanică vorbită de ei înseamnă "„repede”". Evoluția în timp a denumirii a dus la
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
locuitorilor sunt ortodocși (82,72%), cu o minoritate de romano-catolici (8,29%). Pentru 7,26% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În urma săpăturilor arheologice efectuate încă din anul 1933 pe platoul Podei-Tisești , au fost descoperite primele așezări de pe aceste meleaguri datând din epoca neolitică. Locuințele erau construite pe tălpi de lemn, cu pereții din bârne și nuiele peste care se aplică lutuială. Locuitorii acestor așezări erau cultivatori și crescători de vite, dovadă fiind numărul mare de oase de animale , râșnițe
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire: "„O, ce câmp lung!”" Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
locuit în acest oraș pictorul Nicolae Grigorescu, scriitorul Ion Luca Caragiale, poetul Simion Stolnicu (liceul din oraș purtându-i numele). De numele acestui orășel de munte se leagă și o parte din saga familiei Bibescu. Martha Bibescu a iubit aceste meleaguri, fapt pentru care și-a construit o reședință pe domeniul pe care familia îl deținea la Comarnic care astazi găzduiește actualul Muzeu Cinegetic Posada.
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
octombrie 1974, semnat de Nicolae Ceaușescu și publicat în Buletinul Oficial al RSR din 18 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele , „pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri.” Nicolae Ceaușescu a acordat totodată ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" clasa I municipiului Cluj-Napoca, „dând o înaltă apreciere contribuției aduse de cetățenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate și progres social și la înfăptuirea
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
localnicii susțin faptul că acesta reprezintă prima așezare din zona localității. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun numit Valea Caprei. Pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpână a comunelor Rușovăț, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sărate, Valea
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
între care se remarcă cele pur administrative (distrugerea mușuroaielor și a resturilor vegetale fără valoare furajeră etc.). De fapt, vegetația pajiștilor, pe lângă faptul că reprezintă o sursă inepuizabilă de furaje, de care este legată dintotdeauna tradiția creșterii animalelor pe aceste meleaguri, are un rol important în prevenirea și combaterea eroziunii solului. Teritoriul așezării, încadrat în zona pădurilor de foioase de tip estival, cu un relief dispus în amfiteatru, favorizează dezvoltarea unor complexe vegetale destul de variate, cu predominanța tipului de zonalitate verticală
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
normal și Școala Primară cu clasele I - IV. Odată cu săpăturile arheologice efectuate în apropierea satului Gornea s-au scos la iveală câteva obiecte cu însemne creștine ce datează din secolele IV-V, ceea ce dovedește existența unei vieți creștine pe aceste meleaguri. Acesta a fost unul din motivele pentru care preotul din localitate a inițiat ridicarea schitului. S-a ridicat pe un teren ce a fost pichet grăniceresc. Schitul este așezat la o distanță de 200 m ,distanța de la intersecția care indică
Gornea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301084_a_302413]
-
dezvoltării culturii și civilizației daco-getice, fiind integrat, în secolul I î.e.n., în vatra unitară de formare a statului dac centralizat și independent al lui Burebista. În urma războaielor din anii 101-102 și 105-106 e.n., Dacia, devenind provincie romană și pe aceste meleaguri există același proces istoric, caracteristic conviețuirii daco-romane. În cei peste 165 de ani de intensă romanizare, în cadrul unei vieți social-economice puternic consolidată, se deschid largi perspective de dezvoltare a obștilor daco-romane de mai târziu, integrându-se, astfel, și acest colț
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
efectuate pe coasta Mării Negre și a limanelor care o însoțesc au identificat așezarea greco-romană de la Agigea, cu o populație impresionant de densă, atestată prin marea cantitate de ceramică, țiglă, pietre de construcție, fragmente de unelte din fier descoperite pe aceste meleaguri. Nu se știe precis numele așezării deoarece nu s-a descoperit nicio inscripție cu această informație, dar este posibil să fie Stratonis-ul menționat de Herodot și de Strabo. În veacurile care au urmat, informațiile despre Agigea dispar cu desăvârșire din
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului. O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care avea legătură cu Mostiștea de astăzi. Valea era ferită de vântul aspru al iernii din Bărăgan- aceasta a făcut-o pe păstoriță
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
neamuri ca Gel al lui Manea din Bărbuleț, al lui Puiu din Moeciu de Sus, al lui Coman din Bran și Pucheni sau Ene din Buzău, ultimul așezat pe vârful ce-i poartă și astăzi numele. Demne de vechimea lor, meleagurile brebene au fost, în decursul secolelor, martore ale unor evenimente memorabile, începând cu legendarul domn Vlad Țepeș, ce a folosit Plaiul Domnesc pentru a trece sau a se refugia în Ardeal. Însuși Plaiul Domnesc își trage numele de la rolul jucat
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
națională DN1A, care leagă Bucureștiul de Ploiești prin Buftea, și care pe teritoriul comunei se intersectează cu DJ711, drum județean ce duce la Târgoviște. Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul comunei Butimanu au demonstrat o continuitate neîntrerupta de locuire pe aceste meleaguri. Primele indicii ale unei culturi materiale umane dateaza din paleoliticul superior(cca. 35.000-1.000 I.Hr): La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Butimanu-Luceanca" și făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov. Era alcătuită din
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
Drăgăești-Pământeni este un sat în comuna Mănești din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Satul Dragăești-Pământeni este unul dintre cele trei sate care aparțin comunei Mănești . Vechimea locuirii umane pe aceste meleaguri este dovedită de descoperirile făcute în 1974 la punctul "La Izlaz" din Dragăești, unde au fost identificate două așezări prefeudale din secoul IV-V; materialul arheologic recoltat prezintă analogii cu cel descoperit în stațiunile de la Bucșani, Baleni și Târgoviște. Pentru
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie a acestor "Pământeni", majoritatea păstrând până aproapede zilele noastre această tradițională îndeletnicire de olari sau cărămidari. Aici și-a făcut apariția pentru prima dată pe meleagurile dâmbovițene tradițională "roată a olarului". La Dragăești există un alt mare proprietar pe nume Generalul Petrescu, care deținea cele mai fertile suprafețe de pământ din vatra satului, iar locuitorii exploatați crâncen au îmbrățișat, în majoritatea lor, de timpuriu, meseria de
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
unui boier din Finta în timp ce supraveghea strângerea recoltei aproape de albia râului și speriată de apele revărsate s-a adăpostit din calea acestora urcându-se într-o salcie foarte mare. În acel timp un turc ,pe nume Ibrahim, călătorea pe aceste meleaguri și auzind din depărtare țipetele fetei o salvează și apoi o duce la tatăl ei la Finta. Acesta îi dăruiește drept mulțumire o mare suprafață de pământ reprezentând vatra satului Ibrianu precum și împrejurimile acestuia. În anul următor Ibrahim se hotărăște
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
În biserică sunt înmormântate soția și ficele logofătului.Biserica a folosit și la protejarea locuitorilor,având la intrarea din pridvor în pronaos o ușă de stejar foarte solidă,care încă păstrează urmele de bardă (sau iatagan) ale năvălitorilor de pe aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2 fete. Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre aceștia, Gheorghe Cercel, învățător, a
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
eroi” Rămânem cu speranța că urmașii noștri o să depună mai mult interes în investigarea și cercetarea acestor obiective și suntem siguri că vor scoate la iveală noi și interesante mărturii despre trecutul acestei localități. O altă mărturie arheologică de pe aceste meleaguri este chiar și Valul lui Athanaric (rex vizigot) - anul 375 e.n. Locuitorii comunei Cuca au păstrat mereu în memorie existența a doua valuri cu șanțuri ce traversau drumul ce lega comună de Galați, de la est la vest, localizate în această
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
suntem încă lipsiți de date care se referă la localitatea și satele noastre. La mijlocul secolului al XV-lea, când se formează noile structuri statale (statele feudale românești), apar noi date despre localitate. Este certă existența și locuirea populației pe aceste meleaguri, însă datorită faptului că documentele vremii, uricele, hrisoavele, cronicile, cărțile de cancelarie etc. au fost distruse ori s-au pierdut, investigațiile, cercetările și analizele se obțin anevoios. În timpul domniei primilor mușatini în Moldova și în special după anul 1484 când
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]