4,611 matches
-
în planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea magistrului său, a efectuat cercetări asupra asociațiilor la copii, iar împreună cu acesta a realizat o serie de experimente în vederea etalonării testelor de inteligență pentru copiii români. În spiritul promovat de cei mai mulți pedagogi experimentaliști, întîlnim și la Comicescu părerea că științifizarea pedagogiei ar rezulta din apropierea ei de biologie. Lucrarea sa, Orientarea biologică în știința educației, apărea tocmai în 1931, cînd în pedagogia românească începuse să se manifeste o tendință într-o direcție opusă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aplicarea unor teste. Catedra de "pedagogie teoretică" condusă de G. G. Antonescu avea, cum s-a văzut, rezerve față de experiment, considerat ca fiind aplicabil numai unor aspecte periferice ale vieții psihice și educației. În aceste condiții, un grup de tineri pedagogi, care își desfășurau activitatea la Seminarul pedagogic (EM. BRANDZA, DUMITRU MUSTER, ILIE SULEA-FIRU etc.) au organizat Cercul de studii pentru cercetări de pedagogie experimentală. Prima manifestare a "cercului" a constituit-o referatul din decembrie 1932 al lui Em. Brandza Ce
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe Mehedinți la concluzia discutabilă în unele privințe că națiunea este o comunitate etnică, cu o cultură specifică, originală, dar cu un caracter închis, refractară oricăror influențe externe. Depozitarul culturii specific românești este satul; acesta, spre deosebire de oraș, aprecia geograful și pedagogul Mehedinți, păstrează încă vechea cultură tradițională, proprie națiunii române. De aici și afirmația sa: "Temelia națiunii țăranul" (66, p. 133). În consecință, toate eforturile oamenilor de stat și ale educatorilor trebuie să se îndrepte spre păstrarea nealterată a vieții rurale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școala să continue activitatea copilului din familie și să-l pună în situația de a munci. Școala din primele decenii ale secolului era "școala de vorbe" care, reducînd activitatea copilului la scris și citit, îi frîna dezvoltarea. Ca și alți pedagogi de la începutul secolului XX, Mehedinți critica "școala tradițională" pentru caracterul ei intelectualist, pentru faptul că era un produs al epocii dominate de cultul rațiunii și că a promovat ea însăși acest cult. Sistemul de educație din școala vremii sale se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se întemeia pe falsa identitate dintre a ști și a putea ("ne-a intrat în cap smintenia că învățătura de carte e totuna cu puterea") (65 a, p. 150). "Păcatul de moarte" al școlii românești din acea perioadă, aprecia acest pedagog, îl constituia incapacitatea absolvenților oricărui grad de învățămînt de a ști să aplice ceea ce au învățat. Mai mult, în viața socială se înrădăcinase concepția că cine frecventează școala scapă de muncă, de munca fizică, devenind "funcționar". Școala, al cărei conținut
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
eclectică, împrumutată îndeosebi din Germania. Se impunea deci elaborarea unei pedagogii naționale. O astfel de sarcină preia asupra sa O. Ghibu. Înaintea lui cu puțin timp încercase, cum s-a văzut, Simion Mehedinți, care pusese la baza construcției sale etnografia! Pedagogul transilvănean aprecia însă că istoria este capabilă în mai mare măsură decît oricare altă disciplină să constituie temelia pe care să se clădească pedagogia națională, căci, adăuga el, "numai istoria va arăta ce este în sufletul unui popor și ce
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rezolvarea problemelor de ansamblu ale educației din țara noastră nu a unor mărunte chestiuni de didactică nu ne putem opri la soluțiile ce s-au propus în alte spații geografice și în alte momente istorice, și că era necesar ca pedagogii români, întemeindu-se pe o autentică cunoaștere a realității, să ofere soluții proprii, aplicabile imediat. Nu se poate spune că astfel de soluții nu se propuneau în acea vreme, de altfel, am și avut prilejul să prezentăm pe cele mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se propuneau în acea vreme, de altfel, am și avut prilejul să prezentăm pe cele mai relevante dintre ele. Ghibu nu era însă satisfăcut. Insatisfacția sa rezulta din caracterul contradictoriu al acestor soluții, datorat concepțiilor filosofice și social-politice diferite ale pedagogilor din acea perioadă. El voia sa se instaureze o singură concepție pedagogică cea care exprima chintesența spiritualității românești. Mai mult, a sesizat și condiția obiectivă a generalizării unei singure concepții la nivelul întregii națiuni: o unică filosofie, ceea ce în condițiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
S. Mehedinți, O. Ghibu a militat pentru elaborarea unei teorii pedagogice care considera drept obiect al educației nu numai persoanele, ci și națiunea, apreciată atît ca obiect, cît și ca subiect al educației. Apare mai limpede acum de ce pentru acest pedagog baza construcției sale teoretice este istoria: națiunea nu poate fi cunoscută în afara istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
etno-psihologică românească; o astfel de adaptare ar fi condus la o mai strînsă legare a fiilor de țărani de mediul în care s-au născut, stimulîndu-i să se înalțe, sub aspect moral și intelectual, odată cu acesta. Aici întîlnim, la acest pedagog, ideea constituirii unei pedagogii românești pe baza unor cercetări sociologice și psihologice. Riguros în utilizarea statisticii, Gabrea a speculat însă prea mult observațiile sale psihologice, interpretîndu-le în lumina unei concepții sociologice cu unele elemente conservatoare, foarte apropiate de unele din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să caute noi rezolvări pentru probleme specifice. Pedagogia pe baza investigațiilor empirice și a reflexiilor posedă un număr de idei, principii, teze comune, valabile cel puțin într-o anumită perioadă istorică pentru spații geografice mai largi. Așa, de pildă, efortul pedagogilor se îndreaptă aproape de un secol spre surprinderea legităților fenomenului educațional. Evident, nu pot fi atîtea legități cîte țări sînt! Expresiile: pedagogie franceză, pedagogie americană, pedagogie rusă, pedagogie românească ș.a.m.d. nu pot fi luate decît în sensul unor "școli
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca și discipolii Aquinatului, filosoful și pedagogul francez subordonează și el înțelegerea revelației. Spre deosebire de aripa de stînga a personalismului francez, Laberthonnière restrînge aria preocupărilor filosofice la "viața conștiinței", la înțelegerea a "ceea ce sîntem" și "ceea ce trebuie să devenim". Omul este și trebuie să fie, în concepția sa
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spontan, viața lui se cere a fi îndrumată. Dar cum este cu putință ca, în condițiile exercitării unei autorități, persoana umană să-și păstreze calitățile specifice tendința de a-și aparține ei însăși și de a fi liberă? Educatorul, sugerează pedagogul personalist, trebuie să vadă în copil un om în germene, ceva sacru care, prin originea, natura și destinul său, îl obligă la respect și dragoste. Tocmai astfel de sentimente trebuie să le încerce educatorul cînd se îndreaptă spre copil. Educația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
are în vedere profesorii care, în construcția sa teoretică, dobîndesc rolul unei forțe sociale capabile să influențeze comportamentul social al tinerilor. Într-o altă lucrare, A Call to the Teachers of the Nation (Apel către profesorii națiunii), din 1933, acest pedagog îndemna cadrele didactice din S.U.A. să-și asume responsabilitatea reinstaurării tradițiilor democrației americane. Spre deosebire de politicieni, care sînt călăuziți de interese egoiste, profesorii aprecia Counts pot exprima, apăra și promova "interesele comune" și permanente ale oamenilor. Iată cum acest teoretician al
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stare să provoace transformarea societății. În anii '50, cînd Statele Unite ale Americii treceau printr-un nou moment de criză, evidențiat și prin atitudinea de opoziție a tineretului față de idealurile exclusiv mercantile ale unora din adulții acelei perioade, o serie de pedagogi reiau și dezvoltă ideile lui Counts, manifestîndu-și insatisfacția atît față de soluția progresivistă, dominantă pînă atunci, cît și față de alternativa oferită de esențialisrn, atunci în plin avînt. Inspirat de lucrarea lui J. Dewey Reconstruction în Philosophy THEODORE BRAMELD denumește noua direcție
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de vîrstă. Cunoașterea legilor de dezvoltare a copilului și adolescentului era considerată ca o condiție fundamentală a desfășurării pe baze științifice a actului educațional; psihologia devenea astfel temeiul constituirii "pedagogiei științifice". În prima jumătate a acestui secol, numeroși psihologi și pedagogi (ÉD. CLAPARÈDE, O. DECROLY, AD. FERRIÈRE, W. STERN, CH. BÜHLER, K. BÜHLER, J. PIAGET etc.) și-au concentrat atenția asupra vîrstei copilăriei sau adolescenței, urmărind, în special, să stabilească stadii ale dezvoltării psihice a acestora. Pedagogilor le revenea sarcina de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
secol, numeroși psihologi și pedagogi (ÉD. CLAPARÈDE, O. DECROLY, AD. FERRIÈRE, W. STERN, CH. BÜHLER, K. BÜHLER, J. PIAGET etc.) și-au concentrat atenția asupra vîrstei copilăriei sau adolescenței, urmărind, în special, să stabilească stadii ale dezvoltării psihice a acestora. Pedagogilor le revenea sarcina de a preciza conținutul și metodele de educație adecvate fiecărui stadiu. În a doua jumătate a acestui secol se constată o mai profundă implicare a cercetărilor psihologice în domeniul educației și, mai ales, al instrucției. Au fost
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
DAVÎDOV, D. B. ELKONIN etc. "Procesele psihice" scrie Galperin "nu sînt altceva decît acțiuni obiectiv sublimate, iar imaginile de la senzațiile primitive pînă la noțiunile abstracte sînt produse ale acțiunilor cu obiectele reprezentate în aceste imagini (9, p. 107). În concepția aceluiași pedagog, acțiunii îi sînt proprii două însușiri: orientarea ca operație de "luare în seamă" a unor note semnificative ale situației și de coordonare a acțiunii (10, p. 9) și execuția ca transformare reală a obiectului sau a situației din starea dată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru educatori; din 1927 pînă în 1937 a apărut, în limba germană, "Revista de pedagogie psihanalitică". Au fost publicate, încă din prima jumătate a secolului XX, studii de pedagogie psihanalitică. Relația dintre psihanaliză și educație a fost abordată și de pedagogii români G. G. Antonescu (24) și C. Narly (25). În a doua jumătate a secolului însă numărul lucrărilor care tratează problemele educației din perspectivă psihanalitică a crescut deosebit de mult. Din modul în care psihanaliza freudiană înțelege omul în general, și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Este adevărat, practica educațională poate oferi și situații mai dificile, acestea țin însă de domeniul patologicului. Implicațiile psihanalizei în domeniul educației sînt mai numeroase, unele dintre ele greu de acceptat, pentru că vizează tocmai acele aspecte ale teoriei cu care unii pedagogi nu sînt de acord. Ne-am oprit, mai ales, la ceea ce uneori, cu anumite rezerve, poate fi valorificat, la ceea ce ca în rîndurile care urmează este pertinent în opera lui Freud: "a cunoaște particularitățile constituționale ale copilului, a ști să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o idee care ne amintește de principiul acțiunii paralele al lui Makarenko: acționîndu-se asupra grupului, acesta, la rîndul lui, va acționa asupra membrilor săi pentru a-i determina să adopte un nou comportament, ales și acceptat de întregul grup. Spre deosebire de pedagogul rus, pentru care relațiile interindividuale aveau loc la nivelul logicului, al relațiilor sociale de dependență și adeziune la normele colectivului K. Lewin avea în vedere relațiile la nivelul non-logicului, de natură intersubiectivă (16, p. 37). Cu alte argumente decît acelea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a lui S. Freud asupra cercetărilor lui Lewin. După cum se va vedea, tocmai contribuția esențială a lui Lewin rolul relațiilor interindividuale, al climatului ca element esențial al organizării grupului de elevi a fost preluată în anii '60 de pedagogiile nondirective. Pedagogul francez Georges Snyders apreciază că orientarea spre nondirectivism se afla în germene la K. Lewin, întrucît situațiile create de acesta nu erau pedagogice, în sensul că nu se punea pe primul plan înfăptuirea unui progres într-o activitate de învățare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din perspectiva celui de-al treilea val, este prea mult ancorată în "tehnici pedagogice"; ea nu punea în discuție sistemul instituțional al educației, nu mergea pînă acolo încît să instituie generalizarea nondirectivității. Conceptul de "pedagogie instituțională" este considerat chiar de pedagogii francezi ca deosebit de ambiguu, chiar impropriu; pe de o parte, se vrea o educație care să cultive "capacitatea de instituționalizare" a clasei, de a realiza o "autogestiune", iar, pe de altă parte, își propune să schimbe instituțiile de educație existente
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
va oferi. M. Lobrot a adoptat, deci, în învățămînt, practica terapeutică a lui Carl Rogers; nici el nu pune pe prim plan căutarea adevărului, ci relațiile dintre membrii grupului elevii unei clase. Nu se poate spune că fiecare din ideile pedagogilor nondirectivi este lipsită de temei. Dimpotrivă, ei propun să se accentueze rolul elevului ca subiect al educației, să se asigure grupului un loc mai important în actul educațional și să se realizeze o autentică integrare a profesorului în grup. În
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de învățămînt. Orice încercare de renovare a școlii presupune, ca un aspect esențial, pe lîngă adoptarea unor noi criterii în selectarea conținutului corespunzătoare obiectivelor urmărite -, transformări substanțiale la nivelul metodelor. Tocmai de aceea, în deceniul al șaptelea, cînd în rîndul pedagogilor se discuta problema modernizării școlii românești, metodelor de instruire li s-a acordat o specială atenție. Evident, din acest rol atribuit metodelor, nu a decurs nici un moment convingerea că prin ele s-ar rezolva toate problemele învățămîntului; mai mult, n-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]