142,832 matches
-
să le șteargă printr-o simplă apăsare cu un singur deget pe acea tastă pe care scrie Del ? Delete. Pirinei Razna printre vii soare căzut butași cu ciuf de frunze transparente "...verde crud, verde crud..." Razna printre dealuri munți, albastru ochiul Mării maci și rosmarin cimbrișor și migdali și smochini "...e aprilie nu mai..." pini și chiparoși. Și diamantul orbitor diamantul piscului Canigou. Razna printre ocru și violet miresme și nostalgii. Mi-e dor de tatăl meu copil, copil alergând printre
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
pe pagini întregi: ,zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului sunt zile pierdute/ mă simt singură și atunci încep să țes o pânză de păianjen din carne de om" și ,atunci nu-mi voi mai băga scobitori în ochi/ nu-mi va mai fi frică să adorm pe hoitul meu de ieri." Sunt de citit numeroase fragmente remarcabile, pe care nu le vertebrează nici tensiunea, nici zbuciumul, ci un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
discursului anterior, prin acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice și mai puțin directe: ,un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
așa credeau ei, într-o viață dincolo de cea terestră. Iată finalul unui poem sumerian intitulat Moartea păstorului Dummuzi, în frumoasa tălmăcire a lui Ion Acsan: " Eroul, stăpânul nostru e-n țara pierzaniei Părintele recoltei, stăpânul vostru, e-n țara pierzaniei Ochiul lui, ce-mi încânta inima - și-a pierdut strălucirea Glasul lui ce-mi încânta inima - l-a năpădit muțenia. în lăcașul desfătării lui - acum stau câinii. Pe moșia stăpânului meu - coboară corbii. în fluierul lui - șuieră vântoasa. Câinii stăpânului meu
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
strâmtorat dă-mi o mie de lei până la viața viitoare. Mi-a răspuns: N-am, nici eu nu am, dar îți voi dărui o luminare. Poem Aș putea să te învăț orice, poate chiar o toamnă ruginită ori sărutul pe ochii abia născutului. Aș putea să te învăț cum să te porți în pustiul frigului ori în vara rătăcită între palmele visătorului. Poate aș putea să te învăț valurile mării... Aș putea, desigur, să te învăț cum să prețuiești o lacrimă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
putut să te învăț, dacă nu le-aș fi uitat pe toate. Un lucru însă n-am uitat: Nostalgia pentru ziua de mâine care ar putea să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu tâmpla de var pe bolovani. Prietenii, pe-o toartă
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
-n brume și-n aur ferecate, Cu chei pierdute-n vânt și lacătele sparte, Au fost în beciul nopții puse cu fier în jug, Trase pe câmp de spini cu roata de la plug, Unse-n tipar cu mir, fierbinți în ochi de gheață, Vândute-n vrac ca sclavii, arse pe rug în piață. Sufletul lor, pe raftul de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
săgeata vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
la ora aceea. De altfel ar fi fost cam greu să fii în regulă. Desigur, existau și oameni care erau în regulă, dar pe aceștia nu-i invidiam nici pe departe. Nu le căutam compania. Erau probabil puțini, și în ochii noștri nu avea nici o șansă, erau mai degrabă niște victime. Pe urmă, mai existau oameni care nu ieșeau din casă, decât eventual la serviciu în ora maximei aglomerații de dimineață, și înapoi acasă în cealaltă oră de maximă aglomerație. Ei
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un moment ceea ce nimeni din jur nu trebuie să vadă, clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară. Închizi ochii, apoi îi deschizi, și vezi că e tot acolo, la locul ei, după care îți scoți ochelarii și poți face primul pas, șovăitor, ca și cum ai avea dezlegare să-ți vezi de drumul acelei zile.
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
apoi o vom porni din nou pe strada noastră București, 6/5/05 Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe care le-am lăsat amanet acasă se întorc îmi astupă gura ochii urechile nu există nici un cuvînt pe care-aș schimba toate cuvintele - monedă de schimb și muștiuc de fluier încît eu aș vorbi tu ai asculta noi am privi în timp ce trei maimuțe mici nemișcate cu ghirlande de surle și tobe de
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
spune Geraldine te-ai îndrăgostit în cap ca poeții în cap ca Na! - poeții - de cum ai zărit-o nu știu de ce prințesa Ileana îmi amintește de Mina Loy de Florența Paris și München la sfîrșitul unui alt ,fin de sičcle" ochii tăind lentila obiectivului felul de a-și ascunde fruntea și de a-și strînge părul ca o surdă amenințare țin iubirea în cap cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
o tristețe inexplicabilă cum numai în vis se întâmplă le urmăream de pe mal dansul grotesc ni se părea că vor să-mi vorbească dar marea acoperea crescător silabele frânte războite între ele fără ca duhul lor să ajungă la mine doar ochii mi se umpleau de noaptea albastră până la virgulă îmi citeam viitorul Trecere Și iarna și vara anotimpuri trăite intens de eul meu friguros de eul fierbinte cu teama că nimic nu se întoarce nimic nu răzbește în palida literă doar
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un poem mica lui veșnicie să-mi umble prin suflet sub ninsori se încheagă bulbul speranței percepută cu ochiul din suflet (un fel de prizonier al singurătății) se naște o margine spre care și marea tânjește cu pulsul ce biruie țărmul sângelui meu Amprente Acest paltin efeb știutor a toate privind viața lăuntrică cu brațele lui îmbrățișând neființa rescrie
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
Repetam seară de seară, asemeni personajelor de pe orologiile primăriilor germane, reglate de o memorie mecanică, ritualul instalării mele foetale, din care mai păstrez și acum senzația grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița. Bătrînul evreu ,cu ochii rătăciți în afara timpului și cu înfățișarea de muezin al cărților inaccesibile", la care se adaugă starea de catalepsie a vizitatorului, parcă ar ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
oameni care odată se știuseră bine și care acum, după atîția ani, nu mai știau ce se petrece unul cu celălalt. Doi străini încrucișîndu-și din întîmplare pașii. Femeia aceasta, în pofida anilor trecuți, își păstrase frumusețea și, privind-o cu coada ochiului, retrăiam fulgerător istoria unei despărțiri de pe urma căreia fiecare, luînd-o pe alt drum, fusese la un pas de consemnarea unei prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-un colț, departe de privirile lumii, spre a te întreba dacă nu cumva, pînă s-o fi întîlnit, nu trăiseși degeaba. Pe chipul cu ochi migdalați și buze senzuale, brăzdat la fiecare zîmbet de două șanțuri ce plecau de sub nas și se îndreptau către bărbie ca două falii spontane iscate de capriciul pielii, se citea conștiința unei frumuseți de care nu căuta să facă paradă
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ei de a-și trece unghia peste buza cărnoasă de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd adormeai în terfe și sudori, M-apropiam
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]