7,269 matches
-
vanitate; nimeni nu e mai nebun decît acela care se crede important. Oamenii au încercat să-mi dea sfaturi, și eu i-am ignorat. La ce făcea Kodac aluzie? La minereuri valoroase, rapoarte speciale, ignoranța guvernului - totul suna a șmecherie murdară, dar ar fi trebuit să ascult cu atenție. Și... Catalizatoarea... de ce n-am întrebat-o cum o cheamă? A încercat să mă avertizeze, și eu am crezut că vrea să se culce cu mine. Mda! Lăcomie și prostie. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pantofii cu pătura și se așeză în așteptarea micului dejun și a ședinței curții. își zise deprimat: „Probabil că o să ajung la timp la dezbaterea despre poluare“. Și apoi se trezi cu o durere de cap, simțindu-se din nou murdar. Trei căni de ceai, trei farfurii cu chifle stăteau lîngă platformă. — Viața mea se mișcă în cercuri, își zise el. Voi reveni vreodată în acest punct? Nu se mai simțea ticălos, ci doar trivial și inutil. Un alt polițist deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iadul la banchet. — De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate afacerile murdare și mecanismele lacome au fost rezolvate în comitete secrete, fără ca nimeni să-i urmărească, să se plîngă, să raporteze. Avem nevoie ca măcar o dată, nenorociții ăștia să se simtă jenați de o frîntură de adevăr. — Sludden mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la con de obstr gînd, conofobgîndește, conofobgîndește. Deși vocile îl făceau să se cutremure, păși în spațiul îngust dintre ei, pentru că nu-i trecea prin minte unde s-ar putea duce. CAPITOLUL 43. Explicația O pardoseală de beton, prăfuită și murdară de găinaț de porumbei se întindea sub un acoperiș înalt, susținut de niște grinde din fier. Din ușă se întindea un covor lung și albastru, care se pierdea într-o depărtare vagă. Merse pînă ajunse la un covor asemănător, dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oftă și-i zise: — Hai, intră, dar va trebui să te grăbești. O urmă și intră pe ușă. Zgomotul deveni asurzitor în timp ce ea îl conducea între peretele interior al cortului și un șir de chelneri care duceau tăvi cu farfurii murdare. Zări spinările celor care stăteau la o masă care se curba spre stînga și dreapta. Libby îi indică un scaun gol. — Era al tău. Se strecură în el cît putu de încet. Un vecin îl privi lung și zise: — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine mă cheamă Uxbridge, de exemplu, dar Lanark a cîștigat un nume mai melodios, cum e Blairdardie. — Rutherglen, Garsaden, spuse Wilkins. — Gargunnock, Carmunnock, Auchenshuggle, zise celălalt. — Auchenshuggle are patru silabe, observă Wilkins. Intrară printr-o ușă îngustă, urcară o scară murdară și traversară un mic birou, ajungînd apoi într-unul mai mare. Acesta era luminat de un tub de neon, iar pereții erau ascunși de fișete metalice, unele puse desupra altora. într-un colț, era un birou de metal și Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și pe Sludden. Ar fi bine să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de lume. Negăsind nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
à jamais, și voi toți, aici am să vă culc și am să vă învelesc, în fiecare seară...“. Apoi s-a pierdut printre balansurile trestiilor, iar Zenobia și-a lipit de umărul meu umărul ei învelit în fâșia de plastic murdară, neplăcută la atingere, cârpele se aflau înăuntru, mă simțeam bine în ele și am plecat amândoi, umăr la umăr, fără să-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă umărul meu, umărul adorat al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de lume. Negăsind nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea motive să se plângă. Se avansa greu, era îmbulzeală, caii mergeau la pas, birjarii vorbeau între ei, de la capră la capră, de una, de alta, trăgeau de hățuri fără să se uite, încât, dacă n-ar fi fost zăpada murdară, multă lume ar fi preferat mersul pe jos. Mai câștigați erau cei care luau tramvaiul cu cai, avea culoar separat și doctorului Margulis îi păru rău că nu alesese această variantă. Dar parcă nu se cuvine ca un doctor serios
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar. Nu mai semăna deloc cu Iulia. Și parcă era mai supt la față. Întrebarea cu Dumnezeu îi plăcea foarte mult lui Nicu și era semn de mare prietenie din partea lui, dacă o punea, era ultima lui descoperire. Oricum posibilitățile sale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura sâmbetele. Iar de când primarul Robescu împărțea și bonuri gratuite de baie pentru săraci, ce să mai vorbim! Unde mai pui că erau obraznici și scriau în condica de reclamații: „Mi-a dat prosop murdar!“ Sau „Jos primarul!“ și „Trăiască Regele!“, „Băieșul are draci pe el!“, iar unul scrisese chiar o glumă obscenă din Furnica, despre stăpâna care caută pe pipăitelea ceasornicul care-i dispăruse din casă, la un tânăr fecior, și, tocmai când i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce se întâmplă. Pentru el exista numai fata. Mișcându-și imperceptibil mușchii buzelor, aceasta strigă indignată: - Dar este de-a dreptul scandalos! Adică suntem atât de lași! E oare posibil ca spiritul libertății să poată supraviețui numai printr-o crimă murdară și prin încălcarea grosolană a drepturilor individului? Eu zic că nu! Domnul McAllister trebuie să se bucure de protecția tratamentului hipnotic. Cu siguranță că o întârziere atât de mică nu va avea efecte fatale. - Lystra, strigă tatăl ei, și McAllister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spre nord și Omar merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie o mandarină plină de sâmburi. Max-Dinte se-ntinsese să ia o felie din fructul gata cojit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de 25 de lei. ― Cumpără-i! Își continuă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui Scarlat. Bărbatul părea descumpănit. ― Ce se întîmplă? În pragul bucătăriei apăruse Raul Ionescu. Era murdar și transpirat, dar ochii-i străluceau de satisfacție. ― Sună cineva la ușă, șopti căruntul. Doamna Miga oftă. ― O greșeală probabil. Scarlat își mușcă buzele. ― Trebuie totuși să știm... Domnule Miga, uitați-vă dumneavoastră prin vizor, dar nu deschideți. Se auzeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]