5,469 matches
-
molozul zidurilor și în asfaltul străzilor. Era o materie nouă a realității din care se clădise acum orașul și eu în mijlocul ei, inedit, proaspăt, fără greutate și fără organe, ca o linie simplă a propriului meu contur 430 , sau cum "odaia închisă, fără ferestre, unde dormeam și unde lumina venea prin plafon" devine ,,o insulă proprie și secretă, un oraș al meu viu și animat 431. Fragmentele surprind imaginea ,,subiectului transcendent" care reușește instalarea într-un ,,nivel de realitate" în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un răsărit de soare (și poate ar trebui să fac cu ea un zbor în zorii zilei)..."32 Fără covoare pe parchetul foarte lucios, cu pereții goi și de un alb imaculat, cu două ferestre mari la care draperiile lipsesc, odaia d-nei T. stă sub semnul transparenței absolute, e "o adevărată baie de lumină", după expresia protagonistei. În aceeași tipologie derivată din arhetipologia eroului solar poate fi încadrat și Danton. Considerând că idealurile revoluției fuseseră în mare parte realizate, el își
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin sinceritatea (nu! să nu stricăm un cuvânt frumos), prin insensibilitatea totală cu care își face meseria... Cred că, dacă ar sta cinci bărbați cu ea în bar, ar fi în stare să se urce pe rând, cu fiecare, la "odaie". Și îmi spunea că Lucien Fabre a scris Bassesse de Venice mai mult ca să se răzbune pe ea, într-o vreme în care fiind certați ea se dusese singură la Veneția. Ce e mai amuzant este că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să se apropie, ne justificăm suplimentar insistența prin faptul că, atunci când am comentat jurnalul lui Camil Petrescu, ne-am referit și la austeritatea financiară pe care scriitorul o invocă la tot pasul. Altceva e de nuanțat în contextul acestui mit: odaia în care locuiește Ladima este parcă o prelungire în spațiu a interiorului eminescian. Nu e nici o diferență între dezordinea, sărăcia și chiar aspectul imund din Cugetările sărmanului Dionis și imaginea dezolantă a camerei gazetarului, așa cum ne-o descrie, cu ipocrită
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Nagy (eul multiplu și contradictoriu, portretele variabile, metamorfotice și intrigante), diversele ocupații și locații prezente, trecutul său, o vor bântui pe Cora, astfel încât ea îi va deveni sucubul perfect. Îl va urmări, îl va căuta prin baruri, spelunci sau odăi sordide precum un detectiv amoros și masochist chiar și atunci când "diavolul" se va fi decis să rărească și apoi să întrerupă definitiv întâlnirile de la cabinet, ba chiar să-i refuze avansurile erotice, amendându-i slăbiciunile trupului. Pe fundalul falimentului căsniciei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o bancă din Rue de Sèvres, închiriază o cameră într-un bloc din Rue de la Planche. Avea în fine un adăpost, numai al lui, care să-l ocrotească de surprize violente, și de unde să nu-l mai poată alunga nimeni. Odaia lui de la etajul șase devine un fel de amnios matern cu care are o relație aproape conjugală, cuibul protector din care copilul fusese smuls și la care adultul Jonathan în chip subconștient tânjise. Traumatismul sufletesc la care fusese supus îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe fond discordant. Mecanismul om-marionetă (Jonathan Noel) se speriase de eventualele, presupusele turbulențe prevestite de porumbel, cu care era inapt să se confrunte. Ca să nu mai vorbim de o totală schimbare a vieții. Condamnat pe viață la confortul amniotic al odăii sale în care se internase, încredințat că își oferise maximum de libertate și siguranță, Jonathan Noel se întoarce acasă de la slujbă. Porumbelul dispăruse. Culoarul strălucea de curățenie. Geamul era închis. "Coșmarul" exterior încetase. Nu și cel lăuntric. Süskind rămâne același
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pun accentul pe simbolic, pe temele apărării integrității interioare ... spațiul circular al oului, al pîntecului deplasează accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității” (Durand). Pajul și fata se retrag Într-un ungher tocmai pentru a-și desăvîrși opera de fecundare. Odaia, spațiu feminin prin excelență, securizat, pîntecul și cupa, nacela proteguitoare, precum și cupa Graalului ... În această odaie Îl invită fata pe zeu să vină În spațiul intimismului extrem „pătrunde În casă și În gînd” casa și gîndul, matricea și sabia, raza
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității” (Durand). Pajul și fata se retrag Într-un ungher tocmai pentru a-și desăvîrși opera de fecundare. Odaia, spațiu feminin prin excelență, securizat, pîntecul și cupa, nacela proteguitoare, precum și cupa Graalului ... În această odaie Îl invită fata pe zeu să vină În spațiul intimismului extrem „pătrunde În casă și În gînd” casa și gîndul, matricea și sabia, raza fiind aici un simbol profund sexual, astfel că relația odaie - casă / cămara-ungher iată un traseu plin
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
proteguitoare, precum și cupa Graalului ... În această odaie Îl invită fata pe zeu să vină În spațiul intimismului extrem „pătrunde În casă și În gînd” casa și gîndul, matricea și sabia, raza fiind aici un simbol profund sexual, astfel că relația odaie - casă / cămara-ungher iată un traseu plin de semnificații bogate. Odaia corespunde și retortei athanorului. Casa simbolizează elementul socializator, cetatea, participarea la fenomenul agorei, camera este locul unde se oficiază treburile zilnice, ungherul fiind locul ascuns prin excelență, este fanta sexuală
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe zeu să vină În spațiul intimismului extrem „pătrunde În casă și În gînd” casa și gîndul, matricea și sabia, raza fiind aici un simbol profund sexual, astfel că relația odaie - casă / cămara-ungher iată un traseu plin de semnificații bogate. Odaia corespunde și retortei athanorului. Casa simbolizează elementul socializator, cetatea, participarea la fenomenul agorei, camera este locul unde se oficiază treburile zilnice, ungherul fiind locul ascuns prin excelență, este fanta sexuală, este pîntecul, este cavitatea cea mai Încărcată cu valențe sexuale
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ascundere, de liniștire, de acoperire a eroinei. Și-n registrul verbal Întîlnim semantismul verbului care are o nuanță de Încetinire, de recluziune ... verbele a Închide, a revărsa, a atinge . Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Figurile spațiale prin care se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru care el n-avea, cum zicea, o particulară slăbiciune, și când se-nfigea odată în vreo chestiune, cetea un întreg șir de cărți privitoare la ea. (Cioabă: 2014, 307). [...] Astfel în vara anului 1883, în ajunul primei sale îmbolnăviri, odaia îi era plină de fițuici, pe care făcuse deprinderi de calcule diferențiale (ibidem, 308). Cititorii profesioniști sau amatori se întrec de atâtea decenii în a descoperi neobservatul din opera eminesciană. Cartea se bucură de o entropie ridicată, neobservatul rămâne inepuizabil
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h4c) Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Nucleul intratextual al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). Atmosfera camerei lui Dionis este aceeași din odaia lui Toma Nour. Nuanțele diferă: la Dionis, "ușile toate erau deschise", în schimb, Toma Nour primea foarte rar vizitatori. Ușile casei lui Dionis erau mereu deschise poate pentru că abia mai rezistau în decrepitudinea verde și umedă. Acasă la Dionis, multe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deschide o ușă neaccesată de hermeneutică, dacă o vom citi în termenii unei alegorii extinse a intertextului (Vezi infra, capitolul referitor la varianta finală și la cea parțială ale nuvelei [Archaeus]. (H7c) El întinse călugărului mâna și-l duse-n odaie. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și paseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
II, 70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap răzimat de-un părete [...]. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, a acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărțile, cari erau toate alese și-i promiteau multă petrecere; scrierile moșneagului, în cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încât fiecare construcție trezea o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
culorii roșii (cu 11 unități lexicale) este utilizat în descrierea interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie" (Eminescu: 2011, II, 37). Odaia lui Toma Nour reia intratextual prototipul interiorului simplu și ticsit de cărți specific eroilor eminescieni și, probabil, sugestiv pentru un model biografic mai mult sau mai puțin apropiat: "într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
saltea de paie, c-o plapumă roșie și-nainte[a] patului o masă murdară..." (Eminescu: 2011, II, 101). În termenii criticii genetice, am recurge la imaginea camerei închiriate la București de Mihai Eminescu (1868-1869), despre care își amintea Ștefan Cacoveanu: Odaia lui Eminescu, numai cu o fereastră mică, era în lățime cam de 4 pași, în lungime cam de 5 pași. Cum intrai din coridor în odaie, în față cu ușa, în fund, era fereastra. Intrând pe ușă, de-a stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
camerei închiriate la București de Mihai Eminescu (1868-1869), despre care își amintea Ștefan Cacoveanu: Odaia lui Eminescu, numai cu o fereastră mică, era în lățime cam de 4 pași, în lungime cam de 5 pași. Cum intrai din coridor în odaie, în față cu ușa, în fund, era fereastra. Intrând pe ușă, de-a stânga în colțul odăii era un cuptoraș făcut din cărămizi. De două palme de la cuptoraș, de-a lungul păretelui din stânga, o canapea mică, care servea de pat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
numai cu o fereastră mică, era în lățime cam de 4 pași, în lungime cam de 5 pași. Cum intrai din coridor în odaie, în față cu ușa, în fund, era fereastra. Intrând pe ușă, de-a stânga în colțul odăii era un cuptoraș făcut din cărămizi. De două palme de la cuptoraș, de-a lungul păretelui din stânga, o canapea mică, care servea de pat; în el dormea cu picioarele la foc, fără alt așternut. Canapeaua fusese odinioară roșie, dar acum de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
foc, fără alt așternut. Canapeaua fusese odinioară roșie, dar acum de tot decolorată. Înaintea canapelei era o masă mică de brad, iar lângă masă, de cealaltă parte, un scaun de brad, nevăpsit, ca și masa. Acesta era tot mobilierul din odaie. Cărțile și le ținea întinse pe jos, de la fereastră până lângă masă, pe paviment. Vor fi fost până la 200 de volume, mai cu samă cărți vechi, nemțești cea mai mare parte. Pe masă erau tot felul de hârțulii scrise și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]