6,277 matches
-
o monarhie veritabilă. Deplasarea cea mai importantă operată de Leviathan constă în modalitatea de justificare a monarhiei. Inițial Hobbes considerase, în De cive, că monarhia și statul natural, fie patriarhal, fie despotic, erau unul și același lucru. Dar în Leviathan monarhia naturală este numai cea patriarhală, nu și cea despotică. Motivul ar fi că, din perspectivă legală, modelul contractual al monarhiei instituite poate fi extins și la dominația despotică (prin cucerire), dar nu și la dominația patriarhală. Tipul de obligație pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în De cive, că monarhia și statul natural, fie patriarhal, fie despotic, erau unul și același lucru. Dar în Leviathan monarhia naturală este numai cea patriarhală, nu și cea despotică. Motivul ar fi că, din perspectivă legală, modelul contractual al monarhiei instituite poate fi extins și la dominația despotică (prin cucerire), dar nu și la dominația patriarhală. Tipul de obligație pe care îl creează convenția (conform cu legea dreptății) este diferit de tipul de obligație pe care îl presupune relația filială (conform cu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu și la dominația patriarhală. Tipul de obligație pe care îl creează convenția (conform cu legea dreptății) este diferit de tipul de obligație pe care îl presupune relația filială (conform cu legea recunoștinței). În schimb, din perspectivă istorică, dominația paternă (și, deci, monarhia patriarhală) se află la originea tuturor statelor sau a celor mai multe dintre ele60. Deși privitor la relația dintre monarh și supuși Hobbes notează în treacăt că "aceștia îi sunt ca și copiii și servitorii săi"61, aceasta nu înseamnă că cele
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la originea tuturor statelor sau a celor mai multe dintre ele60. Deși privitor la relația dintre monarh și supuși Hobbes notează în treacăt că "aceștia îi sunt ca și copiii și servitorii săi"61, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de monarhie se confundă: "Regele deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul [...] decât printr-o lege anterioară, ca persoană politică și nu naturală"62. Hobbes respinge ideea responsabilității monarhului față de popor, plecând de la presupunerea că aceasta ar însemna
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
parlamentari ambițioși să atace în mod constant puterea regală, cu scopul de a-și însuși anumite prerogative. Aceasta ar fi echivalent cu războiul civil, ceea ce înseamnă că, în alegerea formei de guvernare, trebuie să se decidă de la bun început pentru monarhie sau pentru parlamentarism. Hobbes a preferat prima variantă 63, și nu fără un motiv întemeiat. Dacă suveranul nu este supus legilor pozitive pe care singur le promulgă și le anulează, el rămâne totuși sub ascultarea legilor naturale al căror autor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
parlamentarism. Hobbes a preferat prima variantă 63, și nu fără un motiv întemeiat. Dacă suveranul nu este supus legilor pozitive pe care singur le promulgă și le anulează, el rămâne totuși sub ascultarea legilor naturale al căror autor este Dumnezeu. Monarhia este singura formă de guvernare care asigură interpretarea unitară a legii naturale. În schimb, parlamentul ar fi divizat în interpretare, din pricina diversității opiniilor. De asemenea, Hobbes a exclus posibilitatea ca vreo autoritate umană, cum ar fi spre exemplu Biserica, să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Mixed Monarchy. În această ultimă scriere, publicată anonim, Filmer a atacat lucrarea clericului Philip Hunton, A Treatise of Monarchy (1643), care susținea o cauză parlamentară moderată, promovând teza echilibrului dintre puterea regelui și puterea parlamentului. Ideea rezistenței pasive precum și teza "monarhiei mixte", susținute de Hunton, au fost considerate de Filmer ca "anarhie". Disputa în legătură cu monarhia mixtă s-a radicalizat în timpul Parlamentului cel Lung, în 1642, când parlamentul i-a trimis lui Carol I cele Nouăsprezece Propuneri, pe care regele le-a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hunton, A Treatise of Monarchy (1643), care susținea o cauză parlamentară moderată, promovând teza echilibrului dintre puterea regelui și puterea parlamentului. Ideea rezistenței pasive precum și teza "monarhiei mixte", susținute de Hunton, au fost considerate de Filmer ca "anarhie". Disputa în legătură cu monarhia mixtă s-a radicalizat în timpul Parlamentului cel Lung, în 1642, când parlamentul i-a trimis lui Carol I cele Nouăsprezece Propuneri, pe care regele le-a respins în al său Răspuns la cele Nouăsprezece Propuneri. O serie de parlamentari de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în al său Răspuns la cele Nouăsprezece Propuneri. O serie de parlamentari de frunte printre care Edward Hyde (viitorul lord Clarendon sub Carol al II-lea)67 au susținut o cauză moderată, acuzând parlamentul de absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-lea)67 au susținut o cauză moderată, acuzând parlamentul de absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat anonim, în 1642, Observations upon some of His Majesties late answers în care ataca laolaltă Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contractualist împotriva parlamentului, cu ajutorul unor pasaje copiate din scrierea lui Hobbes, Elements of Law. Apoi, în 1643, a scris The Unlawefulnesse of Subjects taking up Armes against their Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia mixtă, dar prezentând-o în maniera atrăgătoare a lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
monarhiști. Pe de o parte, ea nu corespundea strategiei regaliștilor de a ajunge la o înțelegere cu parlamentul, pentru a se reîntoarce în Anglia. Pe de altă parte, teoria lui Hobbes avea un caracter subversiv cu privire la forma de legitimare a monarhiei și la raportul dintre stat și biserică. În viziunea lui Bramhall, "cea mai mare greșeală a lui Hobbes constă în teza că puterea reglementează justiția, când de fapt justiția reglementează puterea. Această teză era importantă pentru respingerea politicii lui Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
supunere familială și a recunoscut în autoritatea tatălui singura sursă a suveranității, conform poruncii divine. Pe de altă parte, Filmer arăta că susținătorii republicanismului caută degeaba să folosească scrierea lui Hobbes în scopuri proprii, pentru că Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu restaurarea monarhiei și adoptarea codului Clarendon, conflictele ideologice dintre cele două tabere au încetat să mai fie directe. Ca urmare, până la criza Excluderii și consolidarea ideologiilor tory și whig, fiecare tabără lupta împotriva "hobbismului", termen prin care fiecare îl desemna pe celălalt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Pe de altă parte, puritanii atașați de Biserica Angliei respingeau în egală măsură episcopatul anglican și sectarismul puritanilor independenți. Ei susțineau reglementarea religiei de către magistrați, dar fără episcopi. În acest punct ei nu doreau să fie confundați cu Hobbes, care susținea monarhia absolută și era suspectat de ateism. În consecință, aveau nevoie de un instrument de argumentare care să le permită nu numai să lupte pe mai multe fronturi, dar și să stabilească puncte comune cu oamenii rezonabili din taberele adverse. O
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
reciproc, iar problema regimului politic, deși importantă, este subordonată acestui principiu. Tocmai acest lucru a făcut posibilă existența unei mișcări whig care, de fapt, era compusă din diferite facțiuni. Au existat trei direcții importante: o aripă conservatoare dorea păstrarea unei monarhii puternice, dar în linia protestantă reprezentată de ducele de Monmouth; a aripă moderată (reprezentată de Shaftesbury) era constituționalistă și regalist-reformistă; în fine, exista și o aripă republicană reprezentată de Algernon Sidney. Numitorul comun al acestor facțiuni era efortul de a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dar și din scrierile politice ale lui John Milton. Cea mai clară formulare a principiului separării puterilor o găsim însă la James Harrington, care a dezbătut pe larg această problemă în scrierea sa Oceana (1656). De asemenea, chiar înainte de reinstaurarea monarhiei, Declarația parlamentului Întrunit la Westminster spunea: "Cum nu este lucru mai important, pentru libertatea unui stat, decât acela ca poporul să fie guvernat prin legi și ca justiția să fie administrată doar de către oameni care să poată fi trași la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din liderii partidului whig. În 1666, Locke a intrat în slujba lui Shaftesbury ca secretar și medic personal, fără să-și abandoneze oficial poziția de la Oxford. În compania lui Shaftesbury, Locke s-a familiarizat cu doctrina whig, devenind susținător al monarhiei constituționale, al libertăților civile, al toleranței religioase, al parlamentarismului și al expansiunii economice. Din această perioadă (1667) datează primele sale încercări despre toleranță (Eseu despre toleranță), scrise probabil pentru intervențiile lui Shaftesbury în parlament. În acest Eseu, Locke susține, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
whig-ilor din această perioadă se află la originea scrierii de către Locke a celor Două tratate despre cârmuire, pe care nu le-a publicat decât în 1690. Tratatele lui Locke aveau un caracter militant și erau reacția autorului față de doctrina monarhiei de drept divin, redevenită actuală în urma restaurării monarhiei catolice și a publicării, în 1680, a tratatului Patriarcha scris de Robert Filmer, cu mulți ani înainte. În 1683 Locke a părăsit și el Anglia și s-a refugiat în Olanda, unde
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
originea scrierii de către Locke a celor Două tratate despre cârmuire, pe care nu le-a publicat decât în 1690. Tratatele lui Locke aveau un caracter militant și erau reacția autorului față de doctrina monarhiei de drept divin, redevenită actuală în urma restaurării monarhiei catolice și a publicării, în 1680, a tratatului Patriarcha scris de Robert Filmer, cu mulți ani înainte. În 1683 Locke a părăsit și el Anglia și s-a refugiat în Olanda, unde a rămas până la Revoluția Glorioasă. În atmosfera de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
asemenea, în perioada olandeză, Locke a scris Eseul despre intelectul omenesc, pe care nu l-a publicat decât la întoarcere în Anglia. Aceasta a avut loc în 1689, când Wilhelm de Orania a devenit regele Angliei și a fost instaurată monarhia constituțională. Locke a fost onorat de către guvernul whig, prin recunoașterea contribuției sale intelectuale și politice, fiind solicitat să contribuie atât la redactarea celebrei Bill of Rights, cât și la punerea în aplicare a ideilor Revoluției. A îndeplinit o serie de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Iacob I, și a fost apărată de Sir Robert Filmer, în Patriarcha, apărută postum în 1680. Respingerea teoriei lui Filmer de către Locke are loc în două planuri. În Primul Tratat, Locke ia ca obiect explicit de analiză doctrina conform căreia monarhii au primit direct prin comandă divină dreptul de a guverna, începând cu Adam, primul dintre patriarhi. Strategia adoptată de Locke este de a respinge teoria patriarhalistă cu propriile ei argumente, bazându-se așadar pe exegeza biblică, în special pe interpretarea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
perioada respectivă. James Tyrrell, prietenul lui Locke și unul dintre cei mai importanți istorici whig, a publicat Patriarcha non-monarcha (1681) în care l-a atacat nu numai pe Filmer, dar și pe Hobbes, pentru faptul de a fi respins limitarea monarhiei (în De cive) și de a fi spus (în Behemoth) că monarhia limitată prin lege este o invenție. De asemenea, Algernon Sidney a scris Discourses Concerning Government "cu Patriarcha în mână"61, și nu fără cunoștința lui Locke. Dar nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
importanți istorici whig, a publicat Patriarcha non-monarcha (1681) în care l-a atacat nu numai pe Filmer, dar și pe Hobbes, pentru faptul de a fi respins limitarea monarhiei (în De cive) și de a fi spus (în Behemoth) că monarhia limitată prin lege este o invenție. De asemenea, Algernon Sidney a scris Discourses Concerning Government "cu Patriarcha în mână"61, și nu fără cunoștința lui Locke. Dar nu numai republicanii au criticat monarhia de drept divin. Înainte de a fi îndepărtat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a fi spus (în Behemoth) că monarhia limitată prin lege este o invenție. De asemenea, Algernon Sidney a scris Discourses Concerning Government "cu Patriarcha în mână"61, și nu fără cunoștința lui Locke. Dar nu numai republicanii au criticat monarhia de drept divin. Înainte de a fi îndepărtat de la putere, Clarendon a reprezentat cu succes acea partidă regalistă moderată care respinsese elementele absolutiste din De cive de Hobbes, precum și din scrierile publicate de Filmer în timpul primei crize politice. Filmer a fost
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]