6,179 matches
-
dar n-avea alimente destule. Văzând această situație, Angelica le spuse celor din cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la drum, ajutată de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa a trecut nevăzută printre rândurile dușmanilor și în zorii zilei se afla la mai multe leghe de tabăra sa. Întâmplarea a făcut ca drumul ei să ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și povesti Angelicăi nenorocirile, rugând-o s-o ajute la salvarea cavalerului ei și a celorlalți. Pândind un moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a primi o altă victimă. Aici ea a dezlegat repede vraja sub care se afla Roland și ceilați, atingându-i cu talismanul ei. Dar Florismart nu se afla acolo. El
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să fie învins în luptă cu armele, și-a înșfăcat adversarul și a sărit cu el în lac. Când a ajuns la fund, Roland s-a pomenit într-o altă lume, pe o pajiște uscată, cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ciuf, Roland a pornit spre temniță, a răsucit cheia în broască fără s-o strice - și a dat drumul prizonierilor. Printre aceștia se aflau: Florismart, Rinaldo și mulți alți cavaleri de frunte ai Franței. Morgana s-a făcut întretimp nevăzută, iar cavalerii, sub conducerea lui Roland, s-au întors pe drumul pe care venise el. Nu a trecut mult și au ajuns în câmpia cu giuvaieruri. Rinaldo, când s-a văzut în mijlocul atâtor bogății și-a amintit de sărăcia garnizoanei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici el a fost întâmpinat de Agramant, care deabia aștepta să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
astă dată și a declarat că renunță la orice gând de luptă cu un om care-l cucerise prin currtuazia sa. Cu aceste cuvinte el și-a luat sabia , a dat pinteni calului și s-a făcut, în câteva clipe, nevăzut. Bradamanta dorea acum din nou să se retragă de pe câmp, iar Rogero a ținut s-o însoțească, deși nu știa că era femeie. În drum ea a întrebat de numele și rangul ce-l avea; iar Rogero i-a vorbit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
castelului. Iar atunci nu șovăi: lovește-l de moarte, căci nemernicul nu meită niciodată milă, și ia-i inelul. Dar bagă de seamă, să nu-ți bănuiască intențiile, căci vârându-și inelul în gură, el se va face pe dată nevăzut. Tot vorbind astfel, înțeleapta Melissa și frumoasa Bradamanta au ajuns în apropierea orașulul Bordeaux, unde bogatul și marele râu Garone aduce mării tributul apelor sale. S-au despărțit îmbrățișându-se cu dragoste. Bradamanta, absorbită de misiunea ei, se grăbi să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-și afle singuri drumul. Nu știu dacă cititorii mei își mai aduc aminte că în clipa cănd Rogero a scăpat-o pe Angelica de ferocele Orc, această frumoasă prințesă și-a băgat inelul în gură și s-a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo, spre marea lui bucurie. Cunoștea puterile animalului căci îl văzuse pe Rogero călărindu-l și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era acum departe. Deși-și da prea bine seama de ceea ce datora cavalerului, ea plecase fără a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-și afle singuri drumul. Nu știu dacă cititorii mei își mai aduc aminte că în clipa cănd Rogero a scăpat-o pe Angelica de ferocele Orc, această frumoasă prințesă și-a băgat inelul în gură și s-a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo, spre marea lui bucurie. Cunoștea puterile animalului căci îl văzuse pe Rogero călărindu-l și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit pe Hristos. Fie ca pulberea să se întoarcă în pământul din care a fost zămislit, iar sufletul să se întoarcă la „Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor”. Dormi în pace, drag camarad! Dumnezeu să-ți primescă faptele. Exemplul tău de luptă, dăruire și înaltă trăire, să inspire pe cât mai mulți dintre fiii Patriei. Să nu rămână nici un sat fără Biserică, nici o casă fără icoană, nici un suflet fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
niște plăcuțe de înmatriculare și am sunat la Circulație, iar apoi i-a sunat altcineva, care s-a dat drept polițist și a notat și numerele. Am fost urmărit până aici, iar când l-am depistat, tipul s-a făcut nevăzut. Mașina a fost furată din ghetoul negrilor, exact din zona de unde a fost furată și mașina cu care a fost transportat Marty Goines. Am un martor ocular care spune că bărbatul ale cărui semnalmente corespund cu cele ale asasinului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îmi istorisea episoade din viața lui la care eu nu participasem. Așa s-a închegat cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmă rească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar mie mi-a nălucit că zâmbetul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de la câte un concert, de exemplu, vreme de câteva săptămâni, ba și mai mult, lucram pe sentimentul, pe reacția trezite de muzică. 73 ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că de fapt acum pictați amândoi, tu aici și el, cu tine, din nevăzut. — Știi ce a spus Sergiu odată, într-un interviu? Că am descoperit împreună culorile în muzică și sunetele în pictură. — Dar, spune-mi, de ce îți semnezi tablourile „Ioana“, fără numele de familie? — N-am vrut să profit de celebritatea lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca o mai mare bogăție decît comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire. 27. Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28. Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sîngelui, pentru ca Nimicitorul celor întîi născuți să nu se atingă de ei. 29. Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, care au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ia de palton, și pe voi la fel! Las' că v-o fac eu! Dar, în aceeași secundă, în curte se auzi șuieratul nervos al unui fluier înăbușit și hohote de râs care izbucniră în cascade, ca la o comandă nevăzută! Ce se întîmplase? Fatalitatea, căreia câteodată îi vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera un punct! Nimeni nu îndrăzni să privească pe fereastră, dar peste un minut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca un papagal tot ce auzea, fără să mai cugete dacă e bine sau rău. Și l-am făcut de basm! Îi venise rândul să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin, fusese elevul lui Iorga. Era un tânăr foarte cumsecade, dar din nefericire s-a prăpădit peste câțiva ani din pricina surmenajului. După primele întrebări la care Sirnuleseu a răspuns strună, dirijat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spadei, dar mai ales antrenamentele celor doisprezece luptători aleși pentru misiunea de la Istanbul. Din partea transilvană, Vlad sosise dinspre cetatea Ciceului Însoțit de cincizeci de oșteni ai lui Matei Corvinul. Doar câțiva oameni asistaseră la Întâlnire, restul Înconjurând locul și rămânând nevăzuți. Nimeni nu auzise discuțiile dintre cei doi veri, care se revedeau după mai bine de treisprezece ani de despărțire. Căpitanul Oană privi Încă o dată pădurea, care murmura Încet atinsă de o boare de vânt. În munți era liniște. Drumurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
13.40, Istanbul Ștefănel Își rupse costumul de cerșetor și Își apăsă inima. Bătăile ei răspundeau altei bătăi de inimă, care tocmai reîncepuse să bată. Nu știa ce să creadă. Ajunsese ceva din energia pe care o trimisese pe undele nevăzute, așa cum Îl Învățaseră maeștrii jonin din munții nepătrunși ai Japoniei? Ajunsese gândul lui Încărcat de magie a vindecării, așa cum Îl Învățase Yamabushi? Se Întâmplase altceva, acolo, În depărtările Apusului, o mică minune care readusese viața, dar nu Înlăturaseră suferința? Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să scoată un obstacol care Îi incendia plămânii, dar amână pasul Înapoi, dincolo de perdeaua de catifea mov. Primul Cuceritor ridică Încet ambele mâini, șoptind ceva cu ochii Închiși. Ceilalți trei se retraseră cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]