7,693 matches
-
suflet, cu emoții de ambele părți. Primul buchet oferit încă de la poartă pentru cunoștința mea din tren, iar la pășirea pragului casei pentru doamna Mihaela Popescu - verișoara d-nei Lucreția. Aprinsesem luminile în toată casa. Le-am invitat în camera de oaspeți. Musafirele sunt plăcut impresionate atât de lumina puternică a becurilor, cât și de căldura casei prin centrala de apartament. Ne așezăm la un taifas corespunzător momentului, doamnele interesându-se de sănătatea mea, precum și de un anumit program de lucru pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
câte o țigară, cei din echipă se pregăteau să plece când, prin grădină, apăru stăpânul zugrumat sub o sarcină de iarbă. Omul răsuci albul ochilor către dânșii. Nu era pentru întâia oară când avea de-a face cu astfel de oaspeți. Activiștii primăriei țineau „la cald” cazul gospodarului ; era un caz „copt” care curândcurând trebuia să pice cu cererea la G.A.C. Echipa mai stăruia când, încolțit, țăranului îi căzură privirile pe Neculai. Obida lui se revărsă asupra agitatorului. - Și tu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi cerut fiului său Roboam să îngroape manuscrisul, după moartea sa, într-un cufăr de fildeș unde cartea ar fi stat ascunsă până ce niște filosofi babilonieni au furat-o. După cum luasem în serios legenda care pretinde că Solomon își așeza oaspeții la patru feluri de mese, săracii la mese de lemn, negustorii la mese de fier, generalii la mese de argint și artiștii la mese de aur. Dar m-am îndepărtat de ceea ce vroiam să spun. Încep să nu mai fiu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cufărul pe care-l țineam sub pat. Manualele și caietele mi le țineam pe masă, iar cărțile "extrașcolare", câte îmi putusem cumpăra, le puneam, pe lângă pereți, pe jos. De un scaun în plus nu era nevoie, căci nu puteam primi oaspeți. De altfel, ce coleg ar fi acceptat să vină la mine, riscând o întîlnire cu "Șoacățu"? În acea cameră, având ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale luate pe iarbă ori pe o coastă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu Înțelegeau nici o iotă. Vilma Îi Întinse cartea de vizită de curtoazie. Măicuța Își aruncă ochii pe ea și le făcu Îndată semn să intre, era Încîntată să primească oaspeți, să le arate cît de frumoasă era școala. Îi plimbă peste tot și le arătă curțile interioare și grădinile care Înconjurau, clădirea. Uitîndu-se din cînd În cînd Înăuntru pe fereastră, Julius reuși să vadă o mulțime de fete care Învățau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo, În fața Hotelului Gări. Pe urmă au stat cîtva timp de vorbă cu un bătrîn Încîntător care administra hotelul și care știa istoria orașului Chosica de pe vremea lui Pazvante. Batrînelul Îi invită chiar să bea un sirop, era Încîntat de oaspetele nord-american, după atîția ani În sfîrșit se ivea unul, ca și cum bietul Peter ar fi fost un turist bogat și prezența lui ar fi Îndemnat la o renaștere a acestei părți uitate a orașului. Dar și această Întîlnire a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebarea asta. — Nu, Julius! O clipă! Așteaptă o clipă, te rog. Îți deschid imediat. E Îngrozitor! Nici nu știu cum a trecut timpul și uite că s-a făcut ora cînd trebuia să-ți pregătesc apa pentru baie. În seara aceea aveau oaspeți la palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot timpul după mine oriunde mă duc. Să vedem dacă o să țină la băutură la fel ca ceilalți“. Pe Julius Îl culcaseră și-i stinseseră lumina. Încerca să adoarmă mai Înainte ca invitații să iasă În grădină. Ca Întotdeauna după-masă, oaspeții vor trece pe terasă și vor bea pînă-n zori. O să fie muzică și dans. Prin urmare, chiar dacă apuca să adoarmă, muzica și hohotele de rîs aveau să-l trezească oricum ceva mai tîrziu. N-avea altceva de făcut decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea slută. Idioata de ea nu pleca nicăieri pînă nu-și culca cele două odrasle și el stătea jos, aprinzînd țigară după țigară și așteptînd-o să se aranjeze În fața oglinzii, de ce naiba nu știu, În timp ce Susan și Juan Lucas primeau oaspeții și conversau de cel puțin o oră. În sfîrșit ajunseră și ei. El ar fi vrut să-și mai vadă Încă o dată mustața În oglindă, să verifice dacă În costumul ăsta reușea să-și ascundă burta, știa că Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
proasta dispoziție văzînd că spusese ceva atît de profund. Rămase pe scaun, uitîndu-se la Julius și din cînd În cînd Își lăsa capul În jos, de parcă ar fi vrut să se apropie de profunzimea cuvintelor ei. — La ce oră coboară oaspeții? Întrebă Juan Lucas, eu oarecare nerăbdare. Nu știu, darling. — Hei, Celso, adu-mi, te rog, o sticlă de șampanie! — Da, domnule. Julius și-l aminti pe Celso intrînd În bucătărie În timp ce discuta cu Țanțoșa de la egal la egal despre Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă Între sfeșnice; din fericire Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius nu fusese nevoie de haltere În casă, că azi nu-i deschis nicăieri, fiind sărbătoare, dar mîine o să aibă grijă personal să aducă haltere de toate mărimile pentru el și Lester. Cu sosirea halterelor s-a regularizat imediat viața oaspeților de Crăciun. Se sculau foarte tîrziu În fiecare dimineață, Își puneau costumele de baie, coborau În grădină și timp de cîteva ore ridicau și iar ridicau greutăți de toate tipurile și mărimile; pentru antebrațe, pentru rotunjimea umerilor, pentru piept, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peretele dinspre nord? Nu, n-o văzusem. „Hm... well, it’s a long story, I’ll try to make it short“. Se pare că prin secolul al șaisprezecelea contesa cas telană fusese înjunghiată într-una dintre odăi (Care? Secret. Fiecare oaspete trebuia să creadă că tocmai în dormitorul lui). De-atunci, nu-și găsește liniștea. Îi apare din când în când câte unui ins care-nnop tează aici. Din păcate, naționalistă până-n vârful unghiilor („azi i-am spune right-wing extremist“, rânji Billy
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dar, poate că băietanii ăștia nici nu sunt din sat. Ori, dacă sunt, au venit pe lume exact când plecam eu la oraș, să învăț carte. Sau erau mult prea mici atunci, și de aceea... Orice e posibil” Cei patru oaspeți ai satului au făcut Cotul lui Dunea. Valea Morii e acum foarte aproape. Casele ei se-nșiră de o parte și de alta și, deși nu le poate vedea prea bine, ceva aparte și de neexprimat în cuvinte, i le
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu, pentru că am neglijat-o, crezând că satisfacțiile profesionale sunt... “Sandi, mamă, unde ai dispărut? Vino! Te rog! Uite, nici pe tine nu sunt supărat. Hai să-i oferim oaspetelui nostru un pahar cu vin, o cafea și-om mai vedea noi, după aceea, cum mai petrecem.” Cei doi au schițat dorința de a se împotrivi, dar Stelică era ca de piatră. S-a mâncat bine, s-a băut pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dată când se așezau să mănânce, la masa lor se aflau nu patru tacâmuri, cum s-ar fi cuvenit (câte unul pentru fiecare membru al familiei), ci exista și un al cincilea. “Tata zicea mereu că poate o să avem vreun oaspete, nu care cumva să ne prindă nepregătiți”, mai povestise băiatul. “Acum - zicea copilul - de când s-a dus biata noastră mamă, iar în casă am rămas doar trei, avem la masă, mereu, patru tacâmuri. Dar ea nu mai poate veni să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dar nu-ți vinzi și-a ta muiere?”... Pe urmă, “Sârba în căruță”... Îmi amintesc că, nu demult, la emisiunea pentru sate, redactorul a spus, la un moment dat: “Să trecem acum la o nouă secvență reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului răzbat acum acordurile săltărețe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cameră. Dar era aproape de spital - altceva nu conta. Rămase acolo o noapte, apoi fu nevoită să-și caute altceva. Fiind rudă de gradul întâi, îndeplinea criteriile ca să fie cazată în adăpostul aflat la un cvartal de spital, o casă de oaspeți subvenționată din banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțea în general bine când seara își intra în ritm, iar gazdele puteau conta pe el să aprindă câte un foc de artificii cu un subiect bizar de conversație. Povestiri din criptă, așa le numea Sylvie: povești care le demonstrau oaspeților veniți la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrednicului Mitropolit Varlaam. În muzeu se constată o colecție de obiecte de mare însemnătate artistică și documentară. Primirea afectuoasă a P.C. Gherontie Ștefan și a vrednicilor călugări din obște, ne-a copleșit sufletul de felul cum știu să primească pe oaspeții din țară și din străinătate, ducând cu mare succes tradiția acestei Sfinte Mănăstiri. Remarcăm grija și interesul pe care îl depun pentru restaurarea monumentului de către conducerea înțeleaptă a scumpei noastre țări. Stareț Arhim. Elefterie Luca M-rea Sf. Ioan Suceava
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Înalt priviri uimite, dînd din cap cu un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis-o!... S-o fi suit pe-o ladă sau cam așa ceva... asta-i bună! Ha! Ha! Ha! Ha! (Și se depărtează cu pași greoi, cutremurat de hohote nocturne, dînd din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care se aud din cînd În cînd frînturi de șoapte contradictorii - păreri Înverșunate pro și contra, de genul acesta: — Nuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
metri!... Lasă-mă-n pace!... Fac prinsoare... Bine, fie!... Du-te și-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea să se-așeze toată lumea ca să mănînce se afla craniul unui negru ucis de el... e de necrezut... zău așa!... să n-aibă nici măcar atîta bună-cuviință, cum Îi spuneam și tatălui tău, și să facă una ca asta cînd avea oaspeți la masă și-n prezența copiilor lui... era pus acolo În chip de zaharniță! Vezi Doamne, se fălea cu treaba asta de parcă făcuse cine știe ce ispravă. Partea de sus a capului era tăiată ca un capac, iar În frunte, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]