3,749 matches
-
la asta nu-mi stă mie mintea acum. Din senin, mă năpădesc o puzderie de gînduri. — Rebecca. Elinor se apropie de pat, cu ochii scăpărînd. — Habar n-am dacă ești sinceră cu mine... — Taci! Ridic o mînă, fără să-mi pese dacă sînt nepoliticoasă. Trebuie să mă concentrez. Trebuie să mă gîndesc bine. Deodată, Încep să văd lucrurile clar, ca și cum mi s-ar fi luat brusc un văl de pe ochi. Elinor l-a părăsit pe Luke. Iar acum, Luke Îl părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-ar putea să se fi îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o țintă a ei, era mulțumită și nu-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era viguroasă și constructivă; era sensibilă, dar într-un mod clar, bun, care îi arăta că e vie. Cum stătea acolo, calmă și detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prefera să nu știi, iar eu să nu-ți spun. Ca să-mi îmblânzesc acel " Da" îți vorbesc de maturitate și împlinire ("E așa de departe; ai să ai copii și nepoți până atunci") și indiferență ("Nici n-o să-ți mai pese"). Inutil: nu mă poți crede, sigur că dacă ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îmblânzești pisica neagră a nimănui care s-a ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne amintim, constă în "sentințele și instrucțiunile morale pe care le putem presăra acolo aproape peste tot", a patra rezidă în catharsis. Această "a treia utilitate", specifică teatrului clasic, îi este străină teatrului antic, după cum constată Corneille. Anticilor nu le păsa de "recompensarea acțiunilor bune și de pedepsirea celor rele" în tragediile lor. În schimb, contemporanii săi își termină piesele cel mai adesea prin "pedepsirea acțiunilor rele și recompensarea celor bune, care nu este un precept al artei, ci un obicei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în trei acte de timp, repartizați-i mersul, și încercați dacă se poate ca-n fiecare din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anii 1830. Cele ale lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei, creând Un Spectacol într-un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alte națiuni. Dar să-l ferească Dumnezeu pe cel care vine cu gînduri dușmănoase de cucerire în casa în care trăiesc cei dragi lui! Să-l ferească Dumnezeu pe cel care își bate joc de țara lui fără să-i pese că-l aude! Deoarece împotriva unui asemenea om își va folosi toată vlaga". Sub titlul Ce este naționalistul? Iorga explică: "Naționaliștii sînt oameni de înțeles, conștienți și harnici; (ei sînt) oameni de caracter. Își dau seama că națiunea este o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din urmă117. Toate aceste violențe antisemite au prejudiciat grav imaginea României. La urma urmei, acest lucru se petrecea mult înainte de ascensiunea lui Hitler, dar protestele nu prea erau luate în seamă sau conștientizate de către "Noul naționalism". Nu puteau să le pese mai puțin de reputația țării noastre", scria Iorga 118. Iorga nu a renunțat la a considera relațiile sale cu corpul studențesc drept prea importante. A încercat zadarnic iar și iar să-i convingă pe studenți să judece rațional, așa cum s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, care, în timpul ultimelor lui zile de comă, avea impresia că i se învîrt în cap o droaie de iepuri. După aceea, Iorga nu a mai vorbit cu A. C. Cuza cîteva luni bune. Dar lui Cuza părea să nu-i pese de nimic. I-a declarat lui Șeicaru că "nu înțelege hipersensibilitatea lui Iorga, care manifestă "simptome de menopauză masculină" din cauza unei glume nevinovate". În memoriile lui, Iorga nu a dat niciodată amănunte despre acest incident, menționînd doar un "imens scandal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai aprinsă dorință a dlui Maniu, dictatul constituțional al României". "Dar Coroana are prerogative!", continua Iorga amenințător. Iorga s-a bucurat de căderea guvernului Vaida. "Prăbușirea unei aventuri"89. Regelui Carol puțin îi păsa de acest lucru. Iorga era cel care era în pericol să devină un fel de "călău" respectabil al lui Carol. Alegerile au fost (chiar și după părerea lui Iorga) mai corecte decît de obicei, dar patru alegeri în puțin mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra chestiunii evreiești: "Semănătorii ruinei și pustiului". El i-a acuzat pe evrei de provocarea unui dezastru ecologic, susținînd că antreprenorii evrei defrișau pădurile României fără să asigure replantări. Au urmat și alte acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept exemplu orașul Iași pentru felul în care populația evreiască modificase caracterul acestuia, și nu în bine! "Evreii erau altfel în țara lor. Monoteismul lor sălbatic, dar nobil, i-au înălțat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ar avea nimic împotriva revenirii zilelor Yaltei. Aceștia resping manifestările autodeterminării din Balcani, considerîndu-le drept o "calamitate europeană", "tribalism", un "djinn scăpat din sticlă" etc.3 Astfel de nostalgici ai Yaltei constituie reminiscențe sinistre ale lui Disraeli (căruia nu-i păsa de "o existență ideală pentru creștinii din Balcani") sau ale incalificabilului dispreț al lui Churchill față de Gavrilo Princip. Și nici asta nu este totul. Într-o sclipire de făurire a politicii externe fără paralel, cei trei ani de negocieri (care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au încercat să-și impună "realismul lor socialist". Atît Iorga cît și Stalin au eșuat în dorința lor de a crea un om și o societate nouă (una bazată pe Omul sămănătorist, cealaltă pe marxism). Nici unuia dintre ei nu-i păsa de efectul acestui fapt asupra artei și literaturii. Dimpotrivă! Aceasta era singura funcție acceptabilă a literaturii și artei! Iorga era suficient de mulțumit de sine ca să recunoască asemănările dintre atitudinea sa și cea a lui Stalin. Pe măsură ce timpul trecea, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez În exil, era dezavantajat fatal de Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic. Așa cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare, lui Stalin nu Îi păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
URSS. și i-am fi rămas devotați de n-ar fi fost pretențiile de extremă loialitate ale Marii Puteri”. Din perspectiva lui Stalin, devotamentul iugoslav față de bolșevism a fost dintotdeauna puțin cam prea aprins. După cum am văzut, lui Stalin Îi păsa mai puțin de revoluție și mai mult de putere. Moscova era cea care trebuia să hotărască strategia partidelor comuniste, Moscova trebuia să decidă când era nevoie de o abordare moderată și când se impunea o atitudine radicală. Ca origine și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa cum am văzut, o temere nefondată - la urma urmei, o Împărtășeau și unii occidentali. Hrușciov a decis așadar să folosească Berlinul, oraș de care rușii, de altfel, nu se sinchiseau ca pârghie pentru a bloca nuclearizarea Bonnului, de care le păsa În schimb foarte mult. Primul pas În criza Berlinului a fost făcut la 10 noiembrie 1958, când Hrușciov a declarat public, la Moscova, adresându-se puterilor occidentale: Imperialiștii au transformat chestiunea germană Într-o sursă permanentă de tensiune internațională. Elitele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să-i lase În pace. Dar În 1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară și mai mult de faptul că partidul Își pierdea monopolul. Încă de pe 21 martie, la o Întâlnire a Biroului Politic sovietic, șeful Partidului Comunist din RSS Ucraineană, Petro șelest, se plângea că exemplul cehoslovac e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 60 de ani -, ci trecutul. Firește, existau diferențe. Naționaliștii și unii conservatori politici și religioși - mulți dintre ei activi și influenți În 1989 - preferau să se gândească la „Polonia” și „Ungaria”, nu la Europa. Iar unora dintre ei le păsa mai puțin de libertate și drepturi civile. Prioritățile imediate ale maselor variau și ele - ideea Întoarcerii În Europa a mobilizat sentimentul popular În Cehoslovacia mai mult decât În România, ca să luăm un exemplu evident, unde Înlăturarea dictatorului și pâinea de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frumusețea.” Pompidou Însuși nu o considera mai mult decât „o formulă vagă... pentru a evita disputele doctrinale paralizante”16. Desigur, deficitul democratic vine tocmai din această combinație Între formulările vagi și directivele legislative hiperdetaliate: ca european, e greu să Îți pese de o Uniune a cărei identitate a fost multă vreme tulbure, dar care Îți afectează existența sub toate aspectele ei. și totuși, În afară de defectele unui sistem de guvernare indirectă, Uniunea are anumite atribute interesante și originale. Deciziile și legile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți liderii de la Charles de Gaulle la Mitterrand, nu existase nicicând. Papon era un francez care servise două regimuri, Vichy și următoarea Republică franceză: ambele au fost la curent cu activitățile lui la prefectura Bordeaux și nici că le-a păsat. Mai mult, Papon nu era singurul - și omul, și antecedentele erau cât se poate de comune. Ca mulți alții, el nu făcuse decât să semneze condamnarea la moarte a unor oameni pe care nu-i cunoștea și de soarta cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Americii în România, David Funderburk. Administrația refuzase să-i asculte sfatul. La o întîlnire din august 1983, de la Casa Albă, Funderburk le recomandase lui Reagan și lui Bush ca Statele Unite să adopte o linie dură față de Ceaușescu. Președintelui român îi păsa prea "puțin de drepturile omului sau de libertatea religioasă"2254. O dată sosit la București, Bush a avut o scurtă convorbire cu Funderburk, dar nu l-a invitat pe ambasador la întrevederea cu Ceaușescu. Funderburk vedea aceasta ca fiind încă un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a ungurilor, dar nu erau decît cîțiva. Problema evreilor era în prim-plan și în cele din urmă, Bucureștiul a acceptat să o rezolve. Spre satisfacția tuturor, acordul cu România, din 1979, a rezolvat problema emigrării evreilor. Prea puțin îi păsa Congresului că emigrația în Germania Federală și Israel sporise din cauza faptului că Bonnul și Ierusalimul plăteau în valută pentru fiecare emigrant. Pe congresmeni nu prea îi interesa nici faptul că mulți români, fie că erau sau nu evrei, nu puteau
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]