3,971 matches
-
când venise acasă, în New Jersey, ca să o reclame pe bebelușa Lucy. Aceasta se întâmpla în 1992, cu opt ani buni în urmă, și, din faptul că Tom nu-i pomenise numele față de mine în ziua anterioară, am dedus că nepoata dispăruse cumva de pe fața pământului și că nu aveam să mai auzim de ea niciodată. Neadevărat. La sfârșitul lui 1993, la mai puțin de un an după înmormântarea surorii mele, Tom și doi dintre colegii lui doctoranzi inventaseră o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de pretinsa familiarizare cu lumea și atunci, din când în când, se întâmplă ceva care te smulge din coconul acesta de superioritate înfumurată, ceva care îți amintește încă o dată că nu înțelegi absolut nimic din ce înseamnă viața. Biata mea nepoată. Loteria genetică fusese prea bună cu ea și trăsese toate numerele câștigătoare. Spre deosebire de Tom, care moștenise forma trupului de la familia Wood, Aurora era în întregime o Glass, iar familia noastră este fără excepție suplă, osoasă și înaltă. Crescuse, devenind copia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adâncul sufletului, Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de necazuri și disperări, și unica răsplată pentru toate aceste suferințe fusese neașteptatul dar de a i se permite să își crească nepoata abia născută. Apoi și acest lucru îi fusese răpit, iar Zorn era convins că durerea despărțirii de copil era aceea care o ucisese. Era poate o interpretare sentimentală a poveștii, dar cine poate spune că se înșela? Ca să fiu absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
n-avea cum se crește un copil și, chiar dacă ar fi locuit într-un conac cu douăsprezece camere și o grămadă de servitori, tot nu l-ar fi interesat nici cât negru sub unghie să devină înlocuitor de părinte pentru nepoata lui. Un copil normal ar fi fost destul de problematic, dar unul care refuza să vorbească și se opunea cu încăpățânare să ofere orice informație cu privire la propria peroană era o imposibilitate desăvârșită. Și totuși ce putea face? Deocamdată se pricopsise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spunând în spatele meu, chiar în clipa în care zăream picioarele Aurorei în capul scărilor. De joi se luptă cu gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu calm și, dacă aveam dreptate, atunci singurul rezultat posibil al furiei ei avea să fie căutarea cuiva pe care putea arunca vina. Și cine putea juca mai bine rolul țapului ispășitor decât unchiul Aurorei, șarlatanul cârpaci care își insinuase nepoata dezechilibrată și corupătoare în sânul familiei Mazzucchelli, unde aceasta complotase pentru a o transforma pe inocenta Nancy într-o lesbiană ostentativă și libidinoasă? Îmi imaginam că are să le dea pe Rory și pe Lucy afară din casă și, în haosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fie mai distractiv decât țăcănitul la prostia aia de carte. Nu glumi. Eu sunt în pragul unei crize de nervi și ție-ți arde de glume. Pentru că nu e treaba noastră, de-aia. — Nancy e fiica mea... — Și Rory e nepoata mea. Și ce-i cu asta? Nu ne aparțin. Le avem doar cu împrumut. — Ce mă fac, Nathan? — Poți să te prefaci că nu știi nimic și să le lași în pace. Sau poți să le dai binecuvântarea ta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de somn. La celălalt capăt al firului se străduia să se facă înțeleasă o persoană foarte cunoscută, care-i telefona de departe, ceva neclar, greu de înțeles, cu multe întreruperi și care în final se dovedi a fi chiar Mioara, nepoata lui. Până la urmă totul s-a clarificat. Ce s-a întâmplat pe scurt. În urma unui previzibil accident, mama ei, doamna Claudia, vara lui Bidaru, de care era legat sufletește, a decedat. Având în fața ochilor imaginea familiei sale în ansamblul ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate numai în câte un singur exemplar: o singură soție pe care nu o împarte cu nimeni, o singură pensie pe care o împarte cu soția, o fiică pe care a botezat-o Zânica pentru frumusețea ei, o comoară de nepoată cu care se joacă în parc și care prețuiește mai mult decât tot aurul din lume, un ginere harnic și gospodar, un apartament modest, un "Trabant" de care nu se va despărți niciodată și o singură viață de care e
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
povestitorului la rufele ce trebuiau să se usuce cât mai repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în față cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare izmana
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multă sare și ce fel de ardei punea în mujdei; pe ce rogojină sau în ce căpiță făcea amor cu străbunica și anume când, ziua sau mai probabil noaptea pentru a se feri de privirile curioase ale numeroșilor nepoți sau nepoate; dacă s-au luat din dragoste sau din interes? Cu gândul la karma ce îi așteaptă pe tinerii de azi și pe cei ce se vor naște de acum încolo, în timp ce lumânările s-au consumat și s-au stins de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
suge... și alte născociri. Orice ar fi scornit „gura satului“, timpul, ca un tăvălug necruțător, trecea peste întreaga lume. Copilul creștea sănătos, și se dezvolta repede. Mătușa Domnica, femeie cu inimă bună și cu frica de Dumnezeu, și-a crescut nepoata și a îngrijit-o ca pe copiii ei, fără nicio deosebire... atât pe timpul războiului cât și încă vreo doi ani. Bine îngrijită, totuși, cu vremea... datorită suferințelor singurătății ei sufletești, de copil fără mamă, la contactul cu lumea, au avut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lacrimi. Cânili plânge... plânge ca un om. ..Șî mie mi-o dat lacrimile... Tari diștept îi Pârvu, ca un om, numa‟ nu vorghești! ...Anton s-o dus la o pândă, o luat-o șî pi Anuca!.. Când bătrânul pronunță numele nepoatei lui, toată fața i se lumină. - Anuca, fata bunicului, fată!, zicea el, oftând din toată ființa... Cât de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-o dus la o pândă, o luat-o șî pi Anuca!.. Când bătrânul pronunță numele nepoatei lui, toată fața i se lumină. - Anuca, fata bunicului, fată!, zicea el, oftând din toată ființa... Cât de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta‟i di băiețoasă! murmură bătrânul. Și râse în barbă, netezindu-și-o, mândru de vlăstarul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin pădure! Și, cât ar fi vrut să nu-i strice inima!.. Cu două
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el și le ținea până era tras în chip. Atâta. Adică minute. După care omul revenea repede, în hainele lui de toate zilele. Revenea la normal, cum s-ar spune. Era trasul ăsta în chip ca o ieșire din lume. Nepoate, ai în față o femeie care era să moară la nașterea propriului ei copil. Atunci n-am crezut că oi ajunge la vârsta de 50 de ani sau că Dumnezeu îmi va prelungi viața până către sută. A urmat după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Warren, cu un licăr de triumf - era extraordinar de norocoasă că fata Îl cunoștea pe Czinner. Mai vorbește-mi puțin până când mă liniștesc și eu. Cum te cheamă, scumpo? — Coral Musker. — Mie să-mi spui Mabel. Mabel Warren. Am o nepoată exact ca tine. Lucrez la un ziar din Köln. Trebuie să vii să-mi faci o vizită Într-o bună zi. Am cel mai drăguț apartament din lume. Ești În vacanță? — Sunt dansatoare. Mă duc la Constantinopol. S-a Îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hora mare și veselă. O prinse cu mâna de cot și Începu s-o conducă de-a lungul culoarului. — E momentul pentru un sherry. Dar ce chestie - să fii rudă tocmai cu femeia care mi-a luat mie interviul! Fiică? Nepoată? — De fapt, nu sunt chiar rudă, spuse Janet Pardoe. Sunt companioana ei. — Mai bine. Degetele domnului Savory Îi cuprinseră mai ferm brațul. — Caută-ți altă slujbă. Ești prea tânără. Nu-i șănătos. Câtă dreptate aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și pe fata aia. — Care fată? — Nepoata aia a prietenei tale. Dar grandilocvența lui se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
minuni, domnule Stein. — Ei, dar mă tem că tocmai asta nu-mi voi putea permite, izbucni vesel domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnul Stein, fără nici un reproș În glas. Dar Janet Pardoe și domnul Savory nu așteptaseră după ei. Deja Își beau cafeaua și lichiorul În restaurantul pavat cu gresie albastră când Myatt și domnul Stein exclamară ce Întâmplare fericită era că nepoata lui și cu Myatt se cunoscuseră deja și erau prieteni. Janet Pardoe nu spuse nimic. Îl privi doar cu ochi pașnici pe domnul Stein și zâmbi o dată În direcția lui Myatt. Lui Myatt i se păru că spune „Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Înainte de a-și aminti că nu era nimic de știut. — Așadar, presupun că voi doi v-ați ținut unul altuia companie tot drumul de la Köln până aici, spuse domnul Stein. Domnul Savory ținu să afirme: — Păi, eu cred că nepoata dumneavoastră a fost mai mult cu mine. Dar domnul Stein se făcu că nu aude, ignorându-l. — Ați ajuns să vă cunoașteți bine, eh? continuă el. Janet Pardoe Își Întredeschise puțin buzele moi și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]