5,414 matches
-
simplu basm, Cu fluturii ce-au devenit omizi. Privești ambiguu, sobru, către mare. E primăvară și printre ecluze. Și nu există semne de mirare. Doar puncte, ghilimele și meduze. Se mai deschid petale languroase. Încerc pseudonime să enumăr... Și mieii ning din coarnele apoase, Pe ochiul tău crescut la mine-n umăr. Referință Bibliografică: ȚIPĂTUL DRAGOSTEI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŢIPĂTUL DRAGOSTEI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378695_a_380024]
-
cu dezgustul dar, zău, altă corelație nu mi se părea mai potrivită. Cu toate acestea, o admiram așa cum o admirau toate colegele. Asta până în ziua aceea de luni, în care aureola Cleopatrei a dispărut cu totul numai din vina mea. Ningea viscolit afară. Telefonul îmi arăta o temperatură de minus douăsprezece grade. La birou, tăcerea adâncă era o dovadă că și celelalte colege îmi împărtășeau starea de spirit. Cleo își aranja într-o oglindă mică genele umezite de fulgii dezghețați. O
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > MĂ GÂNDESC Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mă gândesc cum trece timpul, ploua azi și mâine ninge generații schimba nimbul, câte flori răsar în viață câte flori se sting în ceață lumină lumii nu se stinge!.... Parcă ieri eram copii aveam visele în poarta jocurile atât de vii ne-a condus a lumii soarta înspre zările puștii
MĂ GÂNDESC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378767_a_380096]
-
ne-a condus a lumii soarta înspre zările puștii! Azi avem copii noștrii mâine vom avea nepoți timpul e acea ninsoare ce ne acoperă pe toți! Fără avize la vedere fără avize de ședere părul alb răsare în barbă parcă ninge peste iarbă!... Unde sunt acei copiii? ce eram Doamne ,odată și fugeam peste câmpii! Referință Bibliografica: MĂ GÂNDESC / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate
MĂ GÂNDESC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378767_a_380096]
-
munți și povești Cu schimburi de ochi până departe Cu șoapte și raze atent de privești Pe râuri de ochi aleargă mașini Și totul aici e un picur de rouă De chipuri senine oamenii-s plini Când soarele arde când ninge ori plouă Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid De munți și miresme de șoapte și dor O ușă pe care cei de aici o deschid Cetate și perlă pentru popor Clujul aici e-un zbor înspre stele Un salt
ARDEALUL-BIJUTERIA ROMÂNIEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378789_a_380118]
-
mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Referință Bibliografică: IERNI DE PĂPĂDII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
Lerești, iar de acolo porniră pe jos spre cabana Voina, unde făcură un scurt popas pentru un ceai fierbinte și o omletă cu șuncă. Cu forțe noi parcurseră încă cinci kilometri prin zăpadă până la Cabana Cuca. Spre seară începu să ningă cu fulgi mari. Odată cu căderea crepusculului iată-i ajunși la cabană, unde sunt întâmpinați de Jeak și Lord, doi dulăi mari și frumoși, ce-și recunoscură îndată prietenii. Domnul Binder, cabanierul, le ieși în întâmpinare cu zâmbetul pe buze. - Bine
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
La masa tăcerii,doar noi doi și nerostitelecuvinte. Ochii își vorbesciar inimile s-au îmbrățișat.Iubesc clipa în care îmi eștiși îți sunt infinită poveste.... V. NINSOAREA LUMINII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Citește mai mult Ninge iar... și a mea fațăSărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață,Dulce, caldă-alintare.Dar pășind în strada viețiiVraja zilei se topește,Învelită-n haina ceții,Visul meu frumos sfârșește.Cu privirile de cearăCa-ntr-un nesfârșit cortegiu,Îngeri triști mă înconjoară
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O noapte, fără somn, în gânduri e-adunată, În arabescul bradului, alb de vată ninge! Tristețea mea -de dor- prin sărbătoare e plecată, O simt, parcă, prin abur și știu cum mă atinge... Ostenită, lumina pâlpâie-n lumânare, Noaptea împodobită e-un fel de paradis. Trecutul despletește, în mută așteptare, Povestea sfântă, de Crăciun, rămasă
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
-i îngheață, Căldura sfântă de Ajun i-o sparge-n flori de gheață. Înfometat, așa cum e, frustrarea îl doboară, Căci în conacul din vecini miroase-a scorțișoară. Lumini și umbre-i curg pe chip și noaptea e târzie, Pe buze ninse de dureri colinda e pustie. Toți frățiorii-au adormit, nu-i nimeni să îl vadă Cum degetu-i, schițând un brad, arată înspre stradă. În casă, frigul e stăpân, pe masă-i sărăcie, E iarnă-n suflet de copil, nu-s
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 21 Decembrie 2015 Crește noaptea și se-ntinde Până dincolo de zare Se aud venind colinde, Vin de-a valma pe cărare... Iată, a-nceput să ningă Cu fulgi mari ca de-obicei Și pe tine-o să te-atingă Dorul nins din ochii mei, Doruleț, cel dinspre munte, Care umblă iar hai-hui, Murmură un râu sub punte, Cel de care îmi tot spui, Dorul meu dinspre
SE AUD VENIND COLINDE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377775_a_379104]
-
21 Decembrie 2015 Crește noaptea și se-ntinde Până dincolo de zare Se aud venind colinde, Vin de-a valma pe cărare... Iată, a-nceput să ningă Cu fulgi mari ca de-obicei Și pe tine-o să te-atingă Dorul nins din ochii mei, Doruleț, cel dinspre munte, Care umblă iar hai-hui, Murmură un râu sub punte, Cel de care îmi tot spui, Dorul meu dinspre lumină, Crește noaptea, ziua scade, Veșnicul fără hodină, Dorul meu, cel cumsecade, Care-l simți
SE AUD VENIND COLINDE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377775_a_379104]
-
februarie 2013. CÂND SE PIERDE SĂNĂTATEA Iarna-i încă instalată, geru-i aspru și tăios, Însă, nu-i ca altădată, nici romantic, nici frumos. . . Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit, Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Când ningea întâia oară, toți copii chiuiau, Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot, Se mira lumea de mine, când le arătam ce pot! Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi, O
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
cumpărat! Citește mai mult CÂND SE PIERDE SĂNĂTATEAIarna-i încă instalată, geru-i aspru și tăios,Însă, nu-i ca altădată, nici romantic, nici frumos. . .Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit,Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Când ningea întâia oară, toți copii chiuiau,Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. . .Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot,Se mira lumea de mine, când le arătam ce pot!Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi,O
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
albe din cer. Toamnă, te calcă pe coadă, Baba cu suflet de ger! . Cad primii fulgi de zăpadă, Vii Babă iarnă, zâmbind, Vântul se joacă-n ogradă, Frunzele moarte-nvârtind. . . Cad primii fulgi de zăpadă, Știu că și-n țară a nins. . . Cinci ani, un dor în cascadă, Noapte și zi, m-a învins! Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te-aștept ca să vii, Ca într-o veche baladă, Pe-un derdeluș cu copii. Cad primii fulgi de zăpadă, Zburdă sprințari, jucăuși
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
albe din cer. . .Toamnă, te calcă pe coadă,Baba cu suflet de ger! . . .Cad primii fulgi de zăpadă,Vii Babă iarnă, zâmbind,Vântul se joacă-n ogradă,Frunzele moarte-nvârtind. . .Cad primii fulgi de zăpadă,Știu că și-n țară a nins. . . Cinci ani, un dor în cascadă,Noapte și zi, m-a învins!Cad primii fulgi de zăpadă,Iarnă, te-aștept ca să vii,Ca într-o veche baladă,Pe-un derdeluș cu copii. . .Cad primii fulgi de zăpadă,Zburdă sprințari, jucăuși
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
sfârși prin a cădea în propria groapă, în capcana întinsă altora. Printre materialele publicate se află și câteva cronici pe care scriitorul le-a făcut în urma apariției unor volume „O antologie de poezie și proză, Limba noastră cea română“, „Să ningă peste inimi bucurii“. „Viață de adolescent“, proza de început a volumului „Cugetări“ prezintă frământările unui liceean aflat la început de drum. „E dimineață. Mihai se îmbracă în grabă. E prima lui zi de liceean. Uniforma îmbracată nu-l definea deloc
CUGETĂRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377757_a_379086]
-
trăit. - Omar Khayyam Căderile se urcă-n soarta-mi fără leac Khayyam îmi amintește că vinu’-i singura otravă Ce-mi poate liniști pasul meu de veac Sau a luminii nerostită șoavă Poteca moare în inima pădurii Tăcută și-ncă ninsă de-a dorului zăvor Înlemnind în mine inelele sculpturii Ce cresc trunchiul cel verde, pătat și roditor Dacă durerea-mi mută mai păcălește timpul Iar Dumnezeu mă vede și-mi dă al Lui ochi-mentor E pentru a-ți spune, soare
VOCEA TA DE STENTOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377802_a_379131]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TINEREȚE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tinerețe distilată în potir spre a fi rouă. Anii vin, te ning, te plouă, tu rămâi imaculată. Ce ai strâns, dai dintr-odată și cu mâinile-amândouă, mereu numai mană nouă, cândva binecuvântată. Ai vrut sufletu-mi să-ți fie adăpost și-altar întruna. Ți-am dat pentru totdeauna ce-ai dorit, cu
TINEREŢE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377811_a_379140]
-
natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par ciopliți în chiar materialul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ut pictura... aveam să-l aud tot drumul. Era Ajunul și urma să trec pe la el, s-o rog pe distinsa doamnă mamă să-l învoiască, să coborîm pe la Observatorul lui Stere, pe la Pompieri, pe la Bojdeucă, în jos, hop-țop. hop-țop... Ningea ca-ntr-un tablou de Cămăruț. Craiu mă aștepta în antret cu lumînarea aprinsă. I-am întins dreapta, cu stînga i-am stins blînd lumînarea: meștere, sîntem în ajun, pînă la Înviere mai sînt patru luni. Și-a pus lumînarea-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cerului, i-ha, i-ha, i-ha, zburam printre mascați, noi, zăbăucii, am luat-o prin Cucu, pe la Dosoftei, pe la Podu Roș, în sus, la Repedea, la Repedea! Urcam, ce aer! ne-am oprit pe marele promontoriu, dedesubt, hăurile albe, ningea ca-n Cămăruț, din cer veneau cîntece îngerești, am fugit mărunt în cerc, să ne dezmorțim, ne-am aprins țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha, ne-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
văzut cum cad în hăul alb și dintr-o dată, îngerul, dolofanul din Sărărie, fîl-fîl, fîl-fîl, ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am dat bici cu gura și în jumătate de oră eram înapoi la Eternitate. Am intrat în bodegă, la căier, și-am vărsat cîțiva stropi de țuică pe pardoseala mirosind a eternitate: Dumnezeu să-i țină-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu fără cap, atîrnat, zi-i pădure și gata. Stop! La treizeci de metri, în cotul pîrîului, pe zăpadă, un lup de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]