4,850 matches
-
de norocoasă că ai personalitatea asta. Eu nu am decât aspectul fizic“. Nu că Ashling s-ar fi supărat vreodată. Clodagh nu era răutăcioasă, era doar sinceră, și ar fi fost o pierdere absolută de timp să-i negi frumusețea. Micuță și cu forme, cu ten scandinav și păr blond, lung și ondulat, era în stare să oprească traficul. Nu că asta ar fi însemnat ceva în Dublin, unde traficul era aproape inexistent. Ashling avea vești monumentale. —Am primit postul. —Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
casă. Femeia care stătea la coadă în fața ei avea un look atât de rafinat, încât Ashling a simțit nevoia să se dea înapoi pentru a o admira mai bine. Purta pantaloni de trening, la fel ca Ashling, și un hanorac micuț, dar, spre deosebire de hainele ei, totul părea strălucitor și frumos, în felul în care arată hainele înainte de a fi spălate pentru prima dată și de a-și pierde strălucirea de haină nouă. Pantofii sport erau o pereche roz de la Nike pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru altcineva în afară de prieteni și familie, iar Ashling și Joy mergeau să-l susțină și să o facă lată la petrecerea de după. Joy, al cărei nume de familie era, memorabil, Ryder, locuia în aparatamentul de sub cel al lui Ashling. Era micuță de statură, plinuță, avea părul creț și era periculoasă - în special datorită apetitului său uluitor pentru băutură, droguri și bărbați, asta pe lângă dorința ei misionară de a o transforma pe Ashling în partenera sa de viciu. — Hai la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au ieșit să ia prânzul în unul dintre acele locuri în care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum? Al doilea loc era ceva mai bunicel. Asta până când un șoricel maroniu a apărut pe podeaua din bucătărie, ascunzându-se în spatele frigiderului. Lisei i se ridicase părul în cap de scârbă. Iar al treilea loc era descris ca fiind micuț și elegant, în timp ce cuvântul corect pentru a îl descrie ar fi fost insuportabil de strâmt. Era o garsonieră cu baia cât o debara și fără bucătărie. —Spune-mi tu acum de ce ai nevoie de bucătărie. Voi, femeile de carieră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toți copiii pe care îi întâlnea. Nu era mereu ușor să fii mamă, recunoscu Clodagh visătoare. Dar în momente ca acesta nu și-ar schimba viața pentru nimic în lume. Vânzătorul de ziare o admira în mod vizibil pe femeia micuță și cu corp frumos care ducea o fetiță după ea. —Herald? oferi el cu speranță în voce. Clodagh se uită la el cu regret. — Dar care ar fi sensul? răspunse ea. Nu am mai avut timp să citesc un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe frunte. Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe ceafă i se ridicaseră brusc. Era șocată și excitată de ideea de a se dezbrăca pentru Jack în mașina lui, să simtă acea privire întunecată pe corpul ei gol, răcoarea scaunelor de piele pe corpul ei fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a abținut să îi spună că oricine are ceva cunoștințe în domeniu știe că parchetul este deja de domeniul trecutului și că acum covoarele sunt din nou la putere. —Camera de zi. Jack a condus-o într-o cameră micuță cu podele cenușii, în care se aflau o canapea roșie, un televizor și un șemineu din fier forjat. — Aceea este o piesă originală, spuse Jack, indicând către șemineu. —Mmmmm. Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu pânză sunt frumoase, valurile de opt metri sunt frumoase. Dar țigările să fie frumoase? De fapt, poate că ai dreptate. Credeam că vrei să mă dai afară, spuse Ashling. Fața lui era complet surprinsă. —Să te dau afară...? Dar, micuță domnișoară Repară-Tot, spuse el cu o voce dintr-odată dulce și cu ochii jucăuși, cine ne-ar mai da plasturi, medicamente, umbrele, ace de siguranță, cum e chestia aia pentru șoc - leac de nu-știu-care...? —Leac salvator. Avea și ea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este timp destul. Deschide o sticlă cu vin și îți povestesc ce lucruri frumoase mi-a spus Mick aseară. Ashling abia putea face față suișurilor și coborâșurilor relației dintre Joy și Mick. Erau aproape la fel ca Jack Devine și micuța sa prietenă care mușcă degete. A localizat tirbușonul, a turnat două pahare cu vin și s-a pus pe analizat, silabă cu silabă, tot ce îi spusese Mick lui Joy. —...și apoi mi-a spus că sunt genul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ar fi putut fi Jack, care făcea una dintre vizitele lui surpriză. A aruncat o privire în oglindă pentru a verifica dacă este prezentabilă și și-a șters rapid mascara de sub ochi. Aranjându-și părul, a alergat către ușă. Un băiat micuț, îmbrăcat într-un tricou cu Manchester United și cu o frizură elaborată, pe jumătate ras în cap și cu chică, stătea în dreptul ușii ei. Toți băieții de pe stradă aveau frizuri similare. —CE FACI, Lisa? întrebă el, cu o voce uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arătându-i lui Mai o poză cu un Jack frumos la vârsta de patru ani, în prima lui zi de grădiniță. Și uită-te la asta, spuse ea, arătându-i o poză cu un Jack adolescent, stând lângă o masă micuță. — Eu făcusem masa aceea, spuse Jack mândru. —E foarte îndemânatic, se confesă Lulu. Știu, aprobă Mai, după care, pentru o fracțiune teribilă de secundă, se întrebă dacă a spus asta cu voce tare. Mai a continuat să fie bombardată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copil. Înainte ca Lisa să poată exclama de plăcere, el luase folia de anticoncepționale de pe noptieră și o aruncase în toaletă. — Fără măsuri de siguranță, iubita. În fanteziile ei, Lisa deja legăna un bebeluș de culoarea cafelei pe șoldul ei micuț. Nu e o păpușă, îi explică Fifi. E o ființă umană și presupune multă muncă. — Știu asta, sărise Lisa. Dar nu știa cu adevărat. Apoi, cineva de la muncă a rămas însărcinată. Arabella, o femeie ascuțită și ușor periculoasă, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a mia oară numărul de acasă al lui Marcus. Robotul telefonic. Apoi numărul lui de la serviciu. Mesageria vocală. Într-un final, a încercat mobilul. — Tot nu răspunde? întrebă Joy, în timp ce ea și Ted se înghesuiau alături de Ashling pe patul ei micuț. Nu. Doamne, cât îmi doresc să răspundă. Vreau doar niște răspunsuri. —E un laș ordinar. Treci pe la locul lui de muncă, stresează-l la numerele de comedie. Asta chiar ar fi bine, de fapt, spuse Joy entuziasmată. Chiar ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sushi! Asta e o chestie ciudată. Au dat târcoale pungii de hârtie de parcă era radioactivă. —Să ne uităm? întrebă Ted într-un final. Dacă vreți... La auzul acestor cuvinte, el scoase o cutie neagră, lucioasă și începu să privească fascinat micuțele rulouri cu orez, frumos aranjate. —Nu-mi imaginam că așa arată, remarcă Joy. Și ce sunt toate celelalte? întrebă Ted, apăsând un săculeț argintiu. —Sos de soia, spuse Ashling neinteresată. —Și asta? Ted dădu la o parte capacul unui recipient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu aveau nimic și care nici nu vor avea - învinși de viața care îi catapultase pe străzi și chinuiți de foame, disperare, frică, plictiseală și de ura celorlalți oameni. S-a auzit soneria. Era Ted, ținând de braț o fată micuță și simpluță. —Te-ai întors, anunță el, apoi se înclină pentru a prezenta persoana de lângă el. Ea este Sinead. Sinead a întins o mânuță. — Încântată de cunoștință, spuse ea, plină de încredere. — Intrați. Ashling era surprinsă. Sinead nu părea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling. Șoc - și încă ceva. Joy o privea nerăbdătoare. Cunoști fata, explică Ted. Suzie, vorbeam eu cu ea la acea petrecere din Rathmines și apoi am plecat cu tine. Îți amintești? Ashling dădu din cap. Își amintea de o roșcată micuță și simpatică. Ted spusese că e admiratoarea tuturor comicilor. Așa că, ăăă, am întrebat prin jur, continuă Ted. —Și? — Și își bagă mai mult decât limba în ea, dacă înțelegi ce vreau să spun. —O, Dumnezeule mare! — Pentru un ticălos pistruiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răspicat. Figura lui furioasă exprima faptul că înțelesese mesajul și că se pregătea să-și ia revanșa. — A, apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei. —Ți-e foame? întrebă Jack, întinzându-i un pahar cu vin. — Mor, minți ea. Pe o masă mică, Jack aranjase bețigașe și sos de soia și ghimbir și alte nebunii din seria sushi, apoi, cu maximă grijă, a preparat micuțele pachețele de orez pentru Ashling. Nu e ceva exagerat, promise el. E sushi pentru... —...începători, știu. Și ea era atinsă până la suflet, într-un fel în care ar fi fost imposibil cu șase luni în urmă, când sufletul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. —Ești gata? întrebă el, ridicând bucata de sushi către ea. Ashling se panică pentru o clipă. Nu era sigură că e gata. Se simțea de parcă deschidea mai mult decât doar gura și l-a lăsat să pună un pachet micuț pe limba ei. Jack îi urmărea nerăbdător reacția. —Bun, spuse ea într-un final, zâmbind. Înfricoșător, dar bun. La fel ca și tine. A încercat una cu castravete, una cu tofu, una cu crab și una cu avocado și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fiind matematica. Pot spune despre mine că sunt harnică, vorbăreață și că sar imediat în ajutorul prietenilor dacă au o problemă. Unele persoane îmi reproșează că sunt alintată și că nu am tot timpul încredere în puterile mele. Când eram micuță eram foarte timidă, dar acum pot spune că sunt mai încrezătoare în mine. Despre pasiunile mele aș putea să vă spun că am practicat mai multe sporturi: dansul, înotul, voleiul, șahul și tenisul de câmp. Dintre toate m-am oprit
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
secretul acelei uși . După toată această întâmplare am înțeles de ce portalul era un drum fără întoarcere. Un secret nu mai este un secret după ce-l știu două ființe, oricare ar fi ele; elfi, alte animale magice, oameni sau animale sălbatice. Micuța mea prietenă Ilinca Foia Ador animalele, mai ales câinii. Am și eu unul, o fetiță care se numește Maya. Este un pui de Chihuahua toy. Are capul mic și rotund cât un merișor, urechile ascuțite, ochii mari, negri și foarte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind, latră însă că o jucărie stricată. când este singură acasă, își face dezordine în culcuș, deoarece e supărată că nu ne-am făcut timp pentru ea. Pe Maya nu o pot numi animal, deoarece de multe ori se comportă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai adânc în lemn. Și uite așa, trufia este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din împrejurimi se adunară și începură să se certe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]