4,526 matches
-
la „Sorbona”, academia aia a voastră de politică, unde vă învață să le știți pe toate! În clipa următoare, șchiopul, fixându-și cârja în dreptul inimii mele, m-a împins spre sobă și, strivind țigara cu cizma de cauciuc plină de noroi uscat amestecat cu baligă de la animale, a strigat furios: Cred c-am să-ți scot inima din tine! Am s-o tai și am s-o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț, ai? Unde ai ascuns tabloul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-a spus răspicat că putem pleca la Valea Călugărească din dispoziția și cu aprobarea sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului, muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
meargă să-și vadă Vasile mama. S-a tot foit, ceva nu era pe placul lui, pe urmă am plecat, cu toții, în deal, spre casa de care vorbise Vasile. Fratele lui ne trăgea într-o parte, pe dreapta, unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că mi-a trecut starea de mizantropie, că îmi place ninsoarea leneșă care a reînceput și îmi place și noroiul, amestecat cu pietriș, prin care calc cu greutate. Vine, așadar, Anul Nou; încă mai persistă undeva, departe, ca un concept abstract, într-un spațiu abstract. Dar foarte curând va deveni concret, o cifră fermă într-un miliard de calendare; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vacanță, înregistrează primii curgerea prea lentă a timpului. Se frământă, încep să-și etaleze fondul necrezut de mare de mofturi, "încasează câteva", indiferent de recomandările care combat agresivitatea față de ființele aflate la vârste mici, și se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de varianta copilului genialoid care, șahist avansat, te privește disprețuitor prin lentilele supradimensionate și îți trezește pofta de a te așeza la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimicuri de acest fel. bombardată și ne-am întors acasă târziu, aproape noaptea, pe o ploaie din categoria celor foarte urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aduc, desigur, aminte de toate subiectele acestor cursuri pe care le-am urmat cu o religio-[18]zitate și o regularitate fără greș: numai la începutul iernii 1917/1918, când galoșii se rupseseră iar cu ghetele nu puteai răzbate prin noroaiele din Toma Cosma, am făcut o întrerupere forțată, până a dat înghețul. Unul dintre cursuri mi-l amintesc totuși: Era o vastă și deosebit de interesantă istorie comparată a literaturilor romanice în evul mediu, apărută mai târziu în câteva volume, pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care înzestraseră orașul edilii Iașilor (ca să nu scriu și eu Ieșilor, cum spun localnicii...) erau destul de depărtate: cu o găleată mare, de-mi trecea de genunchi, aduceam apă făcând câteva popasuri, pe ploaie și pe ger, pe zăpadă și pe noroi - prin fiorosul glod ieșean din timpul acelui refugiu. Corvoada aceasta se repeta de câteva ori pe zi - și nu odată câte o tragică întâmplare îmi vărsa găleata tocmai când era să ajung acasă. Erau apoi cozile - celebrele cozi ale lipsurilor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de obiecte și pentru sfârșitul lunii Ianuarie se hotărâse începerea operei de ajutorare. De la aceste sedii le-au luat și le-au fotografiat după „rebeliune” agenții lui Antonescu, declarându le obiecte provenite din jafurile legionarilor, spre a arunca astfel cu noroi asupra Legiunii. Toate întâmplările de după 21 Ianuarie au fost deosebit de dureroase pentru noi, în special prin nedreptatea acuzațiilor aduse. Dar comunicatele și fotografiile publicate în ziare, în care toate lucrurile adunate de noi toți din lefurile noastre de cele mai multe ori
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
jaf, a fost cea mai mârșavă dintre faptele acelor oameni fără onoare și fără nimic cinstit în ființa lor. Căci Carol și Călinescu răpiseră viața celor mai buni dintre noi, dar antoneștii și oamenii lor încercau să ne acopere de noroiul josniciei lor sufletești, pentru a ne compromite din punct de vedere moral. Îmi aduc și acum aminte de o fotografie apărută în „Universul” și trucată în chipul cel mai nerușinat. Două sau trei mașini de cusut „Singer” - găsite desigur la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu fața curată. Dacă n-ar fi decât miliardele celebrului „Patronaj” și afirmația mea tot ar fi îndreptățită. [280] În sfârșit, cu sau fără greșeli, îngeri să fi fost legionarii și Antonescu tot i-ar fi îndepărtat și împroșcat cu noroiul propriei persoane, dacă nu voiau să-i fie niște slugi plecate. Dar nu pentru aceasta luptaserăm și suferiserăm ani și ani de-a rândul... După Ianuarie 1941, odată cu plecarea în Germania a multora dintre acei căutați de poliție pentru „rebeliune
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a dat înghețul, cu răni infectate la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu o câtime mai clarvăzărori asupra viitorului proxim, le-am fi ars pe toate încă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o treime prin alegerea României. Argumentul 2 - „Când ajungi în România, ești în Could Mountain” (Minghella). Pe drum mai trec urși și vulpi (i-a văzut și Nicole și s-a speriat teribil), găsești destule drumuri „nedezvoltate și pline de noroaie”, nu prea găsești imagini cu obiecte industriale pe care să le prinzi în camera de filmat (Minghella), „ajungi să vezi cum îți umblă insecte în farfurie și nu îți mai pasă”, încetezi să îți mai cureți unghiile, să te mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
toașa profesoară”, „savant de renume mondial”, în rândul „oligarhilor incompetenți și jefuitori” care „fac afaceri cu statul” și „vând „legume expirate” sau domnului „Figaro” pentru care sunt „o idioată care semnează această mizerie de articol”, o „fufă care aruncă cu noroi”, „o mediocritate retardată implicată în politica lui Iliescu”, o profesoară proastă care educă studenți la fel de proști, sau domnului „Rex” care face trimiteri la corupție. Celor doi domni nu pot să le spun decât că au greșit locul: era mai coerent
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mutându-se apoi în Iași, a ajuns în cele din urmă din nou în capitala care, dacă nu l-a consacrat ca 58 scriitor, i-a pus în schimb pe cap o coroană politică ce i-a mânjit obrazul cu noroi. Ionel Teodoreanu zicea că Iașul nu are decât două căi: una la Eternitate și alta la gară. Finalmente, ororile celui de al doilea război au îngenuncheat definitiv orașul. Clădirile iau fost rase ori ruinate, în Piața Unirii șinele tramvaielor se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sfârșit, fără să aștepte îndemnul agitatorilor, l-a răsplătit cu aplauze prelungi. Ridicată în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ Opțiunile se schimbă odată cu istoria ca roata care leapădă noroiul din drum în alte părți. Cei care, înainte de revoluția din ’89, se gudurau pe lângă un secretar de partid, cei care, în fața directorului securist, lipeau palma la vipușcă (ei fiind simpli informatori), cei care îți instalau microfonul în lampa de pe birou
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
asupra unei anume trăsături, cea care l-ar fi putut împinge pe Labiș către un sfârșit tragic: era, până la imprudență, curajos, conștient nu atât de forța lui fizică, cât de una spirituală și morală. Pe o vreme urâtă, frig, burniță, noroaie, inaugurarea a constat într-o festivitate improvizată în aer liber, pe o scenă pe care, după agramatele cuvântări de rigoare, a cântat anemic un cor de școlari și s-a produs o brigadă de agitație. Se mai împărțise participanților un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în iazul mănăstirii, mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
locuințelor. Un urlet înfricoșător a răsunat lugubru pe străzi, transmițându-se rapid pe fundăturile orașului: «Adigele a rupt malurile!». Și iată o undă murdară depășind barierele rămase și învăluind ca o caracatiță imensă vechile construcții. Trei metri de apă și noroi au scufundat partea joasă a Veronei. Bilanțul daunelor a fost enorm: un număr considerabil de case au fost inundate, crăpate sau prăbușite, mai mult de 30.000 de hectare cultivate au fost inundate. Din fericire, victimele omenești au fost puține
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
regele Carol retras și impresionat de cele ce-i șușotea Austria la ureche, lupta să învingă această obstrucție pasivă a suveranului și suspenda orice măsură militară. În crescendo-ul recriminărilor, în sfera mea modestă de acțiune, eram adesea împroșcat cu noroi de către unii corifei al partidului liberal (în așteptarea faimosului discurs de acuzare al domnului Ion Brătianu către Maiorescu: "Ați pierdut trenul", respins de urmarea imediată a evenimentelor: mobilizare rapidă, intrarea în Bulgaria, o pace și mai rapidă, precum și recunoașterea drepturilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu mapa și cu limba de lemn. O echipă națională împuținată numeric și valoric de refuzul multor stranieri de a mai juca sub tricolor. Lipsa oricărei perspective, mai ales că în rugby nu sînt bani, campionatul intern se joacă în noroi pînă la glezne, cu tricouri rupte, cu spectatori puțini. Franțuzul s-a pus pe treabă în stilul lui. Ce înseamnă stilul lui? Petre Mitu, căpitanul echipei naționale, găsește această manieră drept una dictatorială. Dacă a te antrena nu după ureche
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
a devenit dintr-odată roz. Cluburile sînt la fel de sărace, salvarea financiară a jucătorilor înseamnă un izbăvitor salariu de plutonier în Poliție, pîine albă pînă la împlinirea visului de a pleca în Franța. Pe Parcul Copilului se va juca tot în noroi, doar echipa națională a fost luată din drumul spre îngropăciune, pusă înapoi pe patul de moarte și stropită cu apă. Lui Charreyre nu trebuie să-i mulțumim că ne-a readus la viață, ci pentru că nu ne-a lăsat să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu noroaie. Toate mașinăriile comediei sunt folosite, bineînțeles cu materie aforistică, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimică, Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure și o comedie umană, făcută din observații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doi frați Cuciuc, își ucid și ei părintele și merg la spânzurătoare satanici, ca niște adevărați contemporani ai lui Rolla: "...îmbrăcați în haine negre, purtând pe cap niște caschete de plisă neagră, cu pantalonii sumeși, ca să nu-i umple de noroi, ținîndu-se de braț unul de altul, mergeau veseli ca la o paradă, salutând în dreapta și în stânga pe cei ce cunoșteau." Un memorial trăiește din amănuntul care colorează o epocă. Sub acest raport Suvenirile sunt o galerie de tablouri de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Jules Renard, el mânuiește bine umorul animist, vorbind de somnolența jovială a butoiului, de apariția apocaliptică a instrumentelor agricole. Toată poezia cotețului e realizată în fixarea notei esențiale a animalului, într-un soi de caractere plastice: "Murdar ca însuși noroiul, porcul însă singur era optimist, cu râtul lui roz el scurma ici-colo și nu-și pierdea nădejdea, spre soare nu căta căci îi era indiferent, dar ca unul ce avea spirit de investigație, își urmă explorările până ce ajunse în fața butoiului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]