4,933 matches
-
cauzat și o atitudine de rezistență din partea populației. Astfel, pe 25 octombrie 1943 se înființează "Comitetul Suprem pentru eliberarea Lituaniei", organizație care avea ca obiectiv eliberarea țării. O altă formă de rezistență împotriva ocupației naziste au constituit-o trupele de partizani pro-sovietici. La acestea făceau parte, în afară de lituanieni, și ruși, belaruși și evrei. Aceste trupe erau active în special în partea de est a Lituaniei și militau pentru integrarea acesteia în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici jefuiau localitățile, comițând o serie de
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
ocupației naziste au constituit-o trupele de partizani pro-sovietici. La acestea făceau parte, în afară de lituanieni, și ruși, belaruși și evrei. Aceste trupe erau active în special în partea de est a Lituaniei și militau pentru integrarea acesteia în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici jefuiau localitățile, comițând o serie de atrocități, dintre care cea mai cunoscută este "masacrul din Koniuchy (Kaniūkai)" Anterior perioadei holocaustului, în Lituania era un număr de evrei cuprins între 210.000 și 250.000. Holocaustul lituanian cuprinde trei etape
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
aceste lagăre au fost eliberați doar 2.000-3.000 de evrei lituanieni. Alți evrei care au supraviețuit au fost cei care s-au refugiat în Rusia înainte de izbucnirea războiului sau au evadat din ghetouri și au intrat în trupele de partizani. Rata genocidului evreiesc din Lituania a fost de 95-97%, una dintre cele mai mari din Europa. Aceasta s-a datorat în primul rând colaborării strânse dintre lituanieni și autoritățile germane. Evreii erau considerați ca fiind principalii responsabili pentru propagarea comunismului
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
depus în acest scop. Pe 14 septembrie 1944, Rusia lansează așa-numita "ofensivă baltică". Capitalele celor trei țări baltice intră sub controlul Armatei Roșii. Pentru a evita înrolarea în cadrul acesteia, mulți localnici se retrag în locuri izolate formând trupe de partizani care vor juca un rol activ în rezistența antisovietică. În anul următor, 1945, este ocupată și Klaipėda. Cu sprijinul tacit al SUA și Marii Britanii, sovieticii transformă Lituania în Republica Sovietică Socialistă Lituaniană, denumire primită la 21 iulie 1940, lucru consfințit
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
sistematic deportări în masă ale populației din zonele baltice și au loc colonizări forțate în Uniunea Sovietică. Din Lituania sunt strămutați peste 100.000 de localnici în Siberia și în alte regiuni. Împotriva regimului sovietic s-au organizat grupări de partizani. Ca mijloc de integrare în Uniunea Sovietică și în scopul dezvoltării industriei, este încurajată imigrația muncitorilor ruși. Această perioadă este evocată prin sculpturile existente în parcul Grūtas de lângă Druskininkai. Până prin 1988, întreaga viață politică, economică și culturală era guvernată de
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma. Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat - în perioada sărbătorilor de Paști - să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el a fost îndepărtat cu forța și pus sub pază. Această ultimă încercare l-a făcut să piardă total și definitiv favoarea împăratului
Antipapa Eulaliu () [Corola-website/Science/303752_a_305081]
-
a multor nativi americani, care au vânat bizoni din timpuri imemoriale. Primii coloniști de origine europeană s-au stabilit în zonă la sfârșitul anilor 1840 și la începutul anilor 1850. Începând cu 1854, aboliționiști din Noua Anglie (New England), respectiv partizani ai sclaviei din statele învecinate, în special din Missouri, s-au grăbit a se stabili pe teritoriul de azi a statului pentru a înclina balanța sau nu în favoarea unui stat liber. În această perioadă, a primilor ani după 1854, Kansas-ul
Kansas () [Corola-website/Science/303853_a_305182]
-
un document din 15 mai 1528 aflăm că brașovenii îl roagă pe regele Ferdinand să îi coopteze și pe ei la stăpânirea cetății Făgărașului alături de sașii din Transilvania. În același timp, cetatea Făgărașului se afla în stăpânirea lui Nicolae Tomory, partizan al lui Ioan Zapolya. Acesta va ceda cetatea lui Petru Pereny, voievodul Transilvaniei, în urma unui asediu la care vor participa și brașoveni. Dieta din aprilie 1528 ținută la Turda, înaintează o cerere regelui Ferdinand prin care solicită ca acesta să
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
nu ia nici o decizie privitoare la Făgăraș fără avizul ei. Ferdinand nu va ține seama de acesta ci va dărui cetatea lui Mailat. Totuși, Mailat nu a reușit să intre în posesia cetății care se găsea în teritoriul controlat de partizanii lui Zapolya. Singura soluție a fost să treacă de partea lui Zapolya, lucru care s-a și întâmplat în vara lui 1528. La 2 iulie 1528 el dă de știre brașovenilor că a intrat în posesia Țării Făgărașului. La puțin
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
el dă de știre brașovenilor că a intrat în posesia Țării Făgărașului. La puțin timp după ce a intrat în posesia cetății Făgărașului, Ștefan Mailat trece iarăși de partea lui Ferdinand. Zapolya cere sprijinul lui Petru Rareș pentru a lupta contra partizanilor lui Ferdinand, iar acesta trimite două armate în Transilvania, una pe la Brașov și alta pe drumul Sucevei. Trupele din Transilvania ale partizanilor lui Ferdinand, conduse de Ștefan Mailat, Valentin Törok, Marcus Pemflinger, cărora li s-au alăturat și cele aduse
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Ștefan Mailat trece iarăși de partea lui Ferdinand. Zapolya cere sprijinul lui Petru Rareș pentru a lupta contra partizanilor lui Ferdinand, iar acesta trimite două armate în Transilvania, una pe la Brașov și alta pe drumul Sucevei. Trupele din Transilvania ale partizanilor lui Ferdinand, conduse de Ștefan Mailat, Valentin Törok, Marcus Pemflinger, cărora li s-au alăturat și cele aduse din Transilvania de episcopul Nicolae Gerendi, s-au îndreptat spre Brașov pentru a ieși în întâmpinarea oastei moldovene condusă de vornicul Grozav
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
credincioși, Mailat evadează și se reîntoarce la Făgăraș. În 1530, Mailat se căsătorește cu sora prietenului său, Toma Nádasdy, Ana Nádasdy. Astfel, Mailat devine cumnatul unuia din cei mai bogați și mai influență oameni din regatul maghiar. Toma Nádasdy era partizan al lui Ioan Zapolya, astfel că între el și Ștefan Mailat începe un joc diplomatic. În acest sens cei doi vor coresponda mereu și vor fi atenți ca niciodată să nu facă parte amândoi din aceeași tabără. Chiar dacă câteodată par
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
că este momentul potrivit să schimbe taberele. Ca urmare a trecerii sale de partea lui Zapolya, Mailat este numit voievod al Ardealului la 28 octombrie 1534. Perioada următoare, Mailat o va petrece încercând să aducă sub ascultarea lui Zapolya pe partizanii lui Ferdinand; în acest sens el începe în 1535 asediul asupra Sibiului, oraș pe care îl apărase cu câțiva ani înainte. Asediul durează în tot anul 1535 și continuă și în 1536, Mailat solicitând în câteva ocazii ajutor în soldați
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
-l prindă pe Mailat care încerca în continuare să devină principe. Petru Rareș organizează o expediție în Transilvania împotriva lui Mailat, mai ales că acesta îi luase cetatea Ungurașului, deci avea și motive personale. Mailat se vede părăsit de majoritatea partizanilor săi și se retrage la Făgăraș, unde se pregătește de apărare. El poruncește Universității săsești, printr-un document din 17 iunie 1541, ca toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa sub amenințarea pierderii capului și averii în
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
la Academia Română în mapa artelor plastice - CXXIX. Atât Marin Nicolau cât și Grigorescu au menționat faptul că artistul român nu era satisfăcut de academismul lui Drolling și de aceea ar fi migrat spre Picot, care deși nu era el un partizan înfocat al înnoirii romantice, avea orizonturi mai largi în privința realizării compozițiilor caracterizate de un echilibru mai pregnant dintre culoare și desen. Aceste afirmații, atât la Nicolau, cât și la Grigorescu nu au trimiteri către surse și par mai mult comentarii
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
așa numitul "Acord de la Washington", (de natură neoliberală), dintre FMI, Banca Mondială și Departamentul Trezoreriei SUA. Programele de liberalizare și stabilizare au fost concepute de Egor gaidar, adjunctul primului ministru rus, un economist liberal în vârstă de 35 de ani, partizanul reformelor radicale și al "terapiei de șoc". Terapia de șoc a început numai după câteva zile după prăbușirea fostei Uniuni Sovietice, pe 2 ianuarie 1992, când președintele rus Boris Elțin a ordonat liberalizarea comerțului exterior, prețurilor și cursului monedei naționale
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
s-au reîntors la vetrele lor în următorii 5 ani, până în 1956, dar unii au rămas în satele nou înființate. Rezistența anticomunistă a avut o formă organizată, mulți oameni opunându-se regimului comunist cu arma în mână, formând grupuri de partizani de 10 - 40 de luptători. Ei atacau posturile de miliție sau activiștii comuniști locali sau executau sabotaje. Printre cei mai renumiți partizani anticomuniști s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, Spiru Blănaru, Teodor Șușman, Elisabeta Rizea din Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
a avut o formă organizată, mulți oameni opunându-se regimului comunist cu arma în mână, formând grupuri de partizani de 10 - 40 de luptători. Ei atacau posturile de miliție sau activiștii comuniști locali sau executau sabotaje. Printre cei mai renumiți partizani anticomuniști s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, Spiru Blănaru, Teodor Șușman, Elisabeta Rizea din Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și Gheorghe Arsenescu. În ciuda marelui număr de soldați ai trupelor de securitate sau ai armatei, rezistența armată a continuat în munți până la începutul
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Ogoranu, Spiru Blănaru, Teodor Șușman, Elisabeta Rizea din Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și Gheorghe Arsenescu. În ciuda marelui număr de soldați ai trupelor de securitate sau ai armatei, rezistența armată a continuat în munți până la începutul deceniului al șaptelea, ultimii lideri ai partizanilor fiind capturați în 1974. O altă formă a rezistenței anticomuniste, neviolentă de această dată, a fost mișcarea studențească din București din 1956. Ecourile revoltei anticomuniste de la Budapesta s-au resimțit în toată Europa Răsăriteană. În mai multe centre universitare au
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Rutenia Subcarpatică a fost redenumită "Ucraina Carpatică" sau "Carpato-Ucraina." Invocând stipulările Acordului de la München cu privire la negocieri, Ungaria a cerut, la 1 octombrie, ca Cehoslovacia să înceapă negocierile. Sub presiune internațională, și în fața activităților diversioniste ale unor grupuri special pregătite de partizani maghiari, trimise mai ales în zonele de graniță — din care 350 au fost prinse —, Cehoslovacia a acceptat să înceapă negocierile, care au avut loc între 9 și 13 octombrie 1938, la Komárno, pe malul nordic (slovac) al Dunării, mal opus
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Ben Gurion a anunțat că întemeiază un nou partid, Rafi, Lista Oamenilor Muncii din Israel. Peres a decis să se alăture de îndată noului partid. Ben Gurion a fost supus „judecății tovarășilor” din Mapai și exclus, împreună cu Peres și ceilalți partizani ai săi din vechiul său partid.Peres a fost ales secretar general al partidului Rafi și a fost postat pe locul 3 pe lista electorală a acestuia, după Ben Gurion și după scriitorul S.Izhar. Partidul Rafi s-a străduit
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
încheie pacea cu țarul Rusiei, trufașul Napoleon a trebuit să decidă retragerea trupelor sale pe același drum de la venire, deja secătuit de provizii, în condiții climaterice deosebit de aspre. Drama ce a urmat este cunoscută... Frigul, foamea, atacurile de gherilă ale partizanilor ruși a dus la zdrobitoarea înfrângere napoleoniană și creșterea încrederii în potențialul de război al Rusiei. La Berezina s-au spulberat ultimele visuri de cucerire ale lui Napoleon, determinând declinul rapid și ieșirea din istorie la Waterloo (1815). Generalul Kutuzov
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
spaniolii i-au spus Peru, a fost ușurată de luptele dinastice dintre Huascar și Atahualpa, fii marelui Încă Huayma Capac, care a durat până în 1532, terminându-se cu victoria lui Atahulpa. Profitând de superioritatea lor militară și fiind sprijiniți de partizanii lui Huascar, spaniolii conduși de Francisco Pizarro și Diego Almagro, au cucerit Peru în 1532-1533. Spaniolii și-au extins stăpânirea în Chile și Argentina, astfel până în sec. XVI, spaniolii au cucerit arhipelagurile din Marea Caraibilor, America Centrală, Mexicul, Florida, regiunile din
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
Poloniei, a aranjat o campanie de recrutare parțială selectivă a tinerilor polonezi pentru armata rusă, care a grăbit izbucnirea ostilităților. După perioada inițială, Revoltei din Ianuarie i s-au alăturat albii, care au preluat conducerea ei. Au luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când Romuald Traugutt, ultimul comandant suprem al insurgenței, a fost capturat de către poliția țaristă. La 2 martie
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Otto s-a întors la Roma și a convocat un sinod al episcopilor care l-a destituit pe Ioan și l-a ales papă pe Leon al VIII-lea. După ce Otto a părăsit Roma, a izbucnit un război civil între partizanii săi și partizanii fostului papă Ioan. Ioan s-a reîntors în forță la Roma, prigonindu-i pe cei care l-au destituit și obligându-l astfel pe Otto să revină urgent în iulie 964. Între timp Papa Ioan al XII
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]