4,130 matches
-
mi-o întinde fără cine știe ce solemnitate, cu un aer firesc, de parcă mi-ar da ceva ce mi se cuvine negreșit, iar nu cartea tuturor secretelor. Mă pregătesc s-o deschid. Mi-e teamă, mi-e o teamă grozavă să nu pățesc ca data trecută, să încerc să deschid cartea și să nu izbutesc, coperta să fie grea, grea cât muntele, de nedeschis, pecetluită, cum i se și spune. Numai că, de data aceasta, coperta se dă la o parte ușor, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zilelor. Nici clauza aceasta n-a avut scadența foarte îndepărtată, deoarece, la aniversarea a zece ani de la nuntă, termenii contractului punitiv s-au modificat: „Să nu te prind în patul nostru cu cine știe ce boarfă, că ai să vezi tu ce pățești!“. Acest fapt însemna că, pentru alte paturi, urmau alte clauze, iar dacă persoana cu care s-ar fi încurcat domnul Capră nu era o boarfă, ci o doamnă care, ca și doamna Capră, era o proastă și credea în jurămintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nici n-a fost vorba despre el. Timpul amestecă lucrurile. Poate c-a fost vorba despre altcineva, dar fiindcă absența sa m-a contrariat și mi-a pus subconștientul la treabă, am socotit că asta trebuie să fi fost: a pățit un necaz, nu i-a mai mers capul și, cu toate că nu era sigur c-a murit, pentru scris era ca și mort. Zilele trecute l-am întâlnit pe una dintre străzile unui cartier mărginaș cărând cu un cărucior niște varză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o țin în vești proaste zile de-a rândul. Soția, pe care o lasă nervii, nu mai iese din casă, dar parlamentarul e mai vioi ca niciodată. „Las-o baltă - o lămurește el -, că-i de bine. Oricum n-o să pățesc nimic. Iar lumea o să spună: Domnule, ce spate tare are ăsta, nu vezi că nu pot să-i facă nimic!» Ascultă la mine, că-i de bine.“ Soția parlamentarului, fată de la țară cu profesionala la bază, nu c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de nuntă din Somalia și nici nu atentează la viața președintelui SUA. Deși toate aceste direcții ale subiectului sunt absurde, autorii relatărilor de filme pline de hodoronc-tronc se găsesc frecvent în fața unor rezolvări de scenariu și mai absurde. Ca să nu pățiți ce pățesc mulți dintre cei care se învârtesc sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură la gât îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Somalia și nici nu atentează la viața președintelui SUA. Deși toate aceste direcții ale subiectului sunt absurde, autorii relatărilor de filme pline de hodoronc-tronc se găsesc frecvent în fața unor rezolvări de scenariu și mai absurde. Ca să nu pățiți ce pățesc mulți dintre cei care se învârtesc sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură la gât îi trezește setea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nu se întâmpla nimic dacă nu s-ar fi ocupat de aceste fleacuri, dar, la sfârșitul celor două săptămâni, l-a cuprins o senzație de pace și de împlinire pe care n-o mai încercase de când terminase armata. „Ce-ai pățit, măi, Vasile? Te-ai dat la fund? Unde-ai fost săptămânile astea?“, l-au întrebat prietenii. „E greu de explicat - le-a răspuns Vasile B., pe care un mare cardiolog l-a asigurat că nici nu se punea problema unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ajuns că puteau să aibă căzi vernil, acum li se făcuse și de chiuvete maro. Atunci a început corupția, când s-a slăbit nițel șurubul. Ca și cum, dacă primeau toți, dar absolut toți, în mod echitabil, numai căzi albe, ar fi pățit ceva. În baie intri să te speli, nu să cazi pe gânduri. Mulți dintre cei care au primit căzi vernil nu se mai săpuneau, de cum dădeau drumul la apă, ca s-o prindă pe aia caldă. Nu, cădeau întâi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o cantitate zdravănă, iar eu trebuie s-o curăț! După ce ne-am terminat conștiincioși treaba, căpitanul ne-a convocat din nou. Ne-a sfătuit să nu suflăm o vorbă despre Întîlnirea noastră anterioară și ne-a asigurat că nu vom păți nimic cînd vom ajunge la destinație, În Antofagasta. Ne-a lăsat să dormim În cabina unui ofițer aflat În permisie și, În noaptea respectivă, ne-a invitat să jucăm canastă și să bem un păhărel. După un bun somn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aici, și are mult mai mulți ani decât am petrecut eu aici, în Germania. Ca și cum câtorva copaci li s-ar fi urât și lor cu satul și-ar fi șters-o pe neobservate din grădini. Ca și cum copacii ce fug ar păți la fel ca oamenii ce fug: părăsești un loc primejdios în ultimul moment, dai undeva peste țara cât de cât potrivită, dar te stabilești aici în locul greșit și nu mai găsești în tine voința să pleci. Când merg pentru o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rutina trăită de alții și că trebuia să reflectez pe contul meu la această deosebire și să mă apăr individual. Că trebuia să mă prețuiesc îndeajuns de mult încât să mă apăr chiar dacă mulți alții înainte și după ce eram interogată pățeau ceva asemănător. Cum să explic în cuvinte că dalia mă făcea să privesc dinlăuntrul meu aproape cumpănit la tracasarea și agitația de afară; că într-o dalie se-ascunde un interogatoriu atunci când vii de la un interogatoriu, ori o celulă de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai mare trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile de porc. Trebuia să tai o felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din nebăgare de seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare dată, cuțitul din mâna mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gânduri au fost cuvintele unui securist, spuse, fără vreo legătură, la unul dintre interogatorii: „Pe lume mai există și accidente de circulație“. Îmi luasem de patru zile noua bicicletă. și mă și alesesem cu câteva julituri pe la coaste, dar nu pățisem nimic altceva. Peste alte două zile am fost iarăși chemată la un interogatoriu. și securistul iarăși mi-a spus, fără vreo legătură anume: „Da-da, într-adevăr, mai există și accidente de circulație“. În ziua următoare i-am făcut cadou
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreo legătură cu ceva: „Cine-și platinează părul, nu-i așa, trebuie să sufere“. Vorbea de ceva despre care n-avea cum ști, la fel cum și coafeza mă întrebase de bicicletă. La următorul tuns, când i-am povestit ce pățisem cu părul, coafeza a zis scurt: „Scuze“, așa cum i-ai zice cuiva „Bună ziua“. Nu s-a arătat deloc speriată. În loc de asta, când să plec, a scos la iveală trei parfumuri franțuzești diferite, pe care încerca să le vândă. În prăvălii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te uită ce umbre- vezi, sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea. Prietena mea nu știa nimic nici de povestea cu bicicleta, nici de ce pățisem când vrusesem să mă fac blondă. Faptul că venise la mine s-o tund chiar în ziua când mă aflam la coafeză l-am luat ca pe o simplă întâmplare, măcar că-și avea și întâmplarea aceasta umbrele ei. Cât privește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o altă țară și scrii în germană nu despre țara asta, ci despre cealaltă - în acest caz, critica literară s-a obișnuit încă de-acum zece ani să taxeze chestiuni din urmă cu doisprezece ani drept lucruri de demult. Am pățit asta până acum cu fiecare carte a mea. Ce-i drept, criticii literari germani își formulează ideea la un mod un pic mai complicat decât vânzătorii germani de covrigi ori aspirine, dar preferințele lor se-ndreaptă totuși în aceeași direcție
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui dictator nemilos. Titi, Titi! Vai de mine, Titi! Ce-ai pățit, Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unei năucitoare probleme de matematică. Deodată Haltei i s-a făcut milă de copilul ăsta mare stând pierdut în fața ei și i-a vorbit așa, ca o mamă adevărată, cu toată dragostea: Ce-i cu tine măi rătăcitule, ce-ai pățit? Ce s-a-ntâmplat? Ești cam descumpănit? Ei lasă, nu-i nimic, nu te descuraja. Mergi înainte! Cumva-cumva, trebuie să reușești. Hai, pornește! Curaj! Încurajat de cele spuse imaginar de "doamna Haltă " cu baticul având culoarea macilor de câmp, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-o țină pe mama lângă pieptul lui în timp ce ea plângea cu hohote, neputându-se opri. Deodată grăjdulețul s-a luminat și proprietarul cu lampa în mână se uita curios și alarmat la noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de hipnotism, pana ne-au mirosit niște tovarăși. Era s-o pățim rău pentru aceste experiențe, neconforme cu ideologia vremii, dar am scăpat numai cu o muștruluiala. Am petrecut împreună cu Șir, cateva vacante de iarnă în internat, în camere înghețate și cu mâncare pe apucate. El fiind orfan, nu prea avea unde
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Gregory Peck ca bărbat bine (îmi plă cea teribil) și Woody Allen. De fapt, el este favoritul meu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate ameți turela unui tanc; de asemenea, am în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă și nici tango cu o femeie senzuală. Ca și Heyerdahl, vă voi ține la curent cu tot ce voi păți. Oricum, 21 de turiști olandezi s-au prăpădit căzând cu autobuzul în râul belgian Meuse. În clipele catastrofei nu s-a auzit nici un strigăt. Rien - precizează radioul francez. Au murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un țipăt de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
râse franc: „Bravo! Văd că ți-ai revenit! Am auzit că ți-a fost rău...”. Atunci, șeful delegației - da, el le cerea tuturor să i se spună simplu, pe nume: „tovarășul Vali” - găsi cu cale să mă întrebe ce am pățit; am încercat să fiu sobru în relatarea poveștii din tren, dar probabil că n-am reușit, fiindcă după formularea celor trei întrebări ale lui T. cu privire la politica noastră externă, tovarășul Vali îmi porunci că „e cazul să-i mai dăm
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-mi livreze amănuntele: doctorița îi spusese că tot ce mi s-a întâmplat aseară ține numai de nervi și trebuie să mă duc la un doctor de nervi, nu de inimă. Firește că am întrebat-o de unde știa ce am pățit aseară ca să-i poată explica doctoriței, poate că nu-i explicase bine - nu, din nou subtilă, Netocika mea ocoli un răspuns care m-ar fi pus într-o situație indecentă și-mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]