4,032 matches
-
se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar câteva firișoare de dantelă, subțiri ca mustățile unui motan care dăduse iama prin oala cu smântână. Fusese o săptămână grea, lipsită de bucurii și de Împliniri profesionale. În câteva secunde, hainele mele și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar trei perechi de buze rujate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre civice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și poliție, am reușit să-i creăm o identitate scriptică personajului nostru, sub numele de Mile Spătaru. Apoi l-am Înscris În cursa electorală, punându-l să vorbească În clipurile electorale filmate și trucate de Andreea, În care Leac purta mustață și perucă, despre scăderea populației de albine din județul Arad, despre pericolul creșterii numărului de dioptrii pe cap de locuitor și despre necesitatea folosirii zilnice a deodorantului intim cu aromă de stânjenel. Amestecam de multe ori mesajul electoral cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mașina. Lucica Zaharia, grăsana, lângă doamna Veturia Voicu. Grupul de păsărele jumulite : Mica, Valy și Consuela, zisă Lala, zisă Cățelușa. În jurul protagonistului rămân, așadar, familia Manole și Ortansa Mitulescu. Lucian Vornicu stă, ca și altădată, chiar lângă dânsul ! Aceeași subțire mustață, aceeași ostili tate de neînțeles față de vechiul prieten. Manole rezervat, Vera agitată. Ortansa Mitulescu îmbrăcată ca o doamnă din vremuri de demult. Și acum, mestecați cu toții semințe ! Ca la un semn, cu toții... se stinsese lumina, A.P. auzea din toate părțile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toate părțile sunetul sec, repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu desenatoarele care lucrează pentru el : doamna cu părul și rochia gri, zisă Veturia Voicu, văduva de colonel, și Lungana, tânăra buboasă, cunoscută sub denumirea Mica Mocofan. Mustața subțire și neagră saltă deseori, de enervare, deasupra buzelor livide ale inginerului Vornicu. Se ridică la intervale imprevizibile, întorcându-se spre Lungană, apoi spre veșteda Veturia, ținute sub supraveghere, să nu piardă timpul cu palavre și dichiseli. Momentul cenușiu al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
insistă să i se dea cuvântul. Desfășoară pe pupitru un set gros de planuri. Desface planșă cu planșă, informează auditoriul cât a durat executarea fiecărui desen și câte greșeli a descoperit. Se lucrează încet și neglijent ! Linia de tuș a mustății saltă scurt peste buze. Pronunță numele vinovatelor. Spectatorii își privesc stingheriți unghiile, cravatele. Se aude un sughiț de plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți, sprâncene zburlite, mâinile moi, cu palme umede, ieșind din manșete scorțoase. Cămașă albă, cu mâneci lungi, descheiată, fără cravată. Colegul Manole tăifăsuiește cu colegul Vornicu, în fața biroului plin de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul Nalbandu cu fasciculele proaspăt dactilografiate, coroiatul Cornea cu turnurile de răcire, Mina odalisca și seniorul Stork și mustața subțire cât aripa unei muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul din stânga împarte apartamentul comun cu un bătrân muribund, bolnav de inimă. Decompensare, precizează colegul. Compensare și decompensare. Dacă nu se produce compensarea, pacientul se pierde. Bătrânul are o fată, cu care locuiește în aceeași
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsește răspunsul opor tun, n-are puterea. — Totul pare acum o prostie, poate chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine că eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gât. Nevastă-mea, totuși mi-a spus clar, că nu m-ar fi agreat deloc, nu dacă aș fi fost Einstein, ci dacă aș fi arătat ca Einstein. Gândiți-vă numai la părul acela vâlvoi de parcă era veșnic electrocutat, la mustața ceea cât un caier respectabil, de care se poate prinde borșul zilnic, ca să picure apoi inestetic pe masă, la jegul acela de palton cu care cică a ajuns în America, l-a purtat apoi până la moarte și se poate să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu însumi mă simt încă un copil, surâd și o mângâi pe cap. În apartament, pe lângă părinți, mai stă și Sabin, fratele prietenei mele, grănicer la granița cu Moldova. Ca toți grănicerii, e oacheș, înalt, sigur pe el și pe mustața lui. La prima masă luată împreună, îi reproșează maică-sii faptul că nu i-a servit friptura în sânge: - Bă mamă, cum poți fi așa proastă? Ți-am zis de o sută de ori că nu-mi place friptura bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
TV cu audiență națională. Motivul? „Să vadă țara, domle, o mostră de îmbinare a profitului cu eleganța, de înfăptuire categorică a horațianului utile et dulci aici, la porțile Orientului”. Jean era însă om fin. dispunea de gesturi mărunte, de o mustață englezească parfumată și de un soi de entuziasm care mergea până la a pune clienților reviste culturale în cabină. - Căci pentru mine, stimabile, declara dragul de el, mens sana in corpore sano înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mituiți colegii lui, el ce rost avea s-o facă pe deșteptu’? Ăsta era reproșul cel mai frecvent când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]