5,043 matches
-
și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595. Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
supus unui puternic bombardament de artilerie, după care i-a atacat în forță, alungându-i la sud de Neajlov. Prima fază a bătăliei s-a încheiat în favoarea românilor. A doua fază a bătăliei a început la prânz. Sinan Pașa, conducătorul oștii otomane, a hotărât să înceapa atacul împotriva românilor cu toate forțele de care dispunea. Ienicerii au atacat frontal peste pod, în timp ce o grupare comandată de "Mehmet Satârgi Pașa" (cel care trebuia să fie numit beilerbei al Țării Românești) a efectuat
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
cei mai credincioși aliați ai lui Mihai, a fost alungat de pe tron de Ieremia Movilă. Pe parcursul întregului an 1595, situația politică din Moldova a rămas neclară, aici existând de facto doi domnitori: Ieremia Movilă pe tron și Ștefan Răzvan cu oastea lui, retras mai întâi la Trotuș și mai apoi în Muntenia. După înfrângerea suferită la Călugăreni, reorganizându-și oastea, Sinan Pașa a înaintat prudent către București. Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, Satîrgi Mehmed Pașa a
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
situația politică din Moldova a rămas neclară, aici existând de facto doi domnitori: Ieremia Movilă pe tron și Ștefan Răzvan cu oastea lui, retras mai întâi la Trotuș și mai apoi în Muntenia. După înfrângerea suferită la Călugăreni, reorganizându-și oastea, Sinan Pașa a înaintat prudent către București. Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, Satîrgi Mehmed Pașa a fost numit beilerbei și a primit sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni, care trebuia să
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
Koca (1506 - 3 aprilie 1596) a fost un comandant de oști și om de stat otoman. S-a născut în Albania, într-o familie săracă. A fost recrutat ca ienicer de tânăr. În 1569, a fost numit guvernator al Egiptului și a condus până în 1571 luptele pentru cucerirea Yemenului. În 1574
Sinan Pașa () [Corola-website/Science/301440_a_302769]
-
cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului și tovarășului său de arme Blasius Magyar (Blaj Maghiaru sau Magyar Balázs). La început simplu oștean în oastea regală, Pavel Cneazu a ajuns un adevărat maestru în mânuirea armelor, tradiția consemnând mai multe fapte de bravură ale acestuia în numeroasele lupte purtate de regele Matia Corvin. Prima atestare documentară referitoare la participarea lui Pavel Cneazu la campaniile regale
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
ecvestră a regelui Matei Corvin. Acesta primește omagiul celor mai importanți patru dregători ai săi. În partea stângă -stând față în față cu statuia- prima se ridică silueta căruntă a lui Blaj Maghiaru (Magyar Balázs), călit în lupte, comandantul de oști îndrăgit de rege. Următorul este înfățișat vărul său Pavel Cneazu (Kinizsi Pál) comandantul învingător al turcilor, comite de Timiș. În partea dreaptă, este Ștefan Zápolya (Zápolya altfel Szapolyai István), nadorul (al doilea om în stat) Ungariei, bunicul viitorului rege al
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin). În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier. Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi și șanțuri mari care au fost nivelate în timp. Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Mare, urmat în funcție de Luca Arbore. Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului. În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
în interiorul fortului. În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: ""Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca o roabă au rușinat-o... Turcii au pus mâna pe bogățiile
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate și inscripționată. În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
construită o încăpere pentru îmbăierea domnitorului și se amenajează o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin. În anul 1653, cetatea este apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, în timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale logofătului Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
între anii 1662 și 1668 și unde se emit ultimele monede moldovenești (bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi"). În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""trimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alții boiari
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
că Ialomița nu este cea mai galbenă gârlă ce avem în țara noastră?". Cea mai veche atestare a numelui acestui râu se găsește la cronicarul Theofilact Simocatta (sec. VII), care descrie expediția întreprinsă de bizantini asupra slavilor în anul 592, oastea imperială ajungând până în mlaștinile râului "Ilivakía". Forma aceasta, în ciuda faptului că este coruptă, atestă un stadiu arhaic al graiurilor slave, când "k+i "încă nu devenise "ț "(Ilavǐnika-Ilavnița). Numele antic al râului "Ialomița" era "Naparis", înregistrat deja de Herodot. Dispariția
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
mutată la malul Mureșului, în vecinătatea mai vechiului castru al Legiunii a XIII-a Gemina (v. Albă Iulia); Cetate regală (Castrum Kechkes - Cetatea caprei, cca 1250; refăcuta în 1467-1469, este menționată pentru ultima oară în 1667, data unui masacru al oștilor turco-tatare) Aici s-au descoperit urmele cetății dacice Piatră Craivii (sec.II i.C. - sec.I d.C.).
Craiva, Alba () [Corola-website/Science/300235_a_301564]
-
parohială fiind reconstruită din lemn în anul 1832 în timpul păstoririi preotului greco-catolic Onu și mai apoi din piatră și cărămidă în anul 1901 în timpul păstoririi preotului Teodor Sasu. La evenimentele din anul 1848, țăranii din satul Fărău au luptat în oastea lui Avram Iancu. În cursul evenimentelor, o parte dintre ei au fost omorâți prin spânzurătoare în furci, pe un deal care de atunci poartă numele de "Coasta Furcilor". Prin această pedeapsă revoluționarii maghiari au dorit sa dea o lovitură contrarevoluționarilor
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
important văd și o vama. La acest văd al Mureșului, în apropierea cetății, s-a desfășurat în iunie 1527 bătălia hotărâtoare între țăranii români, maghiari și sârbi, răsculați sub conducerea lui Iovan Nenada și armatele nobiliare. Trei zile, cele două oști au stat față în față, nobilimea așteptând noi întăriri. Țăranii cu o vitejie deosebită au atacat armata nobiliara având sorți de izbândă, dar sosirea unor noi trupe nemeșești de la Caransebeș, Lugoj și Hunedoara, superioare numericește, a decis în favoarea nobililor bătălia
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
În anul 1437 în Transivania a avut loc o răscoala antifeudală, unul din lideri fiind Benedict Gazda din Stremț. La sfârșitul lunii noiembrie țăranii au cucerit cetatea din Aiud. Stăpânirea asupra cetății a durat două săptămâni, până la 15 decembrie, când oastea nobiliară sprijinită de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a atacat cetatea în interiorul căreia se aflau răsculații. În urma asediului cetatea a fost cucerită și răsculații pedepsiți. Într-un registru datând din anul 1461 sunt înșiruite o seamă de comune aparținând județului
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
lui Mihai Viteazul de la Miraslău. Cităm: „A doua zi, Mihai, rădicând tabăra de la Alba Iulia, dete poruncă armiei să se așeze la vale de orașul Aiud, în câmpia numită Tinod. Într-aceeași vreme, Basta după ce dete o zi de repaos oștilor sale ostenite de iuțimea cu care veniseră la Torda împreună cu oastea nobililor, ridică tabăra la Keresteș și merseră de o așezară într-o câmpie udată de râul Mureș din ținutul de Maroș-Ujvark, pe care Mihai o dase banului Mihalcea. De
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
tabăra de la Alba Iulia, dete poruncă armiei să se așeze la vale de orașul Aiud, în câmpia numită Tinod. Într-aceeași vreme, Basta după ce dete o zi de repaos oștilor sale ostenite de iuțimea cu care veniseră la Torda împreună cu oastea nobililor, ridică tabăra la Keresteș și merseră de o așezară într-o câmpie udată de râul Mureș din ținutul de Maroș-Ujvark, pe care Mihai o dase banului Mihalcea. De aici, în dimineața viitoare, 17 septemnrie, rânduindu-și armia de bătaie
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]