KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

căzut la pace acu două ore. Și iar bagi zâzanie. — Stai locului, Pumita, a sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
a primit cu tot alaiul pe amicul care, după himera logodnei eșuate, trăsese chiulul la avansurile ei. Zece minute de flecăreală cu Miss Evans sunt prea destule pentru a Întări chiar și curajul cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-aș al naibii să fiu! - a ajuns În ascensorul care cobora cu curajul la pământ și cu vorba „sinucidere“ limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
care nu stă la cotezzo, da crede că buricu la lume ie În cufăru lui zăvorât cu cheie, iar la ananghie n-are de unde-i da la un argentinean nici baremi o lovea și niște firfirici. Gașca să veselește al naibii, panarama ie În toi și ei dăcât să rânjesc la morții care Își văd nainte dă treabă. D-acilea, dân gaura unde ne țineți, cum s-ar zice, sub faruri crucișe, o să-mi mersiți când v-oi arăta panarama: chestiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
abordez clipa turfistică: — Lățilungește-ți, mă, sărăcie, faru șucar pân lucarna cenușie și, dincolo d-a doua mână cu mate, n-o să-ți vină greu să bagi farurile Într-o debara mititică, pă bune, da care mereu i-a lipsit, ștoalfa naibii, un mare dor. Fă-ți, cu toată Încrederea, semnu crucii și cere dă la debara trei dorinți, fincă sub olanele ei a trăit banghiu care merită mai mult respect ca adevărații bampiri care sug și sânge dă la sărac, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
bine zis treijnouă dă anișori - dân seara dă suvenir, sau poa că dân dulcele ziurel dă ziuă trezit În zori, când m-am cunoscut cu don Wenceslao. Cu iel sau altu, că timpu aduce uitarea, care ie un balsam dat naibii, și pân la urmă nu mai știi cu cine ai băut lapte data trecută În baru din Constitución, de n-o fi fost malț dă orz, care știe să-ți cadă cu tronc la stomah. Io l-am cunoscut, patroane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
da că, În contra la ce-ar voi iel, n-avea ce-i face și trea să-mi pună frână la căruță, pencă chiar don Pablo Oportet Îi trimetea În viitoru dă mâine o plesneală șucară care să-i rotunjească al naibii sarsanaua. Așa că io nu mai șteam pă unde să scot cămașa: don Wenceslao Îmi turuia vorbe coapte, despre orizontu lui ieconomic, iar io-l vedeam cu sufletu la dușamea, că mai jos nu să putea. După o săptămână, când să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
deplâns, ba bine că nu, c-o mierlise, da m-am veselit la suflet că maidanezu tigrat trecea căcălău nevoie mare În meniu nopții. Da ce mai boambă! Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit puzderie dă aiurea și, matale n-are să-ți vie să crezi, m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

meseria mea, doctore Johnson, păstrarea secretului constituie grija cea mai mare. Mai ales când e vorba de o chestiune ca asta. Dacă transpiră ceva de-aici, vom avea multă bătaie de cap. Și sunt atât de mulți implicați acum... La naiba, cei de la CincComPac nici n-au vrut să-mi dea distrugătoarele până când n-am Început să le vorbesc despre recunoașterea submarinelor sovietice. Imediat am obținut patru și apoi opt distrugătoare. — Recunoașterea submarinelor sovietice? Întrebă Norman. — Asta le-am spus celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
stare să ne citească gândurile? — Nu mă pot pronunța, răspunse Norman. — Ei bine, problema mă preocupă. Cum poți negocia cu cineva care Îți citește gândurile? — Într-adevăr, e o problemă, admise Norman, privind pe furiș la ceasul de la mână. La naiba, ne ajunge că rușii ne interceptează telegramele cifrate. Japonezii și israelienii ne-au descifrat codurile. Ne rugăm la Dumnezeu ca rușii să nu ajungă la faza asta. Dar chestia cu cititul gândurilor e gravă. — O, da. — Raportul dumitale trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
tânărul În timp ce făcea niște Însemnări În registru. la te uită, vă situați În afara graficului! — De ce oare? — Faceți suficiente exerciții fizice, doctore Johnson? — Nu prea. Norman Începu să bată În retragere. Iar prosopul era prea scurt ca să-i cuprindă talia. De ce naiba foloseau cei de la marină niște prosoape așa de mici? Consumați alcool? Puțin. Hotărât lucru, se afla În defensivă. — Puteți să-mi spuneți când ați consumat ultima oară alcool, domnule? — Nu știu. Cred că acum două-trei zile. Gândul la San Diego

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire electrică, le explică Barnes. Ca și păturile electrice pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
scrisese: „GO BABY GO!“ Alături, statueta din plastic a unui animal simpatic care semăna cu o veveriță purpurie. Pe soclu era scris: „Lemontina norocoasă“. Cine știe ce semnificație putea să aibă asta? — Fotoliile astea sunt din piele? — Așa s-ar părea. — Unde naiba e aparatura de control? Norman continuă să Împungă cu degetul consola și, deodată, suprafața bej a acesteia căpătă adâncime și păru să conțină instrumente și ecrane. Toată instrumentația era oarecum conținută În suprafața consolei, ca o iluzie optică sau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
A văzut cineva vreo dată Înscrisă pe undeva? — Nu. — Trebuie să găsim o dată, spuse Harry, devenit dintr-o dată tensionat. Pentru că În mod categoric asta e o astronavă americană venită din viitor. — Și ce caută aici? Întrebă Norman. Să fiu al naibii dacă știu, ridică Harry din umeri. Norman se Încruntă. — E ceva În neregulă, Harry? — Nu, nimic. — Sigur? — Mda, sigur. Norman Își zise: „E ceva care-l deranjează, dar nu spune despre ce e vorba“. Ted interveni: — Deci așa arată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
scria „Iluminare incintă“. Era destul de clar. Ceilalți tocmai părăseau camera când o auziră pe Beth spunând: — Nu sunt vreun prăpădit de la marină pe care să-l tot comanzi, Hal... Apoi Barnes răspunse ceva și, În fine, vocile se stinseră. — La naiba! răbufni Ted, izbind unul din pereții metalici, care sună a gol. Trecură În Cilindrul C, În drum spre locul de odihnă. — Nu-mi vine să cred că vreți să plecați, spuse Ted. E o descoperire atât de importantă! Cum puteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta ne mai lipsește acum, o intoxicație alimentară. — Foarte rezonabil, fu de acord Ted. Oricum, nu mi-au plăcut niciodată calmarii. Au un mecanism de propulsie interesant, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să fie delicioși. Mi-aduc aminte că odată, În Portugalia, a doua mea soție și cu mine am prins un rac fabulos... Norman simți o ușoară neliniște. — Ce fac ăștia aici? Nu știu. De fapt, ce fac crevetele? Migrează? — Al naibii să fiu dacă știu, spuse Barnes. Totdeauna le cumpăr congelate. Nevastă-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Da. — Nu știu. — E bine? Nu știu. — Ți-a spus ceva În legătură cu ce s-a Întâmplat În sferă? Întrebă Beth, privind mai departe În microscop. — Încă nu. Beth reglă microscopul și făcu un gest brusc, de surpriză. — Fir-aș a naibii! — Ce este? Întrebă Norman. — Mantaua dorsală suplimentară. — Adică? — E o specie nouă, spuse ea. — Crevetus Bethus? Beth, văd că aici, În adâncul oceanului, faci descoperiri una după alta. — Îhî... Am verificat și gorgonele, pentru că păreau să aibă o excrescență radială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic celorlalți... — Bineînțeles că nu, o asigură Norman. Sunetul soneriei o sperie. — Isuse, ce-a fost asta? — Cred că e cina, spuse Norman. CINA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
meșterind În spatele consolelor de la computere. Panourile din spate erau trase afară, scoțând la iveală cabluri și circuite imprimate. Luminile camerei fulgerau În roșu. Toate ecranele clipeau: AVARIE - SISTEME VITALE — Ce se Întâmplă aci? țipă Norman. Fletcher flutură mâna a lehamite. — Naiba știe! Se Întoarse și Îl văzu pe Harry stând apatic Într-un colț lângă secțiunea video a lui Edmunds, cu un creion În mână și cu un teanc de foi pe genunchi. Părea complet indiferent la zgomotul sirenelor și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns: 7 &7 — Te distrezi bine? Întrebă Barnes. Asta fiindcă nu știu ce naiba faci acolo. — Mă Înțelege la perfecție, spuse Harry. — Mă bucur că cineva poate să te Înțeleagă. Harry tastă: PpP Replica nu se lăsă așteptată: — HELLO. = 00032125252632 — OK. S-a plictisit. Pauza s-a terminat. Să trecem la engleza simplă. Harry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
deodată, sună alarma, iar luminile roșii Începură din nou să clipească, Norman fu cuprins brusc de groază. — Probabil Încă o alarmă falsă, zise Beth. — Atențiune, toată lumea, se auzi vocea lui Barnes prin intercom. Toată lumea la posturile de luptă! — Ei, la naiba! zise Beth. Se strecură cu grație pe scăriță, urmată Îndeaproape de Norman, care se mișca mult mai stângaci. În sectorul de comunicații din Cilindrul D dădură peste o scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
e destulă. — Crezi că putem risca să părăsim habitatul? — N-avem Încotro. În maximum trei ore trebuie să ieșim. — De ce? — Din cauza minisubmarinului. Are un temporizator care-l trimite la suprafață dacă nu se duce cineva să apese pe buton. La naiba cu submarinul, izbucni Norman. Ducă-se! — Nu te pripi. Submarinul ăsta poate transporta trei oameni. — Adică, am putea ieși cu toții cu ajutorul lui? — Da. Cam așa ceva. — Păi, de ce mai stăm? Să plecăm! — Fiindcă se ridică două probleme, spuse Beth, arătând spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
spuse Beth. — Și mie. De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând din cap. La naiba, Norman, pe cine păcălim? Habitatul ăsta nu mai rezistă la un alt atac. Trebuie să-l ucidem. Numai că nu vreau ca eu să fiu făptașul. — Nici eu, zise Norman. Am putea să folosim una din armele acelea cu exploziv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi Îngândurată: — Norman, tu te simți bine? Desigur, de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
pe Beth ieșind și ancorând aparatul la prova și la pupa. 11.00 ORE — E foarte simplu, spuse Beth. — Explozive?! exclamă Norman arătând spre ecran. Aici spune că „La unitatea de greutate, TEVAC este cel mai puternic explozibil cunoscut.“ De ce naiba le-ai pus În jurul habitatului? — Norman, liniștește-te! Beth Își odihni mâinile pe umerii lui. Atingerea fu blândă și binefăcătoare. Se relaxă puțin, simțindu-i trupul atât de aproape. — Ar fi trebuit să discutăm despre asta În prealabil. — Norman, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]