KorAP: Find »[drukola/base=periferic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...535 >

13,371 matches

Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747

mutații în oricare dintre ele pot duce la disfuncție beta celulară și diabet zaharat. În plus, aceste gene sunt exprimate și în alte țesuturi, anomalii hepatice și renale putând fi evidente în unele forme de MODY. Factorii care influențează acțiunea periferică a insulinei cum ar fi de exemplu infecțiile, pubertatea, sarcina, obezitatea, etc. pot acționa ca triggeri sau pot agrava evoluția bolii la pacienții MODY. Altfel însă, factorii de mediu nu au un rol decisiv în apariția bolii. Au mai fost

Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716

glicemică). În această perioadă, pacientul nu prezintă semnele specifice decompensării metabolismului glucidic, care survin numai atunci când glicemiile au depășit 200-250 mg/dl. Chiar dacă creșterile glicemice sunt „asimptomatice”, ele pot induce în timp modificări angiopatice în vasele mari: cardiace, cerebrale sau periferice (28, 29, 32). Dacă în cursul screening-ului glicemia à jeun este > 126 mg/dl, diagnosticul de diabet trebuie confirmat prin mai multe valori glicemice à jeun crescute în zile diferite, sau prin valori glicemice postprandiale > 200 mg/dl. O anamneză

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
din România, unde efectuarea unei glicemii în cabinetul medicului generalist este mai curând o excepție, un mare număr de pacienți sunt diagnosticați cu ocazia unei complicații diabetice majore: fie macrovasculare (infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, gangrenă diabetică prin arteriopatie periferică, de exemplu), fie microvasculare (retinopatie diabetică sau boală renală diabetică ajunsă uneori chiar în stadiul de insuficiență renală). Nu insistăm asupra lor aici, menționând că un asemenea diagnostic este tardiv, cu o eficiență practică scăzută. 3. Forme atipice de debut

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
ml. Aceste două cazuri subliniază evoluția „benignă” și lent sau foarte lent progresivă a unor cazuri de T2DM. În ultimă instanță, varietatea extremă a cazurilor depinde de prezența (genetic determinată) a unor grade variabile de disfuncție β-celulară și de insulinorezistență periferică (Birkeland și col., Diabetic Med., 20: 37-45, 2003). Marea majoritate a pacienților diabetici prezintă o formă clinic progresivă, în cursul căreia se adaugă tulburări noi (creșterea tensiunii arteriale sau a lipidelor plasmatice, de exemplu), care vor influența fenotipul clinic și

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712

hiperexpresia lipoproteinlipazei umane, trigliceridele intramiocitare au crescut comparativ cu animalele de control: 85,5+/-33 vs 25,7+/-23,1 micromol/g țesut. Folosind clampul hiperinsulinemic nu s-a constatat nici o diferență între cele două grupe de șoareci în ceea ce privește utilizarea periferică a glucozei. Autorii constată însă o scădere a metabolizării oxidative a glucozei cu 60% și o creștere cu 50% a metabolizării neoxidative. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 slabi concentrația trigliceridelor intramiocitare este crescută cu 50-90% la subiecții cu

Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719

efort, nerespectarea orarului meselor, evenimente stressante etc.) justifică includerea pacienților în această categorie. În cazuri extreme, în cursul aceleiași săptămâni, pot fi înregistrate atât episoade cetoacidotice cât și sever hipoglicemice. Etiologia acestui tip de tulburare poate fi variată, incluzând: insulinorezistența periferică (exces ponderal, tulburări hormonale, pubertate, prezența unor infecții cronice nediagnosticate, interferențe cu unele medicamente recunoscute ca având influență asupra metabolismului glucidic, probleme psihologice/psihiatrice). În cazuri rare, tulburări în absorbția insulinei din țesutul s.c. pot fi invocate atunci când răspunsul

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722

secreției de insulină și creșterea secreției hormonilor de contrareglare: glucagon, catecolamine și cortizol. Menținerea în limite normale a glicemiei în timpul efortului fizic de intensitate moderată, se face prin corelarea producției endogene de glucoză (creșterea glicogenolizei și neoglucogenezei hepatice) cu consumul periferic crescut de glucoză, secundare interacțiunii dintre creșterea nivelului glucagonului și scăderea nivelului insulinemiei (56). Studii experimentale au arătat că o mare parte din creșterea producției endogene de glucoză indusă de efortul fizic este controlată de glucagon (prin creșterea glicogenolizei și

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
iar scăderea insulinei nu are efecte importante pe producția endogenă de glucoză dacă nivelul glucagonului nu este supresat cu somatostatin (56). Rolul catecolaminelor în timpul efortului fizic moderat este scăzut, limitându-se, de obicei, la facilitatea mobilizării substratului gluconeogenetic din depozitele periferice, dar poate crește în efortul fizic prelungit (peste 120 minute) (28, 56). Răspunsul hepatic la efortul fizic de intensitate crescută, ca și reglarea acestui răspuns, diferă față de cel din exercițiile de mai mică intensitate. Creșterea producției endogene de glucoză depășește

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
micro- și macroangiopatice, determină devierea spre stânga a curbei de disociere a O2, cu scăderea disponibilității de O2 la nivel muscular. Toleranța la efort este, deci, scăzută la pacienții cu durată lungă a diabetului zaharat, mai ales după apariția neuropatiei periferice. Se poate spune că, în această formă de DZ, principalele obiective ale unui program de exerciții fizice sunt: scăderea valorilor glicemice prin creșterea consumului de glucoză în țesuturile periferice, în special în perioadele hiperglicemice, înregistrate, de regulă, postprandial; creșterea metabolismului

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
cu durată lungă a diabetului zaharat, mai ales după apariția neuropatiei periferice. Se poate spune că, în această formă de DZ, principalele obiective ale unui program de exerciții fizice sunt: scăderea valorilor glicemice prin creșterea consumului de glucoză în țesuturile periferice, în special în perioadele hiperglicemice, înregistrate, de regulă, postprandial; creșterea metabolismului oxidativ al glucozei în țesutul muscular; ameliorarea capacității de efort prin creșterea performanțelor musculare; ameliorarea tonusului sistemului nervos și a stabilității neuropsihice. Îndeplinirea acestor obiective depinde, însă, în mod

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
membrele în activitate); lipsei scăderii insulinemiei în timpul efortului fizic (insulina se absoarbe pasiv de la locul de injectare); creșterii sensibilității la insulină în mușchii scheletici. Suprainsulinizarea se însoțește de scăderea producției hepatice de glucoză care, asociată cu o creștere a utilizării periferice a glucozei, poate provoca hipoglicemie în timpul sau după exercițiul fizic. Utilizarea periferică a glucozei, printr-unul din mecanismele indicate în Tabelul-1, este mai mare cu 25-30% față de repaus, în condițiile în care insulinemia nu se modifică. Activarea transportorilor de glucoză

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
pasiv de la locul de injectare); creșterii sensibilității la insulină în mușchii scheletici. Suprainsulinizarea se însoțește de scăderea producției hepatice de glucoză care, asociată cu o creștere a utilizării periferice a glucozei, poate provoca hipoglicemie în timpul sau după exercițiul fizic. Utilizarea periferică a glucozei, printr-unul din mecanismele indicate în Tabelul-1, este mai mare cu 25-30% față de repaus, în condițiile în care insulinemia nu se modifică. Activarea transportorilor de glucoză în țesutul muscular (GLUT4) și creșterea sensibilității receptorilor insulinici sunt mecanismele cel

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
la pacienții cu T1DM, fiind satisfăcător doar la cei bine controlați metabolic și bine antrenați, fără complicații cronice. La acestea se adaugă efectele lipsei scăderii nivelului insulinei, în perioada postexercițiu, cu inhibiția producției hepatice de glucoză, în principal prin mecanisme periferice (34). Pentru prevenirea apariției hipoglicemiilor, trebuie să se țină cont și de momentul din zi în care se intenționează efectuarea efortului fizic, ca și de nivelul glicemiei și insulinemiei. Cel mai mic risc de hipoglicemie indusă de exercițiu este dimineața

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
Efortul fizic intens la pacienții cu T1DM: ca și în cazul persoanelor fără diabet zaharat, în timpul efortului fizic intens, rolul principal în reglarea producției de glucoză îl au catecolaminele. Creșterea nivelului acestora este urmată de o relativă inhibiție în utilizarea periferică a glucozei, prin stimularea glicogenolizei musculare, urmată de creșterea G-6-P, cu efecte inhibitorii asupra preluării de glucoză din circulație și apariția hiperglicemiei, ce va persista și în perioada postexercițiu. Hiperglicemia din timpul efortului fizic intens pare a fi un fenomen

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
vârstei înaintate. Ulterior se adaugă complicațiile micro- și macroangiopatice specifice diabetului, situație în care efortul fizic terapeutic este riscant. În general, exercițiul fizic se asociază cu îmbunătățirea acțiunii insulinei și metabolismului glucozei, crescând atât sensibilitatea hepatică, cât și pe cea periferică la insulină (6). La pacienții cu T2DM, efectuarea de exerciții fizice regulate pe o perioadă lungă de timp, scade necesitatea introducerii farmacoterapiei, îmbunătățește semnificativ nivelul HbA1c, ameliorează factorii de risc cardiovasculari (HTA, dislipidemie, activitatea fibrinolitică) (2), iar la cei obezi

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
trebuie încurajați să se automonitorizeze, pentru a-și determina răspunsul glicemic la diferite tipuri de exerciții. Cei insulinodependenți vor fi sfătuiți să nu-și injecteze insulina în apropierea mușchilor ce vor fi solicitați în timpul exercițiului. În cazul prezenței polineuropatiei diabetice periferice trebuie evitat alergatul sau orice sport ce solicită mai mult membrele inferioare (la aceștia se va prefera înotul). Combinarea efortului fizic cu dietele sever hipocalorice, hipoglucidice crește riscul de aritmii cardiace, cetoză și moarte subită și ca urmare, efortul fizic

Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

ceea ce face ca deplasarea subiectului în poziție preverbală să fie o formă de deplasare A-bar (determinată de factori pragmatici și interpretativi), nu de deplasare A (deplasare argumentală, determinată de Criteriul tematic sau de necesități de atribuire a cazului). Poziția periferică a subiectului preverbal în conjuncție cu deplasarea XP a verbului explică în mod direct de ce fenomenul de inversiune subiect-auxiliar (engl. Subject-Auxiliary Inversion (SAI)) nu este disponibil în română (Alboiu 1999: 3-4; Avram 1999: 34) (11)5. În această structură, a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se ridică întotdeauna verbul lexical în structurile perifrastice: auxiliarele sunt centre (v. și §3.1.3.2 infra) • opțiunea deplasării ca grup în conjuncție cu poziția periferică a subiectului preverbal explică de ce fenomenul de inversiune subiect - auxiliar (SAI) este absent din română Relevanță diacronică • opțiunea deplasării ca grup explică de ce gramatica V2 (v. discuția din §II.1.1.1 și §IV.3) arată atât de diferit în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
58; Hopper și Traugott 2003: 23; Lehmann 2004: 162; Marchello-Nizia 2006: 44; Roberts 2007: 122-141; Dragomirescu 2015b: 185-186). Ledgeway (2012: 68; 2015e: §46.3.3.1) arată că, drept efect al topicalizării frecvente a subiectului, structura (60) conținând un subiect periferic topic este reanalizată ca o structură în care subiectul ocupă o poziție nonderivată în nucleul propozițional, adică [Spec, IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014). A se observa și faptul că obiectele directe periferice sunt opțional dublate clitic ((118a-c) vs (118d-e)) (observație formulată de Mensching 2012 și pentru alte limbi romanice); absența cliticului nu se corelează cu tipul sintactic al obiectului direct preverbal (cuantificațional / definit (118a) / (118b-c))40. (117) a. Adecă eu, Marin o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la C, manifestată în româna veche prin inversiune, nu este legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber accesibil constituenților marcați pragmatic ca topic sau ca focus și se poate accesa sub orice formă a gramaticii verbului (V-la-I sau V-la-C). (120) a. Domnu e luminra mea și scoțătoriulu mie<u>, de nimenreme voiu teame

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
articolului adjectival cel", în: G. Pană Dindelegan (ed.), Tradiție și inovație în studiul limbii române. București: Editura Universității din București, 51-62. Cornilescu, A. 2005. "Demonstratives and Minimality",Bucharest Working Papers in Linguistics 6, 1, 102-116. Cornilescu, A. 2007. "Despre trăsăturile periferice și cum le-am putea folosi", în: C. Stan, R. Zafiu, A. Nicolae (eds), Studii lingvistice. Omagiu profesoarei Gabriela Pană Dindelegan, la aniversare. București: Editura Universității din București, 43-56. Cornilescu, A., Nicolae, A. 2011a. "On the Syntax of Romanian Definite

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sunt adiacente la elementul de subordonare (v. și Rivero 1997 asupra propozițiilor subordonate în spaniola veche și discuția din §III.3.2) și care permite interpolarea de constituenți între elementul de subordonare și verb, fără ca aceștia să aibă o interpretare periferică. Acest tipar arhaic rezultă, cel mai probabil, din deplasarea joasă a verbului (v. §4 pentru analiza românei vechi). 21 Limbile germanice în care regula V2 se aplică și în propoziții subordonate au primit o altă analiză sintactică. De exemplu, în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597

până la dispariție a lichidului pleural. Pleurezia asociată cancerului pulmonar Cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de pleurezie malignă la bărbați. Dintre cancerele pulmonare, adenocarcinomul este cel mai frecvent tip histologic implicat în afectarea pleurei, probabil datorită localizării sale preponderent periferice. Asocierea pleureziei paramaligne (tip II) nu exclude operabilitatea cancerului pulmonar aflat în stadiile I, II sau IIIA. În cazul pleureziei maligne adevărate (tip I), citologia pozitivă și biopsia pleurală negativă (absența metastazelor pleurale) poate încadra cancerul pulmonar în stadiul IIIB

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597]