60,569 matches
-
Mânăstirea Bârsana (Maramureș) Mânăstirea Voroneț (Suceava) Cele mai cunoscute biserici sunt: Biserica din Densuș, probabil cea mai veche biserică din piatră (cu materiale aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa); Biserica evanghelică de la Sebeș, întărită cu turnuri de apărare și fortificații; Biserica Neagră din Brașov, cea mai mare catedrală gotică din România; Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca, din secolul al XIV-lea, una din cele mai valoroase monumente arhitectonice în stil gotic; Biserica Trei Ierarhi din Iași cu mormintele a trei domnitori români
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
odată cu împlinirea unui secol de existență și funcționare neîntreruptă (1895-1995). Canalul Dunăre - Marea Neagră este cea mai mare investiție din istoria României? Dacă ar fi să discutăm în termenii de astăzi, această investiție depășește două miliarde de euro. Realizarea Canalului DunăreMarea Neagră s-a realizat în două etape (1949-1955 și 1975-1984), solicitând peste 20.000 de oameni din întreaga țară, în condiții de muncă dificile. Pe lângă specialiștii detașați din diverse localități ale țării, la lucrări au mai contribuit și militarii, în zonele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
extinderii necontenite a construcțiilor destinate turismului și afectarea unor echilibre fragile, așa cum este cazul spațiului montan și litoral. De exemplu, în Munții Bucegi, cei mai vizitați munți din țara noastră, s-a constatat dispariția vulturului pleșuv, diminuarea numărului de capre negre și reducerea exemplarelor de floare de colț, argințică, bujorul și garofița de munte. Nevoia de spațiu recreativ a determinat ca, în ultimele decenii, teritorii importante, cu caracteristici morfometrice prielnice, să ajungă proprietăți private, mai ales în vederea construirii de case de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
atât sunt de copleșiți de goana după acumulare, sub orice formă și indiferent de consecințe, pentru ei sau pentru cei din jur, iar aceste consecințe pot deveni chiar foarte grave pentru omenire. De aceea se bucură așa de mult cei negri, pentru că sunt convinși că au reușit să stăpânească omenirea de pe această planetă. Dar, tot românul spune că cine râde la urmă, râde mai bine. De aceea, noi, toți cei care credem în forța binelui trebuie să ne unim forțele cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să binecuvântez pe toți. Mi-am amintit abia în pat, dar eram așa de obosită încât mi-a fost lene să mă mai ridic din pat. Am adormit, dar somnul meu n-a durat mult. A venit un câine mare, negru, s-a ridicat în două labe și m-a izbit cu toată puterea în piept. Așa de puternică a fost lovitura că încă mă mai zguduiam când m-am trezit cu o durere cumplită în dreptul inimii și a sternului, durere
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ce faceți cu ea! Nu vă risipiți această frumoasă viață fără rost, pentru că cea mai aspră judecată va fi cea a propriei conștiințe și nu va fi deloc ușoară. Mirajul unei vieți ușoare, fără muncă, fără sacrificii presupune o vecie neagră și nu o doresc nici unuia dintre voi. Pentru că Părintele Ceresc este bun, darnic, iubitor și răbdător, dar de iertat nu vă poate ierta pentru simplul fapt că și El se supune acelorași legi. Cine vă poate „ierta” sunteți numai voi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în cadrul unei celebre galerii ieșene. Eram în întârziere și singurul loc rămas neocupat s-a nimerit să fie lângă ea. - E liber? am întrebat-o. - Da, desigur. M-am așezat. Am privit-o cu coada ochiului. Elegantă. Purta o rochie neagră, la nivelul genunchilor. În jur de 50 de ani. Posibil să mă înșel. Brusc, s-a întors către mine. - O cunoașteți pe debutantă? - Da, suntem colege de serviciu, de aproximativ o jumătate de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
comod. Plecăm într-o scurtă călătorie. Maria fusese zgârcită în detalii, la telefon. Nu mi-a rămas decât să mă conformez și a doua zi de dimineață, ne întâlneam la Universitate. Mă aștepta, în blugi și cu o geacă scurtă, neagră. Nu mi-o închipuisem niciodată îmbrăcată astfel, dar spre surprinderea mea, nu-i stătea deloc rău. Dimpotrivă, căpătase un aer tineresc. M-a invitat să urc în mașina pe care o parcase în apropiere. - Conduci? N-aș fi zis. - Nici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în situații incerte. Am păstrat însă relații amiabile cu tatăl ei, n-am făcut parte din categoria celor care nu vor să mai știe nimic despre fostul partener, ba mai mult, au grijă să-i facă un „portret” cât mai negru cu putință. Departe de mine asemenea manifestări degradante. Am urmat principiul că trebuie să păstrezi ceea ce a fost frumos în trecutul tău și să mergi mai departe, fără a arunca în urmă cu noroi. Indiferent dacă o merită sau nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a femeii iubite plana deasupra acestor amănunte. Acesta a fost începutul sfârșitului. Convorbirile noastre au devenit tot mai reci, adesea pline de vorbe și insinuări murdare, din partea lui. Îi descopeream, treptat, o altă față, pe care nici în cele mai negre gânduri nu aș fi bănuit-o. Am încercat să-l conving că iubirea mea pentru el nu avea nimic de-a face cu problemele grele în care mă zbăteam. Încă nu puteam alege între el și liniștea copilului meu. - N-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
auzi, să știi că nu te-a uitat. După amiază. Drumul spre casă. Două stații cu tramvaiul, două pe jos, pentru relaxare. Craterele din asfalt n-au dispărut. Din fața magazinului de pâine unde te-ai oprit, te fixează o pisică neagră. Parcă ar fi o statuie. Intri, cumperi două franzele, plătești. Ieși, cu senzația că s-a modificat ceva la capitolul prețuri, nu-ți dai seama dacă în minus sau în plus. Ce mai contează? Ultimele raze de soare din acea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu un zgomot puternic, tablourile mai că o iau la vale, datorită trepidației. Ce-a fost asta? „Zăpăcitul”, colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă neagră. Nu e prima oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne mult timp un nor negru. „Zăpăcitul” e un băiat de 30 de ani, discret și politicos. A terminat facultatea de curând și, în ciuda lipsei de experiență profesională, se descurcă, demonstrând că este interesat să învețe. S-a integrat bine și de fiecare dată când cineva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu gânduri pașnice. Până la urmă, tot Singurătatea îi era cea mai bună prietenă. Făceau pace și pentru câteva zile, totul reintra în normal. Doar nopțile erau greu de suportat. Avea, foarte des, coșmaruri în care ea lua forma unui șarpe negru, cu ochii lucind în întuneric. Încerca să nu se miște, dar de fiecare dată, reptila se lipea de el, mușcându-l până la sânge. Se trezea cu trupul plin de răni. Vindecabile. Doar sufletul îi supura, indiferent ce ar fi făcut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și dragostea ta. Tu ...Dumnezeu al iubirii mele. Flash 22 (Nimeni) Dimineață de februarie. Geroasă. Zăpada scârțâie dureros la fiecare pas pe care îl face. Nu e nimeni pe stradă și suflă un vânt rece. Mărește ritmul, strângându-și paltonul negru în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rece. Mărește ritmul, strângându-și paltonul negru în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în nici un caz nu poate fi reprezentarea unei astfel de stări. Cum e lunea mea din această dată de 18? Nu cred că e cea mai deprimantă zi din an, poate fi și mai rău, indiferent de anotimp. Nu e neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai interesant decât îndosarierea facturilor sau curățatul cartofilor pentru tocană (a nu se înțelege că sunt repetentă la capitolul ăsta). Ia uite ce departe am ajuns. Și pornisem de la ...Blue monday. În definitiv, o zi de luni. Nici albastră, nici neagră, nici gri. Mâine va fi marți, poimâine miercuri și tot așa... Dacă ar fi să aleg o zi din toată săptămâna cu siguranță nu ar fi luni. Nici marți. Cu certitudine... joi. După atente cercetări și aplicând o formulă matematică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e a lor se dovedește ireversibilă. Jocul se transformă în spaimă și dezolare. "Jucăriile" se grupează după legi proprii, care se dovedesc a nu fi cele ale unui maniheism primar (bun-rău), ci ale unui bacovianism asumat (alb-negru). V. Alb și negru. S-a vorbit, și cu mult folos, despre influența pe care Bacovia ar fi exercitat-o asupra liricii lui Emil Botta 7. Dar accentul s-a pus, considerăm noi, pe o falsă problemă, și anume artificializarea decorului poetic. Ceea ce interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ceea ce lipsește este tocmai eșecul strălucitor al celui care vrea să spună adevărul și nu îl spune; al celui care vrea să mintă și nu minte. Totul se reduce la o disecare complicată, minuțioasă, care aduce până aproape de transparență sâmburele negru al morții. Lucrurile absorb nu numai cuvintele, dar și oglinda (=memoria): Oglinda, sorbită de setea enormă a lucrurilor, amuți, o vale seacă; privirile mele, caravanele de ochi ai mei, treceau prin această vale seacă. (Aplauze) Când oglinda este sorbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului în negativ. Cei care trăiesc "cu totul și cu totul altfel" se află pe pozitivul peliculei, și atunci nebunia lumii nu poate fi aceeași, ci se divide în alb și negru ca limite ale văzului existențial. Tu râzi atunci când se cuvine să fii serios. S-ar zice că duci o campanie împotriva firii, că până și râsul acesta e o insurgență și un act de sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație a ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu luciditatea propriei luări în derâdere".51 Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta. Dostoievski, în romanul Adolescentul, face unele dintre cele mai fine observații care s-au scris vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
neprimejdios. Ajunge să suporte o eufemizare, dar nici aceasta nu prevestește nimic bun. Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o misterioasă poezie. Valul magic, așezat cu grijă asupra lumii, imprimă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]