3,808 matches
-
chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns în spatele ideilor. Acest tip de literatură subordonată ideologiei este întâlnită și sub formula „literatură angajată” sau „literatură de circumstanță”. J.P. Sartre atrăgea însă atenția că în „literatura angajată, angajamentul nu trebuie să ne facă să uităm
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
un obstacol în calea afacerilor profitabile ale municipalității. Ei preferă să trateze pragmatic problemele, de la caz la caz, decât să se angajeze pe un făgaș politic. Nu se poate nega impactul acestei "eficacități discrete". Dominique Lorrain sublinia: "Aleșii locali au oroare să-și asume riscuri, nu sunt familiarizați cu adoptarea unor soluții tranșante, cu toate acestea ei merg înainte, iar societatea se schimbă"473. Se admite astăzi faptul că sistemul delegării serviciilor publice este eficient atât prin costul său global de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
țările cu democrații mai vechi a fost mărit în ultimii ani ai secolului al XX-lea de o invazie de refugiați îngroziți de teroare, încercînd din răsputeri să scape de violență, represiune, teroarea genocidului, "epurare etnică", înfometare și de alte orori cu care s-au confruntat în țările de origine. Presiunilor interne li s-au alăturat și cele externe. Patronii au sperat să angajeze imigranți cu un nivel de plată și condiții de muncă scăzute, care nu-i mai atrăgeau pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Într-adevăr, CNSAS nu ar trebui să fie alcătuit din reprezentanții partidelor, nici ai președinției, nici ai societății civile cu imaginea deja șifonată de ultimele dezvăluiri, dar să le vezi pe cele ce urmează!-, ci din reprezentanții victimelor directe ale ororilor securiste, deci din deținuții politici. Desigur, aleși dintre cei care nu au cedat presiunilor și au refuzat mereu colaborarea. Nu am nimic de reproșat celor care n-au rezistat presiunilor și au cedat în fond, n-am fost în situația
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un fel de emulație pentru priorități și exclusivități lucru de înțeles până la un punct! -, ci să exercite o presiune constantă pe linia priorităților reale și legale! ale deconspirării. Oricât de nesimțită pare poate și este clasa noastră politică, are totuși oroare de publicitatea negativă. Da, e mai greu decât părea la începutul acestei faze a deconspirării, inițiată de accelerarea transferului dosarelor, dar n-aș vrea să devenim prea de tot pesimiști, măcar pentru simplul fapt că niciodată pesimismul nu duce lucrurile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai scurte, cu poze color mai multe. Și nici nu mă deranjează că există tabloide, ci că tendința e să existe numai tabloide. Sau, la televiziuni, n-am nimic cu știrile de la ora 17, că sunt și oameni amatori de orori, dar mă îngrijorează că aproape peste tot cele de la ora 19 au ajuns la fel cu cele de la 17, cu excepția notabilă, deja amintită, a televiziunii publice. La care, pe deasupra, nu se observă dependența strictă de putere de până acum vreo
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă "oroarea" pe care niciun cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la momentul narării: Miranda moare captivă, într-un prezent foarte concret, după eșuarea încercărilor ei de a scăpa din temnița construită ingenios de răpitor. Dar povestea Mirandei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum că textul a fost scris în timpul unei vizite a autorului la New York și descria, prin urmare, neajunsurile capitalismului. Oameni înfometați, în zdrențe, izolați de exterior, de întregul univers, puși să muncească, să mănânce, să doarmă și atât, astfel de orori numai într-un stat occidental se puteau petrece, fiindcă numai acolo statul nu dădea doi bani pe ființa umană (comunismul era pentru om, lumea cea mai bună dintre toate lumile posibile, utopia perfectă devenită realitate). În fond textul descria fidel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsite de practica vorbirii directe, întrucât e larg descurajat (cel mai adesea interzis) contactul cu străinii, comunicarea cu vorbitorii de engleză. Lumea comunistă era închisă și înăbușitoare. Greșelile ironizate de Bradbury cu amuzament (dar nu numai) se referă implicit la ororile de dincolo de cuvinte, izolarea cruntă și moartea lentă, ascunsă. Pe de altă parte, scriitorii de limbă engleză nu au la îndemână o armă importantă atunci când scriu despre Cortina de Fier, chiar dacă ei se simt îndreptățiți să corecteze cu haz engleza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate acestea. Pe cine am putea întreba? Pe erou, care, cum știm la acest moment, aproape s-a născut sub nazism, care a fost părtaș la masacru, chiar dacă fără voia lui (nu știm exact, iar romanul ne spune doar că ororile la care a luat parte l-au făcut impotent)? Un erou care, la sfârșitul războiului și odată cu înfrângerea Germaniei, a fugit în Portugalia, iar de acolo la New York, pe un vas, cu o identitate falsă? Eroul care a rămas în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt trecutul ei) ca pe o consecință a trecutului ei (de fapt viitorul, dacă o privim prin prismă cronologică normală). Cronologia implicită a romanului, așa răsturnat cum e el, face să avem două percepții simultane ale realului. Una este oroarea adevăratei înșiruiri trecut-prezent-viitor. Cealaltă e răsturnarea caraghioasă care aduce confuzie: nimic nu mai are înțeles. Această distrugere deliberată a înțelegerii e de fapt motivul pentru care Amis a ales tehnica derulării inverse. Simțea nevoia să împrospăteze percepția unei teme învechite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales tehnica derulării inverse. Simțea nevoia să împrospăteze percepția unei teme învechite. Dorea să creeze o imagine mai vie a unui fapt istoric tocit de prea multe comentarii. Cuvintele nu-i mai erau de ajuns. Cuvintele nu mai puteau descrie ororile, așa că a divagat în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte inteligent fiindcă a scos dopul unei sticle al cărei conținut e pe cale să-l otrăvească. Cititorul se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea să se concentreze asupra politicii. În 1999 el a condamnat intervenția NATO în criza din Kosovo, susținând că nu va face decât să "agraveze nenorocirea și ororile și să devasteze țara". În 2001 s-a alăturat comitetului internațional care-l apăra pe Slobodan Milosevici. În noiembrie 2002 s-a opus așa zisului război preventiv împotriva Irakului: Bush a spus: Nu vom permite ca armele cele mai crunte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Shared Bath "intimitatea țestelor". Scrii o poezie a tainei, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai aceeași visare îngrozită. Faci din ororile pe care nu le-ai trăit direct rădăcini pentru emoții atât de intime... GS. "Visare îngrozită" e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-au atras mulți dintre cei pe care i-am cunoscut. Nu cunosc decât vag starea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de mecenatul ei: poetul Ludovico Ariosto, pictorul Tizian ș.a. După moartea papei Alexandru al VI-lea, în 1506, Lucrezia Borgia a încercat să creeze un stat în centrul Italiei, respectând dorința familiei Borgia. I s-au pus în seamă multe orori, cert este că a uzat de forță și de seducție pentru a-și atinge scopurile, se presupune că a comandat crime. Noul papă Iuliu al II-lea (1503-1513) era ostil familiei Borgia, ducelui de Ferrara. Lucrezia a condus rezistența împotriva
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și a publicat: Hoinara, Cătușele, Șapte dialoguri cu animale, Renunțarea la iubire, eseuri, nuvele, piese de teatru. A atras-o scena, a jucat în musichalluri, spectacole nonconformiste în care apărea sumar îmbrăcată sau goală, apariții ce trezeau unora admirația, altora, oroare. Colette s-a căsătorit a doua oară cu jurnalistul și diplomatul Henry de Jouvenel, el era directorul ziarului "Le Matin", ea a susținut o cronică la respectiva publicație. A publicat lucrările Cârceii de viță și Sido, a doua a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mediatizate. Nu a deranjat-o faptul că unii o consideră c.... de lux iar alții, o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă, dependentă de pasiunea sexului, comentează experiențele plăcute și neplăcute de care a avut parte. Cu oroare a reamintit aberațiile sado-masochiste la care a participat ori la care a asistat. Cu umor și autoironie spune la ce poate renunța pentru sex: la somn, Tv, muzică, cluburi, bârfe, ziare, ambiții literare, la propria lene. Nu poate renunța pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de topuri, cu sau fără conotații sexuale, într-un limbaj libertin, de bărbați și femei, persoane care-i plac și pe care le detestă, ironizează cântecele vulgare difuzate la TV, își amintește cu drag de experiețele erotice plăcute și cu oroare de cele care au traumatizat-o și au oripilat-o. Bibliografie selectivă Abbott Elisabeth, O istorie a amantelor, traducere de Ștefana Totorcea, Editura Lider, Editura Luceafărul, București, 2005. Acsan Ion, Constantinescu Dan, Antologie de poezie clasică japoneză, Editura Științifică și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și se terminau printr-o stare de mulțumire a personajelor principale. Și totuși, pentru că tragediile au cuprins adesea un deznodământ nefericit, fie prin contactul cu niște întâmplări, fie din complezența poeților față de atenienii cărora nu le displac aceste obiecte de oroare pe scena teatrului, așa cum am mai spus-o, unii și-au imaginat că termenul de tragic nu poate însemna decât o aventură funestă și sângeroasă; și că un poem dramatic nu putea fi numit tragedie când deznodământul nu conținea moartea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în această piesă în care relațiile familiale sunt nemăsurat de puternice: Într-un cuvânt, sunt convins că sentimentele de tandrețe sau de gelozie ale amanților nu și-ar putea găsi decât foarte puțin loc printre incesturi, paricide și toate celelalte orori ce compun povestea lui Oedip și a nefericitei sale familii." Din subiectul pe care i-l oferă povestea fiilor lui Oedip, pe Racine îl interesează ura frățească în stare pură, pe care nimic nu ar putea-o înfrâna. Pulsiunea de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
identității victimei. Ucigașul își înfăptuiește actul în deplină cunoștință de cauză. Ceea ce ignoră eroii lui Racine este numai consecința pe care actul o va avea asupra lor înșiși. "Pateticul dramei raciniene constă în cea mai teribilă dintre descoperiri de către personaje: oroarea acțiunilor lor", scrie Eugène Vinaver în Conversații despre Racine (Entretiens sur Racine, Nizet, 1984). Hermione cunoaște identitatea victimei sale, dar nu-și dă seama, în momentul în care ordonă crima, că nu va putea supraviețui acestui omor. Strigătul ei, când
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]