4,685 matches
-
Fir de speranță Elena Marin Alexe Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe căi nevăzute să port aripi vii, S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii. Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Femina. Nimeni nu rezistă la așa ceva. Mi-am cumpărat mașină de scris. Chinezească. Din păcate, deși am avut și un Consul iar acum am primit cadou de la Mihai Simionescu un laptop, bănuiesc că n-am dobîndit nici măcar un nanometru de nemurire, cu toate că drumul practicat, și cel mai scurt pentru asemenea scop, părea a fi proza scurtă, de-aia am și ales-o. Truman Capote: „Dacă este exploatată cu seriozitate, poate fi cea mai disciplinată și mai dificilă formă de scris din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu Înseamnă nicidecum superioritate, dragă Cline.” Și-atunci pleci În călătorii, te uiți la filme, la calculator. Hot movies. În armonie cu ziarul care ne informează că penisul ideal are Între 13 și 18 cm În erecție, musca posedă gena nemuririi, Sună acum! SÎnt a ta!, un jandarm beat a călcat un biciclist, tînăra violată și omorîtă a fost găsită de-o fetiță cu caprele. În timp ce pe sub balconul meu trece un mort, mă Însuflețesc Întotdeauna cînd Îl văd cum trece, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc odă frumuseții Binecuvântând speranța
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]
-
ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
sunt putrezi de bogați, că pun mâna pe cele mai influente posturi din televiziuni și au două milioane de cititorii care plătesc bani frumoși în fiecare săptămână ca să afle ce putregaiuri se mai ascund între pereții lor; ăștia vor acum și nemurirea, lua-i-ar naiba! Vor să le apară numele în catalogul de la British Library, vor să le faci prezentări în șase exemplare, vor să-și vâre splendidul volum cu coperte cartonate între Shakespeare și Tolstoi în bilblioteca din living. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în jurul lui, iar prezbiteriatul (πρεσβιτέπιου), deci Clerul, era puternic; și pentru că harul îi făcea să se regăsească întru Isus Cristos într-o înțelegere desăvîrșită, atît preoții, cît și Episcopul, mîncînd împreună din aceeași pîine, iar prin acest mijloc sănătos dăruiau nemurirea și păzeau oamenii de moarte". 62 A fost o onoare deosebită pentru Sf. Ioan Gură de Aur ca Episcopul Flavian al Antiohiei să îl povățuiască să-și învețe poporul. Aceste pilde nu erau obișnuite în Biserică, iar Episcopii, care au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Simona Vasilache Cel puțin două tradiții (afară de parler comme l'eau, al coanei Chirița) leagă nemurirea limbii de întinderea apei: vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la țărm. Consacrate de
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
dezvăluia faptul că îi e ușor să răspundă la întrebări "cu caracter exterior și practic", dar dincolo de ele există o trăire intimă a masoneriei: "Nu se poate răspunde la întrebările cu caracter personal și inițiatic. Cum înțeleg eu Dumnezeirea și nemurirea sufletului, problemele vieții și morții, destinul meu, scopul vieții, noblețea progresivă a speciei, toate acestea alcătuisc acel domeniu al esoterismului în care fiecare individ, cu sufletul și conștiința sa, alcătuiește o lume aparte și o problemă. În lumina unor asemenea
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
mai numeroasă însă e stăruitoarea ceață a talentelor semitice de rangul al treilea. Și cât de strâns legat întreolaltă este acest roi de literați; cât de sigur lucrează pe baza recunoscutului principiu de afaceri al reciprocității institutul de asigurare a nemuririi, în așa chip că fiecare poetastru evreu primește peșin, fără dobândă de întîrziere, acea glorie de o zi pe care o dau gazetele. Mai periculoasă decât oriunde e însă precumpănirea evreilor în presă - o fatală urmare a strâmtelor noastre legiuiri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ceea ce ai cerut, dar totuși îți împlinesc dorința și dăruiesc copilului tău tinereță fără îmbătrînire și viața făr-de moarte". Copilul creștea văzând cu ochii, într-o zi cât alții într-un an, și, mânat de instinctul de neîmbătrînire și de nemurire sădit în pieptul lui, luă lumea în cap, spre a mântui împărățiile de pieire, omenirea de dușmani. Trecu pe rând când prin pustii primejduite de zmei puternici, unde nici om, nici turmă nu putea petrece și ucidea pe acei zmei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
păduri locuite de fiară, pe cari le nimicea făcând drum vânătorilor și cărbunarilor, când iar prin împărății înflorite și vechi, prin orașe puternice și avute, până ce într-un târziu ajunse în palatul unei zâne aeriane, unde-l aștepta neîmbătrînirea și nemurirea. Aci petrecu trei zile în deplină liniște. După trei zile, plecând însă la vânat, adormi într-o vale frumoasă, în care pietre și copaci, râuri și izvoare începură a vorbi cu el și a-i aduce aminte de casa părinților
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în râs, nevoind nimeni să-l crează că el fusese acela care curățise codrii de fiară și pustiurile de monștri. Nu trei zile, cum i se părea lui, sute de ani trecuseră din timpul când el plecase în lume după nemurire. Cam astfel pate și geniul neîmbătrînit al istoriei românilor. Daca acest geniu ar veni astăzi sub forma lui Mircea cel Bătrân și ar zice: "Eu v-am dat independența țării, căci după ce am înfrînt oștirile turcești m-am supus împăratului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am eliberat de ea. Am spus în clasă, după ce dădusem de pasajul lui Platon, "dacă e să fim nemuritori împreună cu domnul Latcu (era numele subdirectorului), dacă adică și sufletul lui e nemuritor, prefer să ne mănânce viermii pe amândoi și nemurirea să înceteze". Am fost chemat în cancelarie de părintele Dobre, profesorul nostru de religie. M-a mustrat cu blândețe (fusesem, bineînțeles, turnat). "Cum, băiete, tu nu crezi că sufletul e nemuritor?" Nu cred, părinte!" "Rău trebuie să fi trăit tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oarecare profuziune marele Cordon, tot la locuri largi și de mare publicitate, în piețe. Mulți dintre patrioți ar figura ca statue in persona și nici de un piedestal aparte n-ar avea nevoie, căci sistemul de-a acorda cetățenilor emeritați nemurirea e nou, e sistemul statuelor pendente, imitație după grădinile pendente ale Semiramidei. Și oare nu sunt patrioții adevărate grădini de virtuți cari merită păstrate cât se poate de sus? Dar noi nu suntem rasă anglo-saxonă. La noi, după, ce cineva
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și bolile nu sunt decât con‑ secințe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferință nu‑l atinseseră și puteau să nu‑l atingă vreodată și de aceea și trupul era destinat nemuririi, ca și sufletul. Unele dintre aceste perfecțiuni, precum : mintea luminată, inima curată, voința ordonată și trupul sănătos țineau de Însăși firea omului, adică erau Însușiri ale lui, fără de care nu ni l‑am putea Închipui și fără de care n‑ar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și creșterea spirituală schimba În nici un fel, și nu‑L vom priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a ne „vorbi” prin această experiență, ci vom distinge ceva potențial benefic, expiator și folositor În ea. Suferința elimină „iluziile de securitate și nemurire care par a prevala În afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică În fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pier‑ dute”210. E bine de meditat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
am lăsat‑o În seama iubirii lui Dumnezeu. Se Întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să‑și aducă aminte de moarte. Este pen‑ tru că dorește viața. Aceasta este, dintr‑un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, «și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Romani 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce Închidem ochii, Îi vom deschide În veșnicie. Ne vom Înfățișa Înaintea lui Hristos. În cealaltă viață
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cinstire a rămășițelor pământești ale sfinților apare În deceniile veacului apostolic și continuă În veacul următor. Mântuitorul Însuși vorbea despre calitatea deosebită pe care o dobândesc cei care se Împărtășesc cu Trupul și Sângele Său, primind În felul acesta arvuna nemuririi. Sfântul Apostol Pavel ne Încredințează că, „dacă ucideți, cu duhul, faptele trupului, veți fi vii”. Faptul că Biserica a cinstit de la Început sfintele moaște ne‑o atestă, Înainte de toate, Sfânta Scriptură. După ce a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, „ucenicii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
consum. Credința în eternitatea artei devenise clișeu al metafizicii și al esteticii. Contemporanul lui Nietzsche, Eminescu, depășise și el acest clișeu al esteticii metafizice, căci încă în timpuriul poem Memento mori (1872) scria: "Din agheazima din lacul, ce te-nchină nemurirei, / E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei, / Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor, / Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate. / În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate, / Căci eternă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arheilor, în limbaj eminescian. Acest Dumnezeu nu a creat lumea prin logosul oral, ci este un scriptor universal. "Scrierea" lui se supune principiului transversaliilor: scrie, parcă, pe o "sugativă", căci desenele sale difuzează penetrând întregul cosmos, spiritualizându-l. În consecință, nemurirea sufletului se extinde la toate viețuitoarele, de la infuzor la om, dar la nivel de specie, iar nu de individ. Individul e nemuritor prin specie. Faptul exclude posibilitatea metempsihozei din religiile orientale. Pare și o justificare a afirmației lui Eminescu: Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai prin Cavalerii Templieri, ci și prin catari, îndeosebi. Izvorul antic este iubirea platonică, androginică, având ca ideal pe Afrodita cerească. Latura platonică, incifrat homosexuală, s-a manifestat ca abatere de la ritualurile pur sexuale, peste care s-a suprapus doctrina nemuririi din Orient. Dar mariologia catară pornea de la Fecioara Maria, exprimând o atitudine elitară, cu disprețuirea bărbaților și respingerea căsătoriei creștine tradiționale. Dintr-un asemenea ethos s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]