6,924 matches
-
bătrînelul n-o mai asculta; Îi Întorsese spatele și se uita sughițând la Julius, care plecase pentru ultima oară de lângă ei, amîndoi. Nu-și dăduse seama ce face, se lăsase purtat de entuziasmul de data trecută, fericirea, pe urmă mînia, mizeria... Încercase să spună tot și eu sînt o victimă... Dar Julius o luase la dreapta, nu se mai vedea pe coridor, nici el nici ea n-o să-l mai vadă de acum Încolo... Frau Proserpina ieșise pe ușă, silindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tre buia să fugă oriunde, trebuia să se ascundă! „Vino la mine“, i-am strigat în receptor, dar a agățat brusc. Am așteptat-o apoi degeaba toată seara. În anii următori lucrurile luaseră o întorsătură proastă. Înce puseră frigul și mizeria. Securitatea, mai curând subiect de bancuri pentru oameni până atunci, devenea un fel de mit înspăi mântător. Frica se întindea cu forța de neoprit a unei psihoze. Mă gândeam pe-atunci tot mai des la Irina. Ce-o face, nenoro
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pivnița personajului lui Borges. Prin iulie am plecat într-o tabără de tineri scrii tori, undeva, în Banat. Am dat, acolo, peste o poetă nimfomană cu care am avut o poveste de toată jena. M-am înfundat până la gât în mizeria sexului, a băuturii și-a geloziei. Tipa asta a stat cu mine într-o căsuță de bârne, dar în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu line a taberei, zile și nopți în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aia am mers mai departe... cam frig, aici nu e ca pe la noi... am strâns ceva bani, că eu nu mă dau în lături de la nimic și la ăștia aici dacă te bagi unde e munca a mai grea și mizeria a mai mare, e bine, te umpli dă bani... Semnat, al vostru fiu păcătos, Tomiță.” Sub nume au găsit două litere mari, P.S., după care mai scria: “Rugați-vă pentru sufletul meu plin de păcate și care nu găsește liniște
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al lui Nicolae avea să vină cu garantarea dreptului la învățătură al tuturor tinerilor, indiferent de originea lor socială. Normal, fluxul anonimelor pe tema "feciorului de popă" și a "păcatelor" sale se curmă de la sine. ... S-a săturat de toate mizeriile astea din școală! Simte că nu le mai poate suporta! Oare, cum să scape de ele? Acum câteva zile i-a trecut prin minte ideea sinuciderii. Însă, o atare acțiune presupune un curaj imens, o disperare ajunsă la paroxism, o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din jurul meu e nebună. Unii oameni sunt dotați cu o intelingeță instinctivă. Mama era o astfel de persoană. Seara, i-am spus deschis că nu vreau să mă întorc în țară, că nu rezist să-mi duc existența în mizerie și datorii permanenete, că acolo nu am niciun viitor. -Dar aici? m-a întrebat ea. Noroc că a venit singură, pe tata l-aș fi convins mai greu. -Aici mă descurc. Și-a dat seama însă că nu mi-e
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să atace orice, ca să-și protejeze stăpânul. Mark nu-și auzea propriile gânduri. Ce treburi? Cum ar fi chestia că m-ați mințit? Cum ar fi că m-ați aruncat în șanț? —Lasă-mă să intru și discutăm. Să lămurim mizeria asta o dată pentru totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privită diferit: Fred consideră sinuciderea ca urmare a vieții mizerabile, vulgare, procurorul care anchetează crede că din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigașului îi era adresată acesteia. Ciobănoiu susține că prietenul său își pierduse credința în Dumnezeu, neputându-se ridica deasupra mizeriei cotidiene. Ladima este un învins, refuzând - din orgoliu - să-și accepte toată mizeria vieții, experiența umilitoare a traiului zilnic; lasă o scrisoare de dragoste pentru Doamna T., femeie superioară, în total contrast cu vulgara Emilia, vrând să confirme astfel principiile
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
anchetează crede că din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigașului îi era adresată acesteia. Ciobănoiu susține că prietenul său își pierduse credința în Dumnezeu, neputându-se ridica deasupra mizeriei cotidiene. Ladima este un învins, refuzând - din orgoliu - să-și accepte toată mizeria vieții, experiența umilitoare a traiului zilnic; lasă o scrisoare de dragoste pentru Doamna T., femeie superioară, în total contrast cu vulgara Emilia, vrând să confirme astfel principiile sale de viață și de moarte. Enigma poetului și ziaristului Ladima, care-și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a dus la ruperea definitivă a acestei colaborări, a fost apariția articolului de o violență deosebită, prin care Ladima acuza puterea politică. Autorul surprinde antipatia profundă pe care Ladima o avea pentru economiști, pe care-i numește "corbii matematici ai mizeriei", ori "improvizați medici financiari", considerându-i vinovați direct de criza financiară și economică în care se afla țara, demonstrând că nimeni dintre cei bogați nu-și plătește impozitele, ci numai cei săraci și funcționarii le achită. Poeziile "Patul lui Procust
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o tristețe sfâșietoare, rupând orice legătură cu ea: Aflând că Ladima este foarte rău bolnav, "merge spre moarte...", Emilia nu se putuse duce le el, deoarece însoțea, ca să-l distreze, un alt bărbat, dar Valeria îl găsise zăcând într-o mizerie cruntă, neras și foarte slăbit. Vestea căsătoriei Emiliei cu Arghiropol îl aruncă pe Ladima într-o disperarea fără margini, dar, când, logodna se anulează, el îi trimite o scrisoare tulburătoare, în care descrie chinurile îngrozitoare care-l mistuiau și "o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cere scrisorile pe care i le trimisese. Ea refuză, socotind că nu este un om binecrescut și-l minte că le-a pierdut. Peste două săptămâni, Ladima s-a sinucis și Emilia spune că a recurs la acest gest "de mizerie", pentru că "nu mai mânca poate nici o dată pe zi". Fred Vasilescu își dă seama că orgoliul lui Ladima a determinat această punere în scenă a împrejurărilor. Fire hipersensibilă, Ladima se simțea rușinat de iubirea înjositoare, pentru vulgara Emilia și împrumutase
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
seama că erau foarte multe ciori în aer. Parcă mai multe ca niciodată. Peste toată curățenia. L-am întrebat pe Dani ce-o fi cu ele, e semn de ploaie oare, iar el mi-a răspuns scurt, peste umăr : „Cadavre, mizerie...“. Răspuns care contrasta foarte puternic cu grădinile ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei să-l Întrebi care-i secretul magic ce a dat vieții sale atîta forță, prestanță și confort, care a făcut ca toată lupta feroce, durerea și mizeria vieții, zbuciumul, foamea și căutarea să pară atît de Îndepărtate și crezi că-ți va spune, că-ți va dezvălui acest secret magic - dar nu-ți spune nimic. Apoi, pentru o clipă, vechiul mister al timpului și al orașului revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru acea singurătate neagră, amară, dureroasă, care roade la rădăcina tăcerii În noapte. Așadar, ce poți să-i mai spui? Există atîta viață și putere și măreție și atîta bucurie, există atîta frumusețe și, Dumnezeu mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins, larma glasurilor crește. Iar ținta nedumeririi lor, cel asupra căruia se revarsă toată Încărcătura de ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spinare, sînt sigur de asta așa cum sînt sigur că există un Dumnezeu În ceruri, mai Înainte ca Monstrul acesta Îngrozitor, fioros, crud, inuman și sîngeros, care nu ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al portului, ce-ți amintește de portul tău Înțesat de catarge și puzderia sa de vapoare, măreață stradă! Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea, faima, puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
blândețea este contrariul aroganței, înțeleasă ca opinie exagerată despre propriile merite, care justifică jignirea. Cel blând nu are o părere prea grozavă despre sine, nu pentru că îi lipsește prețuirea de sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria decât în măreția omului, iar el este un om ca toți ceilalți. Cu atât mai mult blândețea este contrară încăpățânării obraznice, care este aroganță manifestată. Cu atât mai mult blândețea este contrară prepotenței. Spun «cu atât mai mult», pentru că prepotența
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
regăsește uneori la unele țărănci bătrâne, la unele bunici, care au îndurat în viață, cu răbdare, tot felul de suferințe și, de aceea, înțeleg și ghicesc chinurile cele mai ascunse”. Ca și Silone, don Orione a cunoscut de timpuriu umilința mizeriei. A trudit din greu pentru a se menține la studii, dar, încă din timpul copilăriei, nutrea cu tenacitate visul de a putea trăi ca un măgar în slujirea celor săraci. 2. Măgarul, o invitație făcută preotului de a fi sobru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ai convins că jugul tău este dulce, și povara ta ușoară. Acum știi de ce am acceptat cu bucurie greutatea ulterioară, pentru că m-am oferit pentru călătoria în Egipt, în ciuda eforturilor și pericolelor. Mulțumesc, pentru că m-ai ales pe mine și mizeria mea, în mod special pentru a sluji Sfânta Familie. Un singur lucru m-a pus în încurcătură: când mi-au schimbat numele, dar acum știu că numele meu era tocmai acela, și sunt mândru să fiu numit Cristofor.
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și obiceiul raportat de Herodot care se afla la Trausi, «că atunci când se năștea un copil, toate rudeniile lui încunjurându-l, plângeau asupra relelor pe care avea să le sufere, din momentul în care văzuse lumina zilei și numărau gemând toate mizeriile omenești care-l așteptau. La moartea însă a unuia din concetățenii lor, ei se dedau dimpotrivă veseliei, îi acoperea cu pământ în mijlocul glumelor și-l fericea de a se fi sfârșit, fiind mântuit de relele acestei vieți.» Este îndestul de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Ți-am spus deja, nu știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
profesorul cu răceală, și pe Kate Caldwell în special. Toți făceau parte dintr-o suprafață înșelătoare, oribilă de data asta nu pentru că era slabă și nu se putea ține departe de Iad, ci pentru că era transparentă și nu putea ascunde mizeria care-o hrănea. în seara aceea se plimbă cu Coulter de-a lungul canalului și-i povesti despre lebede. — Aii văzut cum o fac melcii? îl întrebă Coulter. — Melcii? — Da, melcii. Cînd eram la ferma lui MacTaggart, în Kinlochrua, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]