20,801 matches
-
spună câteva cuvinte, Mario Vargas Llosa se ridică și omagiază doi oameni. Primul e Andrei Pleșu, pe care l-a cunoscut la Berlin în 1992, e un intelectual desăvârșit, un adevărat model pentru mine, spune și Andrei Pleșu e vizibil mișcat, al doilea e Sorin Mărculescu, cel care s-a încumetat să traducă, făcând un efort laborios, ani de zile, capodopera lui Cervantes, Don Quijote. După dineu, apuc să-i pun câteva întrebări lui Mario: cum îți dai seama că s-a
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
așa ceva? E.S.: îi admir pe toți cei care o scriu dar eu, nu... în nici un caz. Doar ați văzut și acuma: m-ați întrebat ceva și eu v-am dat niște răspunsuri baroce. Dar, mă rog, cît mă mai pot mișca, eu voi fi un mesager și ceea ce i-am spus și atunci lui Otto Schilly cînd a fost în biserica mea, vă spun și acum. Văd un mesaj pe care România îl trasmite Europei, și anume: la noi, abecedarul este
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
nu îi poate dăuna. Chiar dacă e omorât, tot nu-i iei suferința în serios. Aici e pe invers: Dan Dark suferă de o formă de psoriasis care îl face să semene cu o pizza umană și să nu se poată mișca, iar halucinațiile elaborate sunt o formă de viață alternativă. Procesul lui de vindecare se face pe principiul mens sana in corpore sano: adică halucinațiile pierd din perfecțiunea mizanscenei (cu excepția de pe final), din "literatură" în favoarea unui subconștient din ce în ce mai nud pe măsură ce trupul
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
Nu-l vedea nici pe Forster nici pe mine nici pe domnul Sengopoulos nici pe servitorul său (deși negreața acestuia îl făcea să se deosebească între noi ceilalți, albii), nici pe medici. Pentru el eram toți niște siluete care ne mișcam în salon, dar, desigur, din cauza auzului hiperascuțit auzea ce spuneam și chiar ne distingea vocile. Așadar, cum nu putea să ne vadă, nu trebuia să-și țină ochii deschiși. Îi închidea și părea că doarme, dar nu dormea, desigur, din moment ce
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
mai degrabă de mahala a orașelor noastre, micile interviuri înregistrate cu scriitorii din echipa amintită sunt de un bun nivel și dau, indirect, replici consistente prejudecăților evidente sau bănuite. Fără excepție, confesiunile și reflecțiile lor au substanță și gravitate, se mișcă firesc și dezinvolt în lumea culturii mari, certifică o stare de normalitate și eliberare de complexe. De la Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu și Gheorghe Crăciun, la Ion Mureșan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ștefănescu, Letiția Ilea, Dan
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
cazul în care nu ai înțeles ce am spus despre manual). Adevărat, adevărat. E tocmai așa, e tocmai firul acela care se toarce din realitate; tocmai ceea ce face totdeauna omul, dar ceea ce nu vede niciodată. Așa ar trebui să se miște buzele geniului omenesc, ale făpturii aceleia, ieșite din sine însăși. Așa, chiar așa. Precum în părțile fundamentale ale acestui poem. Cu ce emoție îl citești! De parcă ai juca într-o tragedie. Fiecare suspin, fiecare nuanță îți sunt prescrise. ,Exagerat - exagerat
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea a sprâncenelor și, fără să te miști, să șoptești; ,Ei bine?! Ce spuneți?! Ce mare este omul!", pentru ca inima să se tânguie pe dată, deschisă în limbuția ei, și în ciuda tuturor spuselor sale, ascunsă de ei prin natura ei, în depărtările deschise de tine. Ce artist mare
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
rezumate de ei, spectatorii ultimului val, și ,culese", ca niște basme minimaliste, de Sorin Stoica, sînt mostre de absurd imediat, neliniștitor dar, pînă la capăt, inofensiv, ca orice poveste: ,Era zăpadă. Oamenii erau la servici. Deodată a început să se miște zăpada. A început o avalanșă. Oamenii sau speriat și au luato la fugă. După avalanșă s-au ales unii oameni cu cîteva răni. Toți oamenii erau îngrijorați. După cîteva zile sa pornit o altă avalanșă. Un bărbat și o femeie
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
atragă de partea sa: - Ați fost martori, domnilor! Fără îndoială, trebuie să reclamăm această măgărie la administrație! Râsetele noastre nu le poate stăvili însă în felul ăsta. Dimpotrivă. Ceea ce-l face să ne privească amărât, cu un rânjet ușor jenat, mișcând nehotărât din mâna liberă. - Doar nu credeți, spune încet, parcă cerându-și iertare, că eu am făcut acest lucru." (pp. 102-103). Bine schițată este și figura vecinei mereu înțelegătoare, amorezată de tânărul ,erou" și neconsolată de actuala lui indiferență. Pe când
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
un joc de imagini. Punctul nostru de vedere va rămîne, fără nici o aluzie același. Personajul nostru va rămîne același, Saizu. Dar noi, vreau să spun C.T., autorul acestei narațiuni, va deveni o prezență discretă, asemănătoare firelor care fac păpușile să miște din mîini, să clatine din cap (aprobator sau dezaprobator), să meargă, să alerge și chiar să deschidă gura". Este adevărat, pe de altă parte, după căderea comunismului, pentru autor, în ton cu vremea, strada nu mai este principala sursă de
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
pijama scurtă și strâmtă, bătrâna cea rea și moșul inocent pe care eroina încearcă să îl salveze, sacrificiile de animale voodoo, ceva totemuri și obligatoria carte de vrăji. Totuși, camera este un pic prea activă pentru un horror, parcă te mișcă de la o scenă la alta prea pe fugă așa că suspansul nu are timp să se acumuleze decent... În rolul principal, Kate Hudson se achită credibil de o sarcină greu de crezut. Actorii secundari nu sprijină însă jocul ei, prestația lor
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
aceasta conținea ceva din forța unei virilități masculine mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie, cu o
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
arătându-ți pe propriul lui abdomen, ca pe o planșă anatomică, amplasamentul unor misterioase dureri nocturne. Televizorul te împroașcă și el cu vulgaritate și prost-gust. Fete stând în fotolii și încrucișându-și picioarele cu o lentoare studiată sau țopăind și mișcând din fund cu pretenția că dansează sunt prezentate ca "vedete" de realizatori de talk-show-uri care pronunță "optisprezece" și "interpetează". Eroii din filmele americane (când sunt oameni și nu creaturi stranii, cu ochi din care țâșnesc fascicule de lumină verde) trag
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
în care urmează s-o ia dialogul. Plimbat din copilăria petrecută la Târgu-Neamț, până în cele mai rafinate cercuri intelectuale nord-americane, protagonistul cărții devine din ce în ce mai relaxat, pe măsură ce realizează că se poate baza pe empatia și competența intelectuală a partenerului de dialog. Mișcându-se cu invidiabilă dezinvoltură în spațiul politologiei, al religiei, al psihanalizei sau al filozofiei, Sorin Antohi știe pe ce clape să apese și ce efecte să urmărească în discuția cu excepționalul său partener. În deplin fair-play, acesta nu ezită să
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
scepticism în deprinderile ei ca s-o mai putem privi cu ochi buni. Iar ceea ce o face cu adevărat de nesuferit e încăpățînarea cu care adepții ei țin să ne spulbere iluziile, amintindu-ne mereu că lumea în care ne mișcăm e una guvernată de legi fizice sau chimice de a căror tiranie nu poate scăpa nimeni. În plus, prin observațiile, experimentele și verificările necontenite la care își supune adevărurile, știința a ajuns să ne dezvrăjească lumea. Ne-a furat posibilitatea
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
la Hunter College și în care unul dintre vorbitori a tras linia de separație între romanul tradițional și cel algebric: Vechea metodă, de la Cervantes la Stendhal, cere ca autorul să urmăresacă un personaj în mișcare. În romanul algebric, autorul se mișcă perpendicular pe mișcarea personajelor cărții, astfel încât să le poată vedea simultan din toate punctele observației. Comunicarea, un expozeu al conceptului de retragere, a venit cu exemplificări noi și interesante. Când un autor face uz de acest concept, a spus el
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
precum faima muzicală din Stoned (un film biografic despre Brian Jones, unul dintre fondatorii Rolling Sto-nes) sau ambiguitățile sexuale din Breakfast on Pluto. Și din punctul de vedere al genurilor, povestea este similară și aveți diversitate cît cuprinde: vă puteți mișca între un policier sud-african precum Tsotsi, a cărui acțiune se petrece la periferiile Johannesburg-ului, și aventura fantastică Tideland, semnată de Terry Gilliam, în care regizorul spune o poveste contemporană în stilul celebrei cărți pentru copii Vrăjitorul din Oz. Nu lipsește
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
-i e dat să vadă, cel puțin în țările pe care le alege Ioana Nicolae? Cultură absorbită ("rentabilizată") în paginile marilor cotidiene, lipsa unor televiziuni specializate, cu toate păcatele lor de mătuși cam ticăite, surpriza că-n alte părți mai mișcă, depășită, chipurile, istoric și, cum să nu, economic, bătrîna artă pentru artă: "Cum, chiar mai aveți ziare exclusiv literare?" "Nu doar literare, se ocupa și de teatru, coregrafie, film..., inventariază în general întreg fenomenul artistic...", am simțit nevoia să completăm
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
om Ťde stîngať, disponibilități și pentru artiști sau gînditori mai degrabă încadrabili în categoria celor Ťde dreaptať?!" (p. 220) Așadar, cum de a avut Ion Ianoși deschiderea și resursele de a scrie despre un filozof a cărui gîndire s-a mișcat mereu în hotarele paradigmei naționaliste? Răspunsul ni-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
totuși, ale acelorași noțiuni pun în acțiune un fel de terapie prin șoc, o artă care îi posedă pe cei care o fac și, deopotrivă, pe cei care o privesc, o artă a spectacolului fizic, primar, care să zguduie, să miște, să-l miște și să-l epuizeze în același timp pe actor și pe spectator. Tragedia tinerei Sarah Kane a declanșat cred, o repunere în pagina istoriei literare și dramatice sau chiar un fel de revelație asupra felului de a
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
noțiuni pun în acțiune un fel de terapie prin șoc, o artă care îi posedă pe cei care o fac și, deopotrivă, pe cei care o privesc, o artă a spectacolului fizic, primar, care să zguduie, să miște, să-l miște și să-l epuizeze în același timp pe actor și pe spectator. Tragedia tinerei Sarah Kane a declanșat cred, o repunere în pagina istoriei literare și dramatice sau chiar un fel de revelație asupra felului de a scrie, o modă
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
Să nu fi fost piesele ei îmbibate de zbuciumul, și psihic, patologic, al ei?... Puțin probabil. Nu pot să trec cu vederea stilul ei, fie și modul violent, strident în care a încercat să vorbească, să urle, să plîngă, să miște viul din noi. Atîta cît a rămas. Nu facem parte din aceeași familie stilistică, urletul există, însă, și la mine. Altfel dezlănțuit. Cînd Mihai Măniuțiu mi-a spus acum mai bine de un an că ar vrea să pună în
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
este evocată în mod direct în acest fragment de la pagina 65:"Pe străzi. Pereții caselor erau gri. Și înghețați. Totuși ceva pâlpâia în acest univers. Vedea oameni care mergeau ca într-un film derulat cu încetinitorul. La rândul lui, se mișca lent, cu impresia că ar fi ajuns la capăt. Și bucățica sa de peliculă se proiecta în altă parte, acolo unde legea gravitației nu mai funcționa și unde suveran era un soi de magnetism astral care aspira în afara pământului. Trăia
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
Era imposibil ca odată cu trecerea timpului să nu se ivească zorile. Trebuia să nu ne lăsăm Înfrânți și să ne continuăm drumul. Numai dacă ar rezista, Îmi ziceam privind-o cu Îngrijorare. Îi lăsasem mâinile libere, pentru a se putea mișca mai ușor. O vedeam bine. Lumina stelelor și a lunii Îi estompa trăsăturile făcând-o și mai frumoasă. Am lăsat-o să meargă Înaintea mea cu câțiva pași. De parcă i-ar fi fost teamă să nu se depărteze prea mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
apăreau imagini ale întregului grup, în lucru la Bruxelles, și imagini ale orașului însuși. Mișcările celor trei cu căști erau sumare, lente, ca ale cosmonauților pe Lună. Personajele se întâlneau uneori și atunci grupul celor trei înceta să se mai miște, până ce al patrulea personaj le redeștepta cu un fluierat. La fel se petreceau lucrurile și pe ecran, unde, peste imaginile filmate la Bruxelles, se proiectau trei buline, una roșie, una albastră și una galbenă, toate trei fiind proiecții ale mișcărilor
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]