4,723 matches
-
Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii se-ntunecă, se șterg,/ În barcă șed ș-ascult eu a inimi-mi bătae/ Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg -/ Pe-a malurilor arbori și frunza este mută -/ Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută 252. Somnolența amestecată cu visul este, de fapt, un stadiu specific pentru starea poetică o a doua natură. Clipele acestea sunt predilecte creației (implicit imaginației), căci nimic nu-i mai plăcut ca într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Uniunii Sovietice, Consiliul de Coroană, prezidat de Majestatea Sa, Regele, a hotărât să cedeze, prin ultimatum, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței...!" În prima clipă, toți cei de față au înlemnit, "paloarea s-a așternut pe fețele tuturor". Apoi, momentul mut a fost depășit. Oamenii s-au împărțit brusc în două tabere. Unii, cei mai mulți, s-au declarat și s-au lăsat în voia soartei, "gata să rămână pe loc, în așteptarea noilor stăpâni", resemnați, paralizați, "în această vale a plângerii". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
liberă: o lume în care oamenii au visat și au creat ceva. Au lăsat ceva! Ceva în care se păstra inima, cugetul, zbaterea, ceva din ființa lor trecătoare. Trebuia doar să perceapă, să asculte, să înțeleagă, să prețuiască această lume mută, care i se părea cerească, făcută să dăinuiască după cei ce plecaseră "dincolo". O lume care se afla, trăia, deasupra mizeriilor zilnice, ale prejudecăților și nedreptăților, peste obișnuitul și urâtul vieții. Răbdător, meticulos, pasionat, bădia s-a apucat de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sân praful și zgura din jur, c-așa e, bă, dă-i să bea, c-a răgușit, i s-a luat glasu’ ca și ție, iar el turna motorină dintr-o cutie de conservă pe gaura din care deșurubase furtunul, mut și surd la tot ce se punea la cale pe seama lui. Înșuruba furtunul la loc și pornea polizorul ținându-l la depărtare și Într-o parte, Încercând să se ferească de perdeaua de stropi de motorină Împroșcați o dată cu jalea isterică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi prin aglomerația peronului, cu ochii cârpiți de somn, mut și golit de orice interes sau curiozitate Încotro mergem și ce avem de gând, surâzând parcă-n vis și având grijă totodată să nu ne piardă din ochi. După două stații ne-am dat jos din autobuzul ăla pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uite pentru totdeauna aceste porniri bestiale care-i Împovărează viața. Numai mărturisind neîncetat, Ortansa, viața noastră va putea duce toate poverile ce-i sunt date. Vorbele mele au avut darul s-o liniștească din nou. Am resimțit atunci aceeași pornire mută și violentă pe care am avut-o față de ea În curtea Unității Glina, copleșit de dorul mămicii mele Felicia, hăcuită și măcelărită În halul ăla. Am Întins mâna sprea ea, și o dată cu mine a Întins și Ortansa mâna și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gânsacul din frunte. O clipă, gânsacul conducător intră în cercul de lumină al lunii, ca o cruce neagră, care-și desfăcea și-și închidea brațele, apoi trase după dânsul, cele două șiruri în afara lunii, pe cerul întunecat. Toți schimbară priviri mute între ei, și stăpânindu-și bătăile inimii, le ascultară țipătul cum se pierdea în depărtare până ce nu mai rămase în ureche decât amintirea țipătului lor ascuțit. „ S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă. O priveliște copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
credea că ceea ce ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca doborâtă sub povara groazei, a propriei sale plăceri. .. O bună parte din mulțime, însă, rămânea tăcută, într-o tăcere grăitoare... Poate că unii își aminteau de 1918, An mare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se întorsese. „..Nu trebuia să-l lăsăm singur..!”, se învinovățeau ei tot mai direct... Când.. nu se mai așteptau, Baltă.. ca un duh, apăru de după un tufar... Avea o față înfricoșătoare... ceva care te cutremura... Toți rămaseră ca înmărmuriți și muți, nimeni nu îndrăzni să întrebe ceva... El fără nici o vorbă, le aruncă la picioare un jurnal împăturit de mai multe ori, apărut la Piatra, în ziua din ajun. Ichim, juristul, primul care-l desfăcu și dădu cu ochii de prima
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca la început. Pe creastă cerul părea în flăcări... O vâlvătaie roșiatică prevestea furtuna. În ziua aceea de sâmbătă.. de, Tăierea Capului Sf. Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
găsit în picioare... Că au rezistat.. Viața noastră de pribegi întâi în Banat... apoi, lunga viață a pribegiei.. mi se desfășură, cu iuțeala gândului înaintea ochilor. Omul, cu puterea lui de voință, cu mișcări libere, poate învăța multe de la ei... muți și stânjeniți prin rădăcinile care-i țin pe loc... Nu pot fugi, nu se pot ascunde, nici nu pot țipa... lupta lor e mai eroică, stând locului și apărânduse cu ce i-a înzestrat Dumnezeu. Taina sufletului lor rămâne tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rar un gând,taina rămâne taină... la ce-ți folosesc explicațiile!.. Divinul este o zonă nedescriptibilă... Sacrul este tainic, de nedezvăluit..!” Fiori reci îmi străbătură întreaga ființă. În tăcere cu fața la Altar, cu mâinile împreunate, m am adâncit într-o rugă mută... într-o rugă cu frică și pioșenie Pentru o clipă, simții nevoia unei întoarceri în timp.. și, am închis ochii strâns, strâns pâna la durere.. De undeva de sus, din Naos, mi s-a părut că începu să se răspândească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
picioare, atunci când le va bate ceasul și lor. Poate au și ei un destin de împlinit !.. Îi priveam și-i admiram ca pe niște ființe dragi. Omul, cu puterea lui de voință, cu mișcările libere, poate învăța multe de la copac... Mut și stânjenit prin rădăcinile care-l țin pe loc.. Nu poate fugi, nu se poate ascunde, nu poate țipa... lupta lui e mai eroică stând locului și apărându-se cu ce l-a înzsestrat Dumnezeu. Și, taina sufletului lui rămâne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parte a străzii, se ridica, albă , Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi. Aproape șase secole de rugăciune, au fost înălțate în acel loc sfânt. Palatul și biserica, scăldate în razele roșiatice ale soarelui, la ora aceea, stăteau față în față ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut... sub povara tainelor. „Dac’ar putea vorbi aceste zidiri... dac’ar putea..!”, a fost primul gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Din înalturi, ca o corală antică..., veneau, veneau, mulțimi de voci, ca un zvon Ceresc abia auzit... „Ne vom întoarce... ne vom întoarce într o zi..!” POSTFAȚĂ Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți. Cu toții ne gândim intens la același lucru. Nici un om nu poate accepta să moară de bunăvoie. Pe drumul de întoarcere meditez zdrobit la cruzimea ritualului. Aia îmi dezvăluie că tânărul sacrificat e întotdeauna un ucenic al școlilor zalmoxiene. Fiecare ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se reîncarnează în alte forme. În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții sau a morții? Mut Sunt pe cale să devin mut. Nu mai izbutesc să rostesc nici un cuvânt de săptămâni întregi; nu mă mai deschid nici către Aia. Ascult glasul pescărușilor și pe cel al insectelor și simt cum o seninătate atotputernică pune stăpânire pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții sau a morții? Mut Sunt pe cale să devin mut. Nu mai izbutesc să rostesc nici un cuvânt de săptămâni întregi; nu mă mai deschid nici către Aia. Ascult glasul pescărușilor și pe cel al insectelor și simt cum o seninătate atotputernică pune stăpânire pe mine. Mă bucur de această plinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupul sfârtecat cu propriile-i mâini să poată să vorbească în locul ei. Și totuși, dacă ar muri cu adevărat, Medeea n-ar mai putea vorbi, n-ar mai putea să comunice acest mesaj, și trupul sfârtecat ar fi cu adevărat mut, aidoma unei limbi de pământ stâncos ce se strecoară între ape, iremediabil lipsit de orice mesaj de mântuire. Astfel, tocmai pentru a da glas trupului ei zdrobit, Medeea își sfâșie fratele, sânge din sângele ei, carne din carnea ei. Moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ales cu scopul de a întări cunoștințele ortografice și de punctuație ale elevilor cu privire mai ales al linia de dialog, linioara de unire, apostroful, semnul întrebării, substantive articulate terminate cu 2 i, verbe cu 2 i la urmă, u mut (oiu)” (Fl. Ilioasa, 1939: 46). XIV. Problema stilului Această problemă nu cunoaște o prea mare dezvoltare teoretică, dar Papadopol surprinde două aspecte esențiale ale acestui concept complicat: caracterul de unicitatea ce-l conferă persoanei și revelarea acestui caracter nu numai
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
realitate a cărei principale ingrediente sunt cele informaționale, vizibilă în spaima față de formele de a fi implementate prin intermediul instituțiilor (o fobie față de instituții). * În lipsa exercițiilor corespunzătoare mintea îți poate deveni propria închisoare. Un jurnal poate fi o istorisire a disputei mute pe care o desfășurăm cu propria corporalitate. * Când propriul corp ajunge tot mai des temă de meditație este semn că îți stă cumva împotrivă. După câțiva ani de luptă cu el vei ajunge să-l părăsești cu o undă de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ei aspecte cu care venim în contact. Treptat, bogăția de culori afective a lumii se transformă în sepia, îndreptându-se către modul alb-negru. Semn că punctele de contact senzorial și afectiv cu lumea se restrâng odată cu apăsarea adusă de ratarea mută a idealurilor tinereții și concomitent cu transformarea corpului propriu în principalul obiect al atenției noastre. Cred că bătrânețea îmi va aduce cu sine o progresivă despărțire de această lume, astfel încât momentul morții va constitui, în bună măsură, o confirmare oficială
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tău prin tine în primul caz și al tău prin ei în cel de-al doilea. Bătrânețea este în primul rând o stare de spirit; doar că stările spiritului depind de cele ale organismului. Bătrânețea este trecerea subtilă de la speranța mută în ceea ce-o să fim la nostalgia oarbă pentru ceea ce am fost. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aceasta din urmă, fără, totuși, mult pomenita „intenție” de cuprindere monografică, atribuită cam prea școlărește scriitorului - și a „narațiunii”-uvertură, introductive, încă departe de ritmurile și relieful de configurare ale „poveștii” (story și plot) și sensului din Baltagul. „Dialogul” aproape mut, fără cuvinte, al eroinei cu sfânta, acolo, la mănăstire, rămâne hotărâtor pentru tot ceea ce va urma în text, legând între ele toate planurile „narative” care au instaurat deja o „lume” ficțională (deocamdată, una „de start”). Nu de vreo formă de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]