8,628 matches
-
cu fiecare clipă scursă, urcând dinspre cine-știe ce colțișor al sufletului, o căldură invadându-mi ființa ca odinioară, pe când eram colegi! Știu că n-am fost eu însumi restul zilei. Picioarele mergeau în altă direcție decât le comandam... Pe unde pășeam, nu recunoșteam locurile... Ba, la un moment dat, mi se părea că trecătorii rosteau vocabulele unei limbi total străine... Șansa mea a fost un vecin. M-a zărit în noapte și, raționând, nu ca mine, și-a zis că face
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
și alei frumos pietruite! Cupeuri arătoase trase la porțile curților boierești! Totul părea frumos și promițător la prima vedere. Cei mai mulți oameni erau îmbrăcați în straie bune. Căruțele de negustori care se îndreptau spre târg erau pline de mărfuri alese. Tinerii pășeau cu voioșie pe bulevardele largi și pietruite ale orașului. Nerun se opri și privi visător de pe o laviță din fața unei biserici la lumea cea nouă și fericită din jurul lui. Din păcate, această fericire a primelor clipe se termină foarte repede
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința-mi pătată, prin suspine ce se pierd în ecouri, să vă rog, iertați-mă ultima dată ! ::::::::::::::::::::::::::::::::: În satul meu uitat de vremuri, se întorc gândurile să vadă ... Primăvara... în flori pe dealuri Iarna... în fulgi de zapadă! Autor
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
unul, mirosind a drojdii, se ținea numai de una. chit că era jerpelită, la soare ea râdea rebelă: vai, ce vreme-afurisită, cine m-a făcut umbrelă? se rugau cre(ș)tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau numai cruci: nici măcar să cadă stropii, dar vreo ploaie cu bulbuci?! Citește mai mult cu icoane și odăjdii,un sobor cânta întruna.unul, mirosind a drojdii,se ținea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
unul, mirosind a drojdii,se ținea numai de una.chit că era jerpelită,la soare ea râdea rebelă:vai, ce vreme-afurisită,cine m-a făcut umbrelă?se rugau cre(ș)tinii-n cor:dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie!și pășeau după sobor...și veneau prostanii... droaie!pupau unii poala popii,alții făceau numai cruci:nici măcar să cadă stropii,dar vreo ploaie cu bulbuci?!... XVI. ȚI-AM SPUS SĂRU" MÂNA DOAMNĂ..., de George Safir , publicat în Ediția nr. 1657 din 15
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
vals, nu să-mi pui lacăt pe buze și să dansăm ultimul dans pe-un covor țesut din frunze... îți faci valiza și grăbită îmi lași pe cap copacii goi. mă lași cu inima zdrobită și cu vinul în butoi!? pășind, ca o prințesă acră, pe frunzele ce le-ai uscat și, bombănind, precum o soacră, (bună doar de melițat) Citește mai mult te-ai întrecut, toamnă, cu gluma,nu-mi mai spui la revedereși pleci lăsând în urmă brumape care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
voiam să te invit la vals,nu să-mi pui lacăt pe buzeși să dansăm ultimul danspe-un covor țesut din frunze...îți faci valiza și grăbităîmi lași pe cap copacii goi.mă lași cu inima zdrobităși cu vinul în butoi!?pășind, ca o prințesă acră,pe frunzele ce le-ai uscatși, bombănind, precum o soacră,(bună doar de melițat)... Abonare la articolele scrise de george safir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albasre (5b) Până la urmă s-a dovedit de mare folos felinarul lui Mihăiță, căci altfel ar fi fost groaznic să străbatem desișurile pădurii, să pășim peste copacii doborâți, peste râpi și văgăuni. Aveam și norocul că, deși ramurile brazilor erau încărcate cu multă ninsoare, pe sub copaci zăpada nu era prea mare și se putea merge lesne. Începusem truda cea mare de a urca și coborî
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
I. GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN.., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016. Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințe Ce nu și-au găsit încă-mplinirea în noi. Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă, Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper. Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneori Trăind-o pentru o clipă cu mintea fugara. Alteori, fredonând-o că pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
dorințe’nlăuntrul nostru - nostalgii Ce ne-ntorc privirile la anii trecuți și-n același timp ni le-ndreaptă spre infinit. Citește mai mult Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințeCe nu și-au găsit încă-mplinirea în noi.Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă,Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper.Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneoriTrăind-o pentru o clipă cu mintea fugară.Alteori, fredonând-o că pe un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
le trăiesc, în graiul tău când altora le spun, Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles. Prin ține cânt iubirea de glie, de neam. Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie, De-a lungul anilor prin care pășesc. Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit, Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost... Mă simt împlinită când vorba-ți rostesc. Citește mai mult Te port cu mine oriunde în lume ajung.Poveștile de dor ce le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
le trăiesc, în graiul tău când altora le spun,Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles.Prin ține cânt iubirea de glie, de neam.Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie,De-a lungul anilor prin care pășesc.Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit,Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost...Mă simt împlinită când vorba-ți rostesc.... VI. IUBIREA..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014. Dacă într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
să rătăcesc și pe la alte cabane din apropiere, pe coclauri, prin prăvăliile satelor din jur și chiar prin orașul din vale, Vatra Dornei. Primul semn că începusem să mă înstrăinez de lume a fost faptul că devenisem destul de reținut de cum pășeam pe caldarâmurile străzilor. Mă sfiam parcă de trecători când simțeam că trebuie să fie oameni cu carte, profesori, ingineri, călcând demni și siguri pe ei. Dar mai ales mă sfiam când vedeam domnișoare de liceu trecând pe străzile întortochiate ale
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
în lume de vom căuta, Noi nu vom găsi, cât păcatul e-n ea. De-aceea Te rog, o, Părinte Preasfânt, Îndură-Te astăzi de întregul pământ, De mâine pleca-vom noi spre veșnicii, Spre ce destinații cu toți vom păși? Căci e nepăsare în al Tău popor, Prin verbul "a crede" mulți cred că nu mor, Dar nu e trăire, nici har, nici suspin, Biserica doarme, când strigă Amin! Coboară o, Doamne din slavă, aici, Pe cel ce-i în
DĂ-MI DOAMNE PUTERE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380035_a_381364]
-
mergeam cu ochii mijiți, fără să fiu prea atent la ce se întâmplă în jur. Trecătorii rari, zgribuliți, cu gulerele ridicate și mâinile adânc înfipte în buzunarele hainelor, mergeau grăbiți, fiecare spre destinația lui. Eram rupt de realitatea din jur, pășeam visător, pierdut în gânduri fără formă, cu nepăsarea tânărului ce nu cunoaște grija. Pașii mă purtau, într-un mers legănat fără direcție stabilită; deși ger, era plăcut, nu bătea vântul, tinerețea mea era o haină destul de călduroasă, nu-mi păsa
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
adus și ziua cea mare. M-am trezit de dimineață, mi-am făcut toaleta indelung, apoi am călcat pantaloni din stofă englezească și cămașa din poplin alb. Pe la ora două îmbrăcat si cu mănuși din piele neagra în mâini, am pășit afară în plină iarnă. Ningea, un vânt ușor, plăcut, făcea ca fulgii de zăpadă să se prindă în hore sălbatice, dansând și plutind într-o dezordine perfectă , se așterneau lin, aproape șovăind, peste zăpada depusă cu câteva zile în urmă
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
e prea mult. Vorbele tale adu-le, nu cele de-mprumut. Adu-ți și visul tău cu tine, împarte-l chiar... ne va bine , să știm cum stăm și lângă cine, sinceritatea nu-i pentru oricine. În catedrala sufletului meu pășește încet și cu sfială, Îl vei intanli pe DUMNEZEU , și nu-e deloc o camera goală !!.... E un loc încărcat cu o emoție aparte, e un loc tainic, pașnic că de refugiu, nu-i nevoie de rugăciuni sau de vre-o
O INVITAŢIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380077_a_381406]
-
într-una din realitățile ei paralele, intersectându-se în axe cruciale, cu drumuri liniștite ale binelui, ducând până undeva, departe, spre sublim... Libertatea propriilor alegeri, în mod firesc, devine libertatea simțirii naturale, cea a conștiinței călăuzite de vocea interioară, parcă pășind relaxată, în ritm de dans lent, în spațiul din câmpul energetic imediat, atât de suav tangibil, din jurul propriului eu, asemeni unui magnet ce atrage înspre el printr-o putere inexplicabilă, însă irezistibilă... Aripile spiritului se desfac ușor, plutind măiastre peste
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
lor fiind desăvârșită de atingerea divină! Iar plimbarea, astfel, devine de neuitat, într-un final, coborând agale din caleașca visurilor, cu eleganță aleasă, și grija de a nu le sparge baloanele care o înalță deasupra suflărilor tăiate și uimite intens, pășind iar, mai apoi, în barca ce se unduiește ușor, în valuri line, tandre, pe luciul apelor, în razele felinarelor ce așteaptă cuminți să călăuzească drumul înapoi spre casă... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Plutind printre simțiri / Cristina P. Korys : Confluențe
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
și Farmacie în care se ținea concursul. Grupurile vesele de copii îmbrăcați în halate, se prelingeau ca furnicile dintr-un mușuroi prin fața profesorilor de la masa prezidiului, căutându-și locurile marcate de etichetele lipite la capătul fiecărui șir de scaune. Gabriel pășea tremurând în urma colegilor săi, cu ochii fugindu-i în toate direcțiile. Îl auzi pe Octavian când citi eticheta cu numele școlii lor, îi văzu pe coechipieri așezându-se pe cele mai bune locuri și lăsând pentru el scaunul de pe margine
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
aș sorbi mereu, ca pe-o licoare, Direct din gură... să mă țină-n viață. Și te iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne. Ghicesc, sub haine-ți, corpul de vioară, Cu pielea caldă și catifelată, Și te doresc nebun, ca prima oară, Și-aștept, nebun, să mi te dărui toată. Referință Bibliografică: SMARALDE ÎNTUNECATE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine trăiesc speranță și regret, Mă amăgești în noapte cu vise nevinovate Pe buze îmi picuri clipe, sărut de catifea, Cu îngerii mei pășesc într-o nouă carte Cu tine de mână în amurgul din tinerețea mea. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: TOAMNĂ DRAGĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Geambașu
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
când eram doi, La paharele din nopțile cu nori, uitate, Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori, Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi. Eu mă ascund de timp, singurătatea doare, Clopotul anunță o zi de sărbătoare, Spălați de ură pășim pe-un covor de flori Și privim în urmă, la ce-a rămas din noi. Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noi Și apusul lasă semne pașii din noroi. Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
când eram doi,La paharele din nopțile cu nori, uitate,Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori,Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi.Eu mă ascund de timp, singurătatea doare,Clopotul anunță o zi de sărbătoare,Spălați de ură pășim pe-un covor de floriși privim în urmă, la ce-a rămas din noi.Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noiși apusul lasă semne pașii din noroi.Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum, alcool,Cărțile
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]