13,698 matches
-
Toate Articolele Autorului cât nu e, iubito, toamnă tot mă chinuie o toană: cum te știu că ești o doamnă vreau să-mi dai, în podul palmei, roua ochilor tăi blânzi. să îmi spăl în toamna vieții de păcate azi obrazul, iar cu restul, de-mi rămâne, să-l păstrez, să îl beau mâine. nici de sete, nici de foame, ci ca semn de-nchinăciune, când voi ține pe genunchi negrăita rugăciune, roua ochilor tăi blânzi, ca o sfântă-mpărtășire. Referință Bibliografică: cât
CÂT NU ESTE ÎNCĂ TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365026_a_366355]
-
în toamna asta ești mai dulce (e drept c-ai stat și mult la soare) și toate frunzele caduce vor să-ți cadă la picioare. spune-mi, (doar ai fost la mare) te-ai bronzat cum aș fi vrut? pe obraji, pe țâțișoare, nu mai spun că, de picioare, chiar și-acolo, pe sub slip, sunt invidios pe... soare și-mi imaginez, iubito, prefăcut în val de mare, cum mă tăvălesc pe tine și-mpreună pe nisip... Referință Bibliografică: spune-mi! / George
SPUNE-MI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365076_a_366405]
-
erat demonstrandum: pe funcțiile înalte pe care sunteți cocoțați ați fost puși fiindcă corespundeți politic și intereselor de moment, și nu pentru profesionalismul vostru. Din nou, rușine!!!” Mărturisesc, eu nu am fost la Cluj săptămâna trecută, să arunc tomate în obrazul ministrului. Tomatele îmi plac. Ministrul nu îmi place. Deloc! Nu numai pentru acest motiv, demisia (și a lui!) de onoare se impune. Dacă mai există onoare pe undeva! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Editorial, de Mariana Cristescu / Al Florin Țene : Confluențe
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365069_a_366398]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sărută-mă, copile! Sărută-mă, copile, cât încă-n viață sunt! Sărută-mă cu ochii, cu zâmbetu-ți zglobiu, cu joaca ta hazlie și vorba-ți îngânată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să-ți văd obrazul bucălat cum saltă-n mers grăbit și-n fuga spre lumină din noaptea-ntunecată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să simt durerea ce-ți cuprinde tot trupul din cădere, în graba ta de-a crește, să ți-o alin
PRIN UNIVERSUL SĂRUTULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365125_a_366454]
-
picături de ploaie, fulgi de zăpadă, raze de soare și curcubee unice. Turna ,,în pragul vecinului o căldare cu lună plină fără să ceară nimic în schimb”. Fura nopții ,, două degete de somn, două de întuneric ca să le dăruiască zilei.” Obrazul său precum un trandafir catifelat, atins ,,În văpaia a lunii”, care-a topit cu fierbințeala sa acele zăpezi ce ,,Ningea în Bărăgan” s-a dus să se odihnească puțin. Și nu se va mai așeza pe ,,Scaunul singurărății” pentru că nu
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
glas șoptit, care s-a pierdut repede în întunericul nopții: - Doina... - Ce este?.. Șoapta de răspuns, chiar dacă exprima o întrebare, avea aceeași tonalitate, astfel încât lui Albert i-a venit la îndemână să continue: - Te iubesc... O palmă a răsunat pe obrazul lui și dintr-o dată s-a făcut lumină datorită stelelor verzi pe care le-a văzut. A fost o noapte indecentă. * - De ispravă-s băieții ăștia vecine! - Ce vrei să spui? - Vino la mine și ai să vezi... Mitru își
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ca aceasta să rostească numele, încercând să-și dea seama dacă este sau nu este a lui. Cu fiecare strigare de nume speranțele îi cresc. - Acestea au fost notele de trei. Urmează cele de patru! Culoarea pare să revină în obrajii colegului de bancă. Răsuflă ușurat, despovărat de emoțiile trăite până acum; urmărește însă rostirea numelor cu același interes. - Urmează acum, să vă citesc numele celor care au reușit să obțină un cinci tras de păr. “Am scăpat, am scăpat!” șoptește
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Un țipăt în două-ntunericul taie, Că mult a zăcut încuiat sub lăcate. Sunt Evă și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n ascuns răbufnește, Pictându-mi bujori pe obrazul de fată. Sunt Evă și-am fost concepută din coastă, Împart viclenie cu falsă pudoare Și chiar dacă am influență nefastă, Sunt Evă și-n mine păcatul e-n floare. Și totuși în mine se naște și-o zee Frumoasă, cuminte
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
scotocească-n pungă! Când ții ghioceii-n palmă Și minus șapte grade îs, Tu, zâmbind dulce și calmă, Mă faci să cad pe jos de râs! Dar când văd cum ardem gazul, Pentr-o țâră de căldură, Îi arăt iernii obrazul Și-i arunc o-njurătură! Referință Bibliografică: Vrea și primăvara mită / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VREA ŞI PRIMĂVARA MITĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365248_a_366577]
-
ochi ce rău ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu m-abținui: -Cât de frumoasă zici în tine
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
sprijinită într-un baston vine și se așează lângă mine. Nu mă salută ca și cum nu mă vede. Privește marea cu atenție. Din când în când, bate cu bastonul în asfalt. Toc, toc, de câteva ori. O privesc și văd pe obrazul ei cum se prelinge o lacrimă. Îmi este teamă să fac o mișcare, dar să o întreb ceva. Aud oftatul ei și îmi dau seama că suferă pentru ceva sau cineva. Aștept, și în mintea mea se naște gândul că
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
lângă mine. De obicei cei care se așează și mă aud vorbind sau bătând cu bastonul în asfalt, pleacă. Știu că mă cred nebună. Tu de ce nu ai plecat? I-am spus zâmbind. -Pentru că m-a durut lacrima de pe obrazul tău și vroiam să îți aduc puțină alinare. Am simțit că ai o durere pe suflet și mă bucur că ne-am cunoscut. Dacă vrei să fim prietene, m-aș bucura. -Sigur că vreau, mi-a spus și a întins
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
aduc puțină alinare. Am simțit că ai o durere pe suflet și mă bucur că ne-am cunoscut. Dacă vrei să fim prietene, m-aș bucura. -Sigur că vreau, mi-a spus și a întins mâna să mă mângâie pe obraz. Ești foarte frumoasă și tânără, draga de tine. Poate nu mă crezi că am fost și eu odată așa, dar acum când mă uit în oglindă, mă speri și mă întreb, oare cine o fi baba asta? Timpul își bate
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea meditativ. Cu gândul la profunzimea textului citit nici nu a fost atentă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
temător, am stins din nou privirea, Să readuc al stelelor alai. Au revenit, având și strălucirea La locul ei... dar tu... nu mai erai. În negrul gol, în urma ta rămas, O lacrimă-și plângea nedumerirea, Târându-și dâra-ncet peste obraz... De ce-ai plecat când mi-ai văzut privirea ? Referință Bibliografică: Am poposit în lumea ta, o clipă ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Bunget : Toate
AM POPOSIT ÎN LUMEA TA, O CLIPĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364863_a_366192]
-
piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct se credea că se ajunge la remiză. Gavrilă evită, printr-o mutare a nebunului, remiza. Însă, până la urmă aceasta nu a mai putut fi evitată
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. * Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. * Trupul mi se copilărea
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
prin ea, plictisit. Tristețea mă-nvelește într-o veșnicie Ce-aș vrea să plece din suflet obosit! In lacrimă fierbinte se 'neacă Pământul! Tristețea o simte, adânc în gândul meu. Luându-mi lacrima 'și-nmoaie veșmântul, Inundând câmpiile de pe pe obrazul său. Când cerul plânge, se întristează noaptea. Stele sclipitoare sunt ascunse-n nori. Iubire de Luceafăr se răsfrânge-n șoapta Nopții întristate ce dispare-n zori! Cu lacrima durerii se spală tot Răul Ce s-a'ntins ca fierea peste
CÂND CERUL PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364950_a_366279]
-
le dădeam injecții cu calciu! Injecții în picioare, nu grăunțe sau fân să mănânce!... Când am fost criticat în ședința de partid de la C.A.P. că n-am grijă de vaci, m-am enervat și le-am zis-o de la obraz: Păi, voi ce credeți, mă?! Că așa cresc vițeii, cu aer?! Credeți că treburile-s așa cum zic tovarășii de la județeana de partid și că ai productivitate la lapte, dacă umfli vacile cu calciu?! Aduceți-ne furaje, s-avem ce le
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obice- iul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât și pe obraji. Și cum nu întot- deauna era uscat pe afară, iar eu eram mic și debil pe deasupra, bineînțeles că Vlăduț mă punea repede la pământ și mă murdărea din cap pînă-n picioare... Îmi părea rău că venea din munte plin de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
fiecare noapte îmi scapă din hamuri noianul de gânduri și zboară haihui spre cele patru zări lăsându-mă sterp de minte. Îngerul trimis de Domnul m-a mângâiat cu aripa și mi-a șters transpirația, de prea multe frământări, de pe obraji și frunte, dar în zadar. Am pierdut clipa, care îmi fulgerase ceva mai ‘nainte. Gândurile rătăcesc în eter, prin toate cotloanele din cer împresurând sufletele plecate la Domnul întru veșnicie. Spre dimineață, înainte de a deschide ochii, ca puii cuibăriții sub
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
luminiță se zărește în depărtare, iar zăpada scârție sub picior ca niște surcele uscate, că-mi vine să fluier la cer din cauză că am început să văd stele verzi printre bobițele de lacrimi ce-mi alunecau printre gene și cădeau pe obrazul care-mi ardea ca focul, când dă bunul Dumnezeu să ajung la o răspântie de drum, unde întâlnii un creștin de rumân. „Și el... tot pribeag ca mine ...în noapte tîrzie de iarnă” - gândesc eu ,când îmi zise prietenește să
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
statură, dar vânjos și foarte harnic -, a făcut cap-coadă primul război mondial, ajungând până la Budapesta. A fost mitralior de elită și adeseori îmi povestea cum a ajuns el să ordone unor generali și cum a fost decorat și sărutat pe obraji de către însuși generalul Eremia Grigorescu... ...Era în ultima decadă a lunii august 1917. Trupele române aflate sub comanda generalului Văitoianu, erau în poziție de apărare pe aliniamentul Cireșoaia-Răchitoasa-Târgu-Ocna. Pozițiile lor tocmai fuseseră in- spectate de către generalii Alexandru Averescu și Eremia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
același timp - surprins de răspunsul lui, i-a zis atunci: - Bravo caporal, să trăiești! Apoi i-a pus medaliile în piept, după care l-a salutat și ulterior, renunțând la atitudinea protocolară cerută de moment, l-a sărutat pe amândoi obrajii și l-a strâns la piept în uralele camarazilor: - Uraaaaa! Uraaaaa! Uraaa! Să trăiască! Într-adevăr, a trăit destul de mult, aproa- pe 90 de ani. A avut norocul să scape viu și nevătămat din război, deși a făcut și campania
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]