14,286 matches
-
plină din zorii unei dimineți de mai. Va fi mereu acea femeie care a adus o rază de soare într-o viață aflată într-un con de umbră, unde nu mai pătrunsese de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceară La picioarele lui Crist. Dulci tristeți, dulci tristeți, oh...o viata-n Bucurie deplină! deși, pe pamant nu a fost iubit cât a trait, cuprins și de tristeți profunde pentru 'orânduielile' ce-n dezordine sunt! ba, chiar a
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
apare dispariția unui seamăn... Cine poate concepe spre exemplu distrugerea în masă pe care o produce 'marea descoperire' umană, bomba atomică? Tot prin gândirea lui, Incomparabilul Eminescu a prevăzut deșertăciunea acestei existente lipsite de însoțirea cu Dumnezeu, împrumutând astfel un pic de la ateul Schopenhauer (ce deveni-se în mod straniu o parte din sufletul poetului... deși, Kant era mai 'puternic' acolo!), căci spune în aceeiasi poezie: "Poți zidi o lume-ntreaga, poți s-o sfaremi... orice-ai spune, Peste toate o
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să zburde zdrențuite, nu mai mi-e frică de cuvinte, în larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după moarte, să urc cu tine dealul crucii, zădărmicii pustiitoare, și de-acolo noi să privim cât mai adânc, cât mai departe. un imn
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
Autorului Făt frumos din oglindă Andrei părăsi clădirea restaurantului unde lucra ca ospătar și se îndreptă spre stația de autobuz. Trebuia să ajungă cât mai repede acasă. Avea întâlnire cu prietena sa pentru a merge la mall să facă un pic de shopping. Luase salariul și dorea să-i facă un mic cadou cu ocazia zilei de naștere a prietenei sale, Georgiana. Ajuns acasă, intră direct în încăperea băii și dădu drumul la apa caldă să curgă cu presiune. Luă de pe
FĂT FRUMOS DIN OGLINDĂ (DIN LUMEA COPILĂRIEI) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347991_a_349320]
-
4-5 luni, un cuptor în care se pun cărbuni ce sunt aprinși au ajutorul aerului produs de foale, prin activarea unei pedale. Potcoava se ține în foc cu un clește. Se curăță copita cu un cuțit special, se pilește un pic suprafața copitei, se pune potcoava caldă și se bate cu caiele. O expoziție de legume, pregătită parcă de mâna unui artist, încântă ochiul printr-o diversitate de produse și de culori, ce par desprinse dintr-o poveste a hărniciei și
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
sub formă de fundulițe și prăjite, sarmale cu păsat pregătite din: orez, păsat (mălai măcinat mai mare) spălat în mai multe ape, morcov, țelină răzălită (dată pe răzătoare), condimente. Se dau legumele pe răzătoare, se amestecă și se călesc un pic, se pun în bucăți de varză murată și se fierb. Expoziția localității Reghin este, de fapt, o macroexpoziție ce conține mai multe ateliere și expoziții: atelierul de pictură de icoane, coordonat de profesorii de religie Daniela Friciu și Stela Iacob
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
găsească sponsori. Le-am promis, oricum, bârlădenilor, că voi reveni la ei - întrucât chiar mi-a făcut mare plăcere să mă aflu acolo - și cu o carte (cel puțin) de poezie. Când va fi să fie! Am mai stat un pic împreună, am făcut fotografii, am schimbat impresii și m-am bucurat să aflu că astfel de evenimente sunt obișnuite pentru Centrul Mihai Eminescu, acolo destul de des se adună oameni iubitori de cultură pentru întâlnirea cu literatura, muzica, pictura. Se cuvine
SUB SEMNUL DOMNULUI EMINESCU de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348035_a_349364]
-
dulce amăgire a mărului necopt... Veronica îi săltă capul în poală și continua să-l mângâie-n tăcere așa cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic. Trecură clipe, minute, ore, așa, în tăcere... Târziu, Mihai, își ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o mână care-i amorțise; Veronica, îl ajută și , instinctiv, își aplecă și ea capul în jos până când gura ei lacomă dădu de buzele lui și-l sărută ușor ca pe un copil... Nemaiamânând clipa, Mihai
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
am răcit niciodată. Ba mai mult, țin minte că atât de repede am cunoscut senzația de obișnuință, că am și sărit peste cal. Era soare, temperatura în jur de cinci șase grade și principalul, să nu stau pe loc. Nici pic de frig. A doua oară însă, am pățit-o. M-am plimbat peste o jumătate de oră fără probleme dar am observat mai târziu că nu mai simțeam deloc talpa piciorului stâng. Partea din față de sub degete. Început de degerătură
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
cu revoltă, cu resemnare. Vedeți? Până la urmă n-a rămas decât poezia... Iar piatra lui tombală va fi o carte. Scriam, prin urmare: Marea Doamnă a poetului Shaul Carmel, îngerul lui ocrotitor, îmi răspunde cu durere că Shaul e un pic mai bine, că speră să fie mai bine, că doctorii spun că trebuie răbdare, multă răbdare. Dar pe scaunul cu roți se află conștiința acestui scriitor evreu-român, parte integrantă din conștiința lumii, a binelui, a vieții și a răzvrătirii. Măruntele
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
ținându-mă în brațe, Urându-mi în viață drum bun, Dar tu te-ai despărțit de viață. M-ai lăsat ca alții să mă crească, Să-mi dăruie arareori o mângâiere, Si-n mine viața să-nflorească, Făr’să cunosc pic de durere. C-un gând ca ăsta ochii ai închis, Știai ce greutăți m-așteaptă, Ți-ai dat viața-ntr-un surâs, Și ai plecat pe lumea ceealaltă ZLATNA 1958 Referință Bibliografică: Mama...versuri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MAMA...VERSURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348227_a_349556]
-
nu răspunde? O tăcere nepermis de lungă amenința să strice bunul mers al lecției. “Hai, Mihăiță!” zice profesoara, apelînd inconștient la acest diminutiv. Era un mesaj ascuns de simpatie, știut fiind că la această vîrstă toți copiii sînt îndrăgostiți un pic de profesoarele tinere și frumoase, cum era ea, la fel cum bolnavii simt o tandrețe mocnită față de surorile ce-i îngrijesc. Dar elevul nu răspundea. Sau nu putea să răspundă. Se uita țintă la poetul acela blonziu, cu ochi apoși
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
degeaba și cu mâna de după gâtul Anei, îi îndreptă fața spre el și îi cuprinsele gura cu buzele lui cărnoase. Ana simți la început dorința de respingere, dar parcă ce văzuse la sora sa o încălzise fără să vrea un pic, simțind niște fiori pe care nu i-a mai avut decât atunci când o privea pe Eleonora cum făcea dragoste într-o seară cu un băiat. Și atunci nu-și putea dezlipi ochii de pe cei doi, iar prin corpul ei parcă
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
-și putea dezlipi ochii de pe cei doi, iar prin corpul ei parcă se mișcau furnicile, parcă începeau să-i amorțească picioarele. Se lăsă antrenată de primul sărut din viața ei și chiar dacă nu știa cum să procedeze, își deschise un pic gura și buzele sale răspundea la cele ale lui Claudiu. Flăcăul încercă să-i pipăie merișoarele. Ana îi luă mâna și o îndepărtă, dar Claudiu revenea de fiecare dată. Simți nevoia să scape de aceste furnicături despre care nu știa
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
nu-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură De-ar putea măcar să ajute un pic ! Potolește Doamne marea și furtuna, Picură pe oameni lacrimă de tei Vindecă orbirea și dă alinare, Lumănarea vieții, arde dacă vrei ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Marea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
ochii căprui, minionă și cu formele cam plinuțe pentru înălțimea ei, nu prea mult totuși sub cea a Anei. Era pentru prima dată la mare și văzând imensitatea întinderii de apă, s-a minunat ca un copil. Cum bătea un pic de vânt dinspre larg, îi plăcea să se joace, aruncându-se în valuri, ținând-o pe Ana de mână, să nu fie luată de curent. Primul contact cu apa a fost ca un fior, dar umezindu-și întregul corp, devenise
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ea și să se încarce cu cei ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal, după vreo cincisprezece minute. Ana privea nepăsătoare la cei de pe plajă. Văzând un bărbat care semăna un pic cu cel din vis, simți o străfulgerare și întreaga sa atenție se îndreptă spre el. Îl privea cu atâta intensitate, încât acesta involuntar întoarse capul spre ea, iar privirile lor se întâlniră pentru câteva secunde. Oare ce și-or fi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
o vânătă în loc de roșie. Îți este frig? Sau ești emoționată că ți-a dispărut instructorul de înot, își tachină Ana colega de cameră în continuare. - Nu..., brr..., m-ie frig pur și simplu, cu toate că nisipul încă mai este cald un pic. - Dacă te întinzi, te încălzești repede, nu te mai bate nici vântul. - Chiar, unde dracu s-a dus nebunul ăla? Nu-l mai văd. - Te caută el dacă este interesat, nu-ți face probleme. Nu zici că te-a invitat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta o brățară dintr-un material strălucitor, asortată cu cercei din aur
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
Era exact o perechiușă de jderi care îl zăriră și s-au ascuns într-o scorbură. - Aha! Deci aici erați, drăgălașilor! Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui Măriuca a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei. Cu ultimele puteri, a ajuns lângă un plai, pe care-l știa bine. Nu mai avea putere nici un strop. Simți corpul cum îi îngheață din cauza frigului pătrunzător al înserării și din cauza hainelor ude de la apa din pârâu. În
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
află la poalele muntelui și se pregătesc să-l escaladeze. Își scot din rucsac coarda, hamul, optul de rapel, buclele, dispozitivul gri-gri, casca, săculețul pentru carbonatul de magneziu, buclele și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu rămân aici. Piatră: Nu ai pic de bărbăție în tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți nepătrunsul în aerul rece al văzduhului. Păpădie: Tu ești puternic, Sfinx! Eu
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
încă nu vorbește are capacitatea să asculte, chiar și o lectură din biblie, Cu atât mai mult o povestioară însoțită de o mimică adecuată. O mamă care solicită copilului ajutorul gospodăresc de care este capabil. Ordinea și disciplina trebuie date pic cu pic pentru sugar apoi pas cu pas la creșterea în vârstă. Nu contează ce va face copilul dar trebuie să-și asume întreaga răspundere. „Cine nu lucrează nu mănâncă” este o sintagmă de la sine de înțeles fie omul mic
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]