3,898 matches
-
cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu aripile peste piept. — Și-acuma, fornăi Calu, punem pariu pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se tângui Faraon, dar fără a stârni mila cuiva. Calu se întoarse pe scaunul lui. Vorbi, ținând cârnatul ridicat ca pe un trofeu : — Aicea, printre gunoaiele astea, suntem în comunism ! Totul se pune la bătaie la mijloc. — Muream prost, se minună Iadeș, și nu știam ce-i comunismu’ ! Măsură cu privirea muntele de gunoi, care, de la poale și până la stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă pasărea asta e chiar pasărea asta... Și, cum tăcerea celorlalți cerea o lămurire în plus, adăugă : Se uită la mine cu ochii ăluia, ai lui Păsărilă. Numa’ că nu zboară și nu cântă ca el, da’ chiar ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu douăj’ de ani mai tânăr, spuse Maca, cercetând curtea interioară. N- aveam niciun fir de păr alb. Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de Schimb pentru Industria Chimică. FUPSIC în toată legea. Oamenii se pricepeau, pe vremea aia, la nume care nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici vreun Dumnezeu, adăugă Tili. Maca își duse mâinile pâlnie la gură și strigă. Sunetul se izbi de pereți și se întoarse, stâlcit, la picioarele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când moartea era la tot pasul, începu să deseneze la întâmplare chipurile celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră de curând și care minunau trecătorii prin faptul că reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare imperceptibilă a capului și aținteau cu privirile chipul celui care își plătise banul de pe un mal pe celălalt, pentru a-l ține minte. Erau îmbrăcați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la semințe de lotus stă și desface. Cine o fi trăit aici înaintea mea? mă întreb. Trebuie să fi fost una dintre concubinele imperiale ale răposatului împărat Tao Kuang. Sigur îi plăceau la nebunie picturile. Stilul e simplu, revigorant. Mă minunez de contrastul dintre decorul impresionant și imaginea umilă. Pictura îmi amintește de căldura propriei mele familii. Îmi aduc aminte când eu, sora și fratele meu ne strângeam la masa de seară și așteptam sosirea tatălui nostru. Îmi vine în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și rece și de teancuri de prosoape. E atât de mare, că în satul meu ar putea trece cu ușurință drept un iaz. Făcută din lemn de calitate, are forma unei gigantice frunze de lotus, iar picturile de pe ea sunt minunate, cu detaliile florii de lotus reproduse uimitor de viu. Nu am obiceiul de a mă îmbăia zilnic. În Wuhu, mă spălam o dată la două luni în timpul iernii, iar vara înotam în lac. Îl întreb pe An-te-hai dacă aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge: în cameră se face întuneric. N-am băgat de seamă până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată. Stau în întuneric și îl privesc pe împăratul Hsien Feng cum respiră liniștit în somn. Ca un penel, ochii mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi chinuit. Habar nu am cât timp va mai trebui să stea în apă. Mă uit în sus la soare și mă rog să rămână pe cer. — Hainele! cântă eunucul-șef Shim în stilul lui afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întrebări, Tung Chih îmi răspunde: — Mamă, am vrut doar să aflu dacă Bătrânul Wei a spus adevărul. — Ce adevăr? — Că pot să fac orice vreau. I-am cerut doar să o dovedească. Mă uit la fețișoara fiului meu și mă minunez cum de-a putut să ajungă capabil de asemenea trucuri răutăcioase. E deștept și știe pe cine să pedepsească și pe cine să răsplătească. Dacă An-te-hai nu mi-ar fi loial mie, ar ceda la toate dorințele lui Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată la fel de strălucitor ca o scenă. Curtea se adună din nou. Câteva dintre sigiliile împăratului sunt aduse din camerele lor și așezate pe o masă lungă. Sunt minunat sculptate și montate. În încăpere este atât de liniște, încât pot auzi sunetul făcut de lumânările care ard. Marele secretar și învățat Kuei Liang, socrul prințului Kung, e îmbrăcat într-o robă gri. A sosit de la Peking în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mine am ajuns să ne cunoaștem mai bine, am putut să ne destindem. L-am anunțat că nu mă interesa puterea în sine, și că tot ce voiam era să îl ajut pe Tung Chih să reușească. A fost minunat că împărtășeam aceeași viziune. Ne-am certat uneori, dar am reușit întotdeauna să ieșim uniți din disputele noastre. Pentru a echilibra noua Curte, am devenit fiecare superiorul de fațadă și ajutorul celuilalt. Gâdilând mândria prințului Kung, i-am încurajat entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am hotărât pe loc că Elisa și Davide aveau ceva de Împărțit - existau niște vibrații Între ei care urlau „amor“ și m-am felicitat pentru că eram destul de intuitivă ca să-mi dau seama de asta. Dar Înainte să apuc să mă minunez de propria mea inteligență, Elisa se aruncă În poala lui Davide, Își Încolăci brațele În jurul gâtului lui așa cum fac fetițele cu tăticii și-l sărută apăsat pe gură Într-o manieră deloc filială. —Dă-o Încolo, Elisa, scutește-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
publicitate și petrecerii Playboy! adăugă Skye. Chiar nu știu cine a putut să le dea informația asta, am mormăit eu. Nici măcar nu e reală. —Bette, dragă, nu-mi pasă dacă e reală, mie-mi pasă că s-a scris. Ai făcut lucruri minunate pentru echipă În scurtul timp de când ești la noi. În plus, Danny va fi Încântat că a fost menționat clubul. Ține-o tot așa. Și acestea fiind spuse, am trecut la una dintre ședințele de brainstorming, specialitatea lui Kelly. —Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mama, care de-abia Își făcuse o adresă de email, primea acum informații despre conținutul cronicilor mondene de pe internet? Am negat rapid. N-a fost nimic, mamă, doar o fotografie cu mine la un eveniment de la serviciu. —Bette, asta e minunat! Felicitări! De-abia aștept s-o văd. L-am rugat pe tata să intre pe internet și s-o scoată la imprimantă, dar n-a reușit să deschidă pagina sau așa ceva. Ne păstrezi un exemplar? — Normal, am spus cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu o Încetineală deliberată și toată lumea râse. —Hei, fetelor, ia stați puțin. Nu e iubitul meu. —Ei, Ellie Insider pare să creadă altceva, se băgă Alex. În seara asta părul ei avea o nuanță respingătoare de verde-vomă și m-am minunat la gândul că până și tagma punkerilor din East Village citea cronica aia oribilă. —Da, așa e, adăugă Vika meditativ. Pari să fii deseori cu el. Și de ce nu? Este fără Îndoială incredibil, nemaipomenit de superb. M-am gândit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
praful, polenul și buruienile alea - avea să fie scoasă din uz câteva ore după aceea, dar eu credeam că e important s-o mai plimb și pe afară din când În când. Altfel, dădeam ocol clădirii și ne Întorceam. Mă minunam de metabolismul ei. De-abia ajunsesem la Madison Square Park și reușisem să-l evit pe nebunul care o alerga de obicei pe Millington cu căruciorul de legume, când mi-am auzit numele. —Bette! Hei, Bette, aici! M-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la bar și la mese. Am văzut câțiva la un eveniment Calvin Klein de acum două săptămâni și am rezervat o armată Întreagă, cerând să aibă toți părul lung și să fie Îmbrăcați În alb din cap până-n picioare. Sunt minunați și sunt cu adevărat o carte de vizită. Am spus eu așa ceva? m-am gândit. — În privința restului de chestii, asistenții lucrează chiar acum la pungile de cadouri. Au sticle de Grey Goose pentru avioane, rujuri și farduri de pleoape MAC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și sperăm să te vedem acolo. Noapte bună, spuse tata vesel, urmând-o pe mama În casă, dar nu Înainte de a se apleca și de a-i șopti lui Sammy un mulțumesc fierbinte pentru că Îi oferise o masă comestibilă. Sunt minunați, spuse Sammy Încet după ce se Închise ușa. După modul În care mi i-ai descris, mă așteptam la niște monstruleți de circ. Dar mai normali nici că puteau fi. —Mda, păi depinde de ce definiție dai tu normalului, cred. Ești gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reușit să mă adun ca să le explic Întreaga situație. —Ei, bineînțeles, știi că mama ta și cu mine visăm ca tu să-ți găsești pe cineva ca băiatul Penelopei. Cum Îl chema? —Avery. —Așa. Avery. Vreau să zic, ar fi minunat să avem o rezervă nelimitată de iarbă foarte bună, dar dacă lăsăm visul la o parte, Sammy ăsta pare de treabă. Rânji la propria lui glumă. —Mda, ei, n-am nimic palpitant de raportat. Doar l-am condus până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înainte să apuc să mă gândesc măcar la vreo mișcare, mă ridicase ca pe un sugar. —O! Sunt așa de bucuroasă că ne cunoaștem În sfârșit. Mama ta mi-a spus atâtea despre tine - am citit câteva dintre scrisorile alea minunate pe care le-ai scris În liceu! În momentul acela i-am aruncat mamei o privire ucigașă, dar ea se mulțumi să ridice din umeri. —Zău? Ei, asta a fost de mult. Desigur, și eu am auzit multe lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]