KorAP: Find »[drukola/base=obște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...169 >

4,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

pământului, a prelevării surplusului de către fruntașii obștei. Și în cadrul așezărilor, aceștia dispuneau de locuințe de suprafață mai încăpătoare, arătoase. Stratificarea economică și socială a dus la o nouă structură teritorială, fortificațiile-reședințe, ce aparțineau fruntașilor și conducătorilor politici ai uniunilor de obști. În jurul acestor fortificații se aflau așezări rurale ce alcătuiau un complex teritorial de obști-de pildă, la Dăbâca, Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Bucov, Slon, Fundu Herții, Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori, care prestau munca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slavă, menționează pe jupan Dimitrie, iar inscripția de la Basarabi-Murfatlar, pe jupan Gheorghe, sfârșitul secolului al X-lea, conducătorii unor organisme politice teritoriale. La fel, pe teritoriul Moldovei, se aflau fortificațiile de la Fundu Herții, Dersca ș.a., reședințe ale unor căpetenii de obști necunoscute nouă. În Banat, organizațiile plitice erau conduse de Voilă și Vataul, jupani amintiți pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea. Cronicarii bizantini Skylitzes și Kedrenos aduc mărturii despre existența în stânga Dunării, în secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la o maturizare a procesului de organizare politică a societății medievale de la Dunăre și Carpați. Perioada aceasta începe cu menționarea în izvoarele scrise a românilor și marchează o nouă treaptă în organizarea politică, prin creșterea în suprafață a uniunilor de obști teritoriale existente. Extinderea lor teritorială s-a făcut prin înțelegere sau constrângere, și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale organismelor politice prestatale. Astfel de închegări statale se manifestă în Europa acestei vremi, atât în vest cât și în est

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
forță, iar cele două grupări din sudul Transilvaniei, din zona Brașov și Sf. Gheorghe s-au unit teritorial, în secolul al XII-lea, într-o formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
grupări din sudul Transilvaniei, din zona Brașov și Sf. Gheorghe s-au unit teritorial, în secolul al XII-lea, într-o formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei devin bogați și puternici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în dări și prestații sociale obligatorii. Oastea voievodului avea să devină instituția militară a statului medieval, în curs de formare-ea se încheagă, în perioada aceasta, din cetele ostășești ale voievodului, fiind întreținută din dările și prestațiile locuitorilor de rând ai obștei și este credincioasă voievodului ca persoană. Cetele înarmate ale voievodului Transilvaniei, spunea Anonymus în cronica sa, alcătuiau un aparat militar bine închegat, permanent, care să apere comunitatea respectivă, voievodatul, de primejdia dinafară. Și conducătorii formațiunilor prestatale din nordul Dunări, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
social-politică, conturată în secolul al X-lea. În preajma Anului 1000, biserica era o instituție ce sprijinea pătura conducătoare a formațiunilor politice. Înzestrată cu pământ și alte bunuri de căpeteniile politice, biserica, ca instituție, se feudalizează, devine un factor în aservirea obștilor sătești. Localități, ca Alba Iulia, Dăbâca, Cenad erau centre ale organizării politice, dar și reședințe bisericești, sedii ale unor episcopate. În Banat, în vremea lui Ahtum, secolul al XI-lea, mănăstirile aveau deja proprietăți întinse-de pildă, mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
23, 1972, 3, p. 375-415 ; I. Sabău, Circulația monetară în Transilvania secolelor XI-XIII în lumina izvoarelor numismatice, în SCN, 2, 1958, p. 269-301; Istoria Românilor, vol. III, p. 205-209. 10. Istoria Românilor, vol. III, p. 210-212. 11. P. P. Panaitescu, Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală, București, 1964; idem, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 174-175. 12. H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, vol. I-III, București, 1958-1965; P. P. Panaitescu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românești în regiunile deluroase, cu voievodate separate. Această tradiție de a numi târgurile cu nume de râuri este întâlnită și în Transilvania și Banat: Tg. Mureș, Bistrița, Timișoara. Să precizăm și faptul că târgurile de văi stăteau în legătură cu asociațiile de obști prestatale. Alte forme de târguri primare și locale sunt așa-numitele "orașe-obștii", precum Huși, Fălticeni, Botoșani, Rădăuți, Pitești, București. Rezultă, așadar, că unele orașe s-au constituit prin trecerea pe cale economică de la obștea țărănească la o comunitate liberă orășenească, este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
târgurile de văi stăteau în legătură cu asociațiile de obști prestatale. Alte forme de târguri primare și locale sunt așa-numitele "orașe-obștii", precum Huși, Fălticeni, Botoșani, Rădăuți, Pitești, București. Rezultă, așadar, că unele orașe s-au constituit prin trecerea pe cale economică de la obștea țărănească la o comunitate liberă orășenească, este o formă, încă una, de creație socială românească medievală. Obștea țărănească se diferențiază din interior, transformându-se în oraș pe baza dezvoltării meșteșugurilor și dobândirii, ulterioare, a privilegiului domnesc. Pe baza datelor istorice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așa-numitele "orașe-obștii", precum Huși, Fălticeni, Botoșani, Rădăuți, Pitești, București. Rezultă, așadar, că unele orașe s-au constituit prin trecerea pe cale economică de la obștea țărănească la o comunitate liberă orășenească, este o formă, încă una, de creație socială românească medievală. Obștea țărănească se diferențiază din interior, transformându-se în oraș pe baza dezvoltării meșteșugurilor și dobândirii, ulterioare, a privilegiului domnesc. Pe baza datelor istorice putem deduce originea vieții orășenești în țările române: în Transilvania, orașele erau așezate pe pământul regesc ("crăiesc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Panaitescu), care se întindea pe o suprafață întinsă, în nordul și în sudul Dunării. Spre sfârșitul acestui secol, întreaga regiune sud-dunăreană se afla, nominal, sub stăpânirea Imperiului. În perioada aceasta, la românii sud-dunăreni se produsese o diferențiere socială în sânul obștilor de păstori și agricultori, s-au conturat centre militare și comerciale, ceea ce a permis o concentrare teritorială și, ulterior, închegarea de unități etnice și statale. Toate aceste procese social-politice au avut loc în sudul Dunării anterior celor petrecute în nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare foloseau grâul și secara. Ei (vlahii) practicau agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Baiazid cucerește Thesalia și Vlahia Mare-ultima luptă a vlahilor pentru neatârnare se petrece în 1445, când ei se revoltă împotriva turcilor sub conducerea unui celnic, dar fără succes. Vlahii din Thesalia și Pind erau organizați politic ca o confederație de obști țărănești, așa cum întâlnim și în nordul Dunării, era o organizare de tip prestatal, în care diferențierea socială nu era așa accentuată. În sudul Dunării, până în secolul al XI-lea, Vlahiile erau organisme autonome, "țări" aflate în munți, iar "Sclaviniile", organisme

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
politice aveau să răzbată în documente cu multă putere la mijlocul secolului al XIII-lea (vezi mai jos). Ca urmare a vieții economice specifice, ce consta în agricultură, păstorit și meșteșuguri, societatea românească a trăit, timp de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ce consta în agricultură, păstorit și meșteșuguri, societatea românească a trăit, timp de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
timp de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc până astăzi: Țara

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc până astăzi: Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Hațegului, Țara

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]