5,154 matches
-
rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a unor distincții, facultate care posedă drept forme a priori categoriile (cum se cunoaște, în număr de douăsprezece). Heidegger a încercat, precum se știe, o interpretare fenomenologică (așadar, "ontologică") a Criticii rațiunii pure, prin care construiește câteva argumente în favoarea ideii că în demersurile acestei lucrări ar trebui să sesizăm sensul unei "ontologii fundamentale" susținut de sensul de ființă limitată a Dasein-ului și de constitutivitatea sa temporală.170 Așa încât, conceptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Criticii rațiunii pure, prin care construiește câteva argumente în favoarea ideii că în demersurile acestei lucrări ar trebui să sesizăm sensul unei "ontologii fundamentale" susținut de sensul de ființă limitată a Dasein-ului și de constitutivitatea sa temporală.170 Așa încât, conceptul diferenței ontologice se potrivește filosofiei kantiene luată prin această interpretare heideggeriană. Ultima observație este semnificativă în mod deosebit în contextul de față, căci ceea ce ne interesează acum este extensia operațională și tematică a analiticii existențiale heideggeriene la alte proiecte filosofice decât cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice în genere. La prima vedere, ne aflăm în fața unui comentariu fenomenologic asupra problemei statutului copulativ sau/și existențial al lui "este" din structura judecății de predicație specifice logicii de tradiție aristotelică. În fond, este vorba despre o veritabilă reconstrucție ontologică a lui "este". Ceea ce înseamnă că mizele generale ale demersului sunt: necesitatea operării unei diferențe între sensul copulativ și cel existențial ale lui "este"; posibilitatea de a valorifica sensul existențial într-un demers propriu-zis ontologic, fără angajamentele specifice predicației, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre o veritabilă reconstrucție ontologică a lui "este". Ceea ce înseamnă că mizele generale ale demersului sunt: necesitatea operării unei diferențe între sensul copulativ și cel existențial ale lui "este"; posibilitatea de a valorifica sensul existențial într-un demers propriu-zis ontologic, fără angajamentele specifice predicației, adică judicativului, pe cât cu putință. Revenind asupra analizelor heideggeriene pe tema anunțată, ne apropiem de tema adevărului, dinspre cea a evidenței. De fapt, ne apropiem de analiza existențialului "enunț", din Ființă și timp (îndeosebi, paragraful 33
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al explicităii"), semnificativă pentru problema adevărului în sens existențial, dinspre analiza verbului (a lui "este") dintr-o lucrare ulterioară, anume Probleme fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru; § 16 § 18). În lucrarea tocmai amintită, înaintea locului indicat, analizând din perspectivă ontologică anumite puncte de vedere legate de "este": al lui Aristotel, Th. Hobbes, J. St. Mill, H. Lotze, filosoful german găsește în "este" sensul "ființei ființării", care înseamnă trei lucruri: "a fi ceva, a fi cumva, adevăr."172 Tema este semnificativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre convenții metafizice, care scapă din vedere tocmai ființa, propunând, în ultimă instanță, sensuri ale ființării: "este" apare doar cu sens de ființare. Partea a doua din lucrare (la origine, curs), care ar fi trebuit să cuprindă reconstrucții propriu-zis ontologice ale ființei, pe firul reconstituirilor fenomenologic-critice ale unor teze ale filosofiei, ultima, cea la care m-am referit, fiind "teza logicii" (a patra și ultima, din șirul celor de care se ocupă Heidegger), nu cuprinde decât un singur capitol, referitor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ocupă Heidegger), nu cuprinde decât un singur capitol, referitor la prima teză, aceea a lui Kant despre ființa care "nu este un predicat". Prin urmare, "teza logicii" despre ființă, adică fenomenologia critică a lui "este", nu este reconstruită în registrul ontologic propriu-zis. Totuși, în contextul precizat, tema capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă Dasein-ul; mai bine zis, "adevărul" ca expresie a stării de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lui Kant despre ființa care "nu este un predicat". Prin urmare, "teza logicii" despre ființă, adică fenomenologia critică a lui "este", nu este reconstruită în registrul ontologic propriu-zis. Totuși, în contextul precizat, tema capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă Dasein-ul; mai bine zis, "adevărul" ca expresie a stării de deschidere proprii atât ființei cât și ființării căreia îi este constitutiv faptul de-a-fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru a viza limitele judicativului. De fapt, Heidegger valorifică potențialul non-judicativ al problemei în cauză, prin câteva întrebări și prin schemele de răspuns la acestea. Poate cel mai semnificativ gând, în sensul ce ne interesează aici, este acela despre "preeminența ontologică a Dasein-ului", gând făcut cu putință tocmai de extensia fenomenologică (ontologică) a sensurilor lui "este" și de reorizontalizarea propriu-zis ontologică a temei care îl vizează pe acesta. Heidegger crede că cea mai dificilă problemă legată de "este" se referă la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al problemei în cauză, prin câteva întrebări și prin schemele de răspuns la acestea. Poate cel mai semnificativ gând, în sensul ce ne interesează aici, este acela despre "preeminența ontologică a Dasein-ului", gând făcut cu putință tocmai de extensia fenomenologică (ontologică) a sensurilor lui "este" și de reorizontalizarea propriu-zis ontologică a temei care îl vizează pe acesta. Heidegger crede că cea mai dificilă problemă legată de "este" se referă la statutul său în propozițiile ontologice, adică în acele propoziții care îl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schemele de răspuns la acestea. Poate cel mai semnificativ gând, în sensul ce ne interesează aici, este acela despre "preeminența ontologică a Dasein-ului", gând făcut cu putință tocmai de extensia fenomenologică (ontologică) a sensurilor lui "este" și de reorizontalizarea propriu-zis ontologică a temei care îl vizează pe acesta. Heidegger crede că cea mai dificilă problemă legată de "este" se referă la statutul său în propozițiile ontologice, adică în acele propoziții care îl presupun deja pe "este", ființa. Tocmai în sensul unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu putință tocmai de extensia fenomenologică (ontologică) a sensurilor lui "este" și de reorizontalizarea propriu-zis ontologică a temei care îl vizează pe acesta. Heidegger crede că cea mai dificilă problemă legată de "este" se referă la statutul său în propozițiile ontologice, adică în acele propoziții care îl presupun deja pe "este", ființa. Tocmai în sensul unei posibile soluții, el indică și preeminența tematică a Dasein-ului pentru orice încercare filosofică, în genere. Este aproape natural să începi elucidarea problemelor ontologice cu cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în propozițiile ontologice, adică în acele propoziții care îl presupun deja pe "este", ființa. Tocmai în sensul unei posibile soluții, el indică și preeminența tematică a Dasein-ului pentru orice încercare filosofică, în genere. Este aproape natural să începi elucidarea problemelor ontologice cu cel care pune întrebarea, fiindcă tocmai datorită lui este cu putință însăși întrebarea și dobândește un sens răspunsul adecvat, iar în contextul analiticii existențiale, se poate ivi îndoiala privind valabilitatea în sine a ființei și a ființării, în măsura în care aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprii Dasein-ului. De asemenea, atâta vreme cât enunțul trece doar expresie a "conceperii prealabile" (urmând deținerii și privirii prealabile), el poate constitui un semn al prezenței făptuitoare a acesteia, iar semnificația sa este din nou condiționată prin făptuiri (facte) ale ființării preeminente ontologic. În plus, dacă enunțul apare doar cu ceea ce logica l-a înzestrat, anume cu funcția de a lega reprezentări (Kant), în genere, adică și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând altceva, enunțul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar al adevărului întreg?). De aici poziția sa privilegiată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar al adevărului întreg?). De aici poziția sa privilegiată pentru constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Neuitând, desigur, limitele sale în această privință, semnalate mai sus, precum și alte limite ale sale descinse
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concepere prealabilă" (dincolo de "ontologia" enunțului). Aceste două probleme sunt legate necesar de cele cinci structuri intenționale dezvăluite de enunț și formulate mai sus. Iar acestea din urmă pot fi ele însele dezvăluite numai printr-o căutare susținută de faptul preeminenței ontologice a constituirii (de sine) a Dasein-ului față de orice altă constituire ființială. După cum îl prezintă Heidegger, enunțul nu este desprins total de determinarea sa judicativă. Cele două determinări logice (judicative), formal și alethic, deși resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit în aplicația anterioară? Adevărul, de asemenea, este conferit, ca existențial, enunțului, dar, totodată, printr-o ipostază a sa cea "ontologică", socotită autentică el este autonomizat și rupt de enunț. Totuși, atâta vreme cât este ținut în structura existențială a enunțului, adevărul are sensuri judicative clare, de natură formală, în primul rând sensul de corespondență. Pe de altă parte, enunțul nu apare, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sensuri depășesc scopul interpretării judicativ-constitutive la Heidegger. Ținând seama însă de "lucrarea" non-judicativului în analitica existențială, firească pare a fi, totuși, o reducție a ființei la nimic (reducție meontologică). Heidegger însă operează o reducție a nimicului la ființă (reducție ontologică). Acest fapt ne aduce înapoi la reducția judicativ-constitutivă despre care am vorbit mai sus. Căci nu poate fi vorba încă de ființa a cărei constituire propriu-zis ontologică urmează analizei pregătitoare a ființei Dasein-ului, ci doar despre un moment pregătitor pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimic (reducție meontologică). Heidegger însă operează o reducție a nimicului la ființă (reducție ontologică). Acest fapt ne aduce înapoi la reducția judicativ-constitutivă despre care am vorbit mai sus. Căci nu poate fi vorba încă de ființa a cărei constituire propriu-zis ontologică urmează analizei pregătitoare a ființei Dasein-ului, ci doar despre un moment pregătitor pentru reducția la verb ("este"), poate despre un moment în scenariul acesteia. Ceea ce înseamnă că revenim la enunț și la proprietățile lui existențiale. Și fiind vorba despre operații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eveniment, ca revelare a propriului său; mai bine spus, ca act de venire din sine și de deschidere. Dar toate acestea nu au un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care îl exprimă ca ființare căreia îi este propriu faptul de-a-fi; numai că acest sens este circumscris, este de-limitat, este cumpănit și acreditat judicativ, fiind vorba, în ultimă instanță, despre o "reducție" a sa la ființă (sau la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu reprezintă un fapt "teoretic"; ceea ce înseamnă că, cel puțin formal, analitica existențială nu poate fi socotită drept "teorie" asupra omului, o variantă antropologică prin care este impusă o anumită imagine chiar un concept despre om. Constituirea aceasta are rosturi ontologice de la bun început, ceea ce vrea să însemne că Dasein-ul se pune pe sine în cauză, "istoria" lămuririi sale de sine fiind însăși constituirea sa existențial-ontologică. Dasein-ul este timp; și pentru că este constituit el însuși, în propria-i ființă chiar prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențial-ontologică. Dasein-ul este timp; și pentru că este constituit el însuși, în propria-i ființă chiar prin acte intenționale proprii -, timpul nu mai poate fi luat într-un sens natural: este el însuși constituit ca extază temporală, ca spargere a orizontului ontologic, orizont care, în fapt, numai în acest mod oferă locuire Dasein-ului. Sunt, cum știm, trei extaze temporale scoase în evidență de analitica existențială trecutul esențial, prezentul și viitorul și fiecare are o anumită "calitate", deși, cum ar spune Husserl, aceeași
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate putințele de a fi; și nu și le poate consuma decât prin moarte. De aceea adică datorită acestui rest (de putințe de a fi) cea care capătă preeminență dintre cele trei extaze temporale este aceea a viitorului, iar originarul ontologic reprezentând raportul Dasein-ului cu propria ființă este posibilul propriu acestuia, de fapt, posibilul ca atare, ce corespunde intenționalității sale originare: moartea însăși. Dasein-ul este, prin urmare, act: ființa sa este act de constituire de sine prin putința de a fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exprima câteva sensuri proprii unui context cu totul particular. Totuși, expresia în cauză trimite de la bun început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]