5,491 matches
-
-l pe el, uitam de gheață. Acum, rațiunea mi-a alungat iubirea, mai bine, dar a intervenit gheața cu dureroasa ei obsesie... Ce voi simți oare când voi intra pe gheață? Lacrimi, deznădejde, bucurie, speranță? Groaznic eșec! Groaznică lovitură! Ideal nefericit al patinajului, mi-ai fost scump, nespus de scump, voi Încerca primele acțiuni de renunțare, nu mă obseda, Îmi distrugi viața! Voi renunța, vreau să renunț! La tot! Rob al propriei sale suferințe va fi sufletul meu, mi-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mână după talie, și alta pe mâna lui, la jumătatea antebrațului. Strângeam În neștire stofa costumului, trăiam clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a acestei pasiuni, a acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam zdrobită de ploaia săruturilor. Am auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rezista văzându-l pe Petre vesel și sănătos, când eu sunt bătută din toate părțile, alungată și bolnavă de dorul lui. Dacă Petre nu mai vine la mine, eu nu trebuie să mai Încep să umblu după el. Nenorocită dragoste, nefericite perspective de viitor. Mă va obseda mereu acea Îmbrățișare, amintirea ei, a acelei senzații de liniște totală sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă consume zadarnic. Marin e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu va fi Întreagă, urmele dureroase ale trecutului nu au Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau de ici până colo. Auzi vocea calmă a polițistului din Carolina de Nord, tatăl celor doi băieți pe care îi va cunoaște cândva. Mama aduse valiza din dormitor. Avea acea expresie nefericită a ei și le spunea: - E o nebunie. De ce nu-l puteți găsi? E un singur om. Voi sunteți sute. Nu pricep. Chrissy se așeză, desfăcu ambalajul și mâncă încet batonul. La final, își privi cu atenție degetele. Da, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
carne. Numai că, văzându-le pe Judy și, mai pronunțat, pe Sally, cum, de-a lungul anilor, și-au făcut griji în mod obsesiv pentru siluetele lor, am știut că indiferența aparentă a lui Stacey ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe care o purta în jurul ei ca pe un șal impenetrabil. Ce inel drăguț! i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
A vorbit cu tine o grămadă, mereu ne povestești. Păi, da, Ben. A vorbit cu mine: nu pot să neg. Dar dacă ai cunoaște-o pe fata asta - Judy, susține-mă și tu la partea asta, chiar e cea mai nefericită dintre creaturi, nu? -, dac-ai cunoaște-o, Ben, dacă ar trebui chiar să te duci și să faci cumpărăturile, ca mine... —Charlie, nu trebuie să le faci, mă întrerupse Judy, știi foarte bine că nu trebuie. Asta chiar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
valurile de carne care-o înconjoară pe ticăloasa aia de fată l-au adus la un soi de vortex al dorinței fizice, ar fi trebuit să-mi dau seama că se va ajunge la asta, dacă vreți să iertați formularea nefericită. Oh, Doamne - oare a făcut-o? A făcut dragoste cu ea? Nu pot să-mi imaginez - dacă încerc îl văd doar sufocându-se: scufundat în rulourile ei voluminoase de carne. Bleah! E dezgustător - chiar și gândul la asta. Aud soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te rănesc sau să profit de tine, sau ceva de genul ăsta, e clar că aș fi încercat deja, nu? Nu - voiam doar să-ți spun că nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
grasă și urăsc asta și nu mai suport și tu poți să m-ajuți. — Te iubesc așa cum ești. Ești perfectă. — Ai zis c-ai face orice. — Și voi face - am vorbit serios. Dar nu vreau să te faci și mai nefericită dorindu-ți mereu ceva: luptându-te mereu cu diete sau pastile sau... — Nu - nu-i vorba de asta. Gata cu dietele, Charlie. Vreau să trec de partea cealaltă. — Cum adică? — Vreau operația de slăbit. Vreau operație de pierdere în greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chiar la vârsta la care poate începe ceva gen schizofrenie și nu-mi place deloc starea în care e. Ce ne facem - cum îl ajutăm? Chiar atunci s-a întâmplat un lucru care, privit în context, ar putea părea foarte nefericit, dar care pentru mine, în propriu-mi univers paralel, era neașteptat și minunat. Am fost întrerupți de a patruzecea lui Mozart. Dumnezeu știe de ce alesese asta pentru mine - aș fi crezut că Oasis sau cine era acum la modă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nebuna aia de doamna Peters. Azi am fost veselă și-am zis la clienți bună dimineața și din astea. Unii din ei erau chiar șocați că înainte nu le ziceam nimic. Am râs de asta. Pe bune, Charlie arată cam nefericit în ultima vreme. Zice că nu-l deranjează că l-au dat afară, da’ nu mi se pare normal pentru un bărbat să stea așa toată ziua cu mama și s-aștepte să mă-ntorc io acasă. De-a dreptu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înlocui vreodată tot timpul petrecut împreună și toate experiențele pe care le-am avut în comun. Asta nu înțeleg oamenii până nu li se întâmplă lor: indiferent cât de nefericit ai crede că e mariajul tău, trebuie să fie al naibii de nefericit pentru ca un altul să fie alternativa. Nu există un răspuns: doar timpul, asta-i tot. Am să mă îngrop, cum se spune, în muncă, și-am să-mi țin capul plecat până durerea începe să se estompeze. Sunt o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca la cineva din familie, de fapt, că de obicei de prieteni nu te saturi până-n gât, da’ cei din familie poa’ să te calce pe nervi, nu? Și Charlie făcea chestia asta. Mai ales că fusese așa morocănos și nefericit și din astea. Doar că - dacă mă gândesc acuma - erau la fel de multe șanse să fie al lui... da’ normal că nu era. Asta știam sigur, din cauza la date. Acuma știu de ce arătase așa fericit și din astea, mândru și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care era în stare. — Cred că am înțeles ce vrei să spui. Totuși, scumpa mea prietenă, tu greșești un pic. Pentru câteva mere stricate, nu înseamnă că nu trebuie să te duci în livadă. Alea au fost doar niște întâmplări nefericite. Ce zici de baronul ăla austriac care era de părere, pe bună dreptate, că e un preludiu plăcut să mergi să cumperi diamante la Cartier? Sau în Costa Rica, atunci când eu și surferul ăla — alt surfer — am făcut dragoste pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
extrem de amuzantă. Emmy oftă. — Altceva nou? M-am gândit mult săptămâna trecută, spuse Leigh, privindu-le pe celelalte două. Adriana își zise că nu-i a bună. Când „se gândea” Leigh, aproape întotdeauna ajungea la o decizie care o făcea nefericită. Adriana se pregăti să audă propoziția care cu siguranță avea să înceapă cu „Mă gândesc că ar trebui...” — Mă gândesc ca ar trebui să-mi continui studiile, spuse ea liniștită. — Cum? strigă Adriana. De unde oare îi venise ideea asta? Studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. HÎrtii sînt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pasarelele peste calea ferată și privește către ștrand, e lume multă și toți fac baie și ar intra și el, dar nu are bani și, pentru că i se face frică de sărăcie și de tot ceea ce l-ar putea face nefericit, se hotărăște să plece În lume. Merge ore În șir. De-a lungul șinelor creșteau buruieni Înalte și tufe spinoase. Din când În când treceau trenuri de marfă și el se dădea sfios Într-o parte. Se gândea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică măreață vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin, un personaj rătăcit prin București În luna aprilie 1962. Caută o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Domnului din icoană. În spatele icoanei, ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că Ceaușescu a murit! Și morților, morți de moarte să le spui că a murit cel care i-a omorât.” Doamne, ce să fac cu libertatea asta? Să o pun În pomul de Crăciun? Să o fac cadou unui om nefericit și sărac? Ce sa fac, Doamne? Sau să o duc la miliție și să spun că am găsit-o pe stradă? Și cine a pierdut-o poate o caută și Îi este de trebuință. Ce să fac cu libertatea? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vârsta fetiței tale. Soția ta este mai tânără decât tine cu paisprezece ani trei luni și douăzeci și nouă de zile. Douăzeci și nouă. Eternă parolă a anului bisect. Norii plutesc, semn al pădurii pe cer... TU, mereu fericit, mereu nefericit, privind În ochii veșniciei. Ceva, cineva, te asigură că vei fi mântuit... Faceți și voi așa. Întâi socotiți câți ani aveți. Apoi gândiți-vă la anul 2000. Gândiți-vă la familia voastră, la cei din jur, gândiți-vă cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
efectele secundare. Eu personal sunt extrem de Îngrijorată În legătură cu schimbările corpului după o naștere naturală. Poate pe soțul tău nu-l deranjează că „holul“ tău e mult mai spațios decât era pe vremuri, dar știu că al meu ar fi tare nefericit. După acest ping-pong, femeile se Învredniciră una pe alta cu niște zâmbete crispate și Încărcate de energie negativă și o luă fiecare pe calea ei prin magazin. La sfârșit, nici una din ele n-a cumpărat prea mare brânză. Femeia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]