KorAP: Find »[drukola/base=plâns & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...220 >

5,484 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El nu făcu nici un gest; În acel moment, dacă ar fi făcut un gest, ea l-ar fi respins cu siguranță; oamenii trebuie să plângă, e tot ce pot face. — Totuși, ne Înțelegeam atât de bine când aveam doisprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

la ureche și apăs „1” pentru a asculta mesajul. — Samantha ! îl aud pe Guy, jovial. Unde ești ? Toată lumea te așteaptă cu șampanie ca să-ți facă marele anunț că ai fost numită partener ! Partener. Mai am un pic și izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Înalt și frumos și tocmai și-a amînat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plîns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurîndu-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da, te rog. Mă Întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Jack Harper, simt că mi se pune un nod În stomac. N-am mai fost atît de agitată din clasa Întîi, la ora de clarinet, cînd, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plîns. — Păi, ne vedem mai tîrziu, spune Katie cînd ajungem la etajul Întîi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre departamentul de marketing, conștientă de faptul că picioarele mele nu vor deloc să pășească În ritm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sîmbătă dimineață, sîntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ceva. Și toate astea sînt doar din vina mea. Nu sînt În stare să organizez nici măcar o seară cît se poate de simplă În oraș, fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plîns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mîini și să plîng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu ești și n-ai fost niciodată ! Tac și mă uit În jur spre asistența Împietrită de pe pătura de picnic, respirînd greu. Am senzația oribilă că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plîns. Îi Întîlnesc privirea lui Jack și el Îmi zîmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. SÎnt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atît de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plînge pentru cu totul alte motive ! Poate că plînsul i-a fost stîrnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptînd să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plîng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tîmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întîlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gît și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plîns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițînd În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințînd scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

au luat la harță, dar nu i-a despărțit nimeni ba chiar, am râs și mai tare. Și așa se face că, deși râdeam mai tare ca toți, iar mi-am amintit de Siloa, fiind eu gata-gata să mă apuce plânsul, dar nu eram singurul. S-a lăsat cu tot soiul de zgomote În noaptea aceea, veselia s-a amestecat cu tristețea, dar totul s-a stins când, fără să-mi mai pese de nimic, m-am trezit că mă rostogolesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ar fi vrut cumva să-i dea o mână de ajutor ca să-l salveze pe Krog. Runa nu-i răspunsese. Îl lăsase pe Enkim În casă și ea pornise prin sat. Se Întorsese abia pe la prânz, cu ochii roșii de plâns. - Ce zici? Crezi că ucigașul ăla de Krog o să ne Învețe pruncul să vorbească asemenea Tatălui din Cer? - Krog vrea să ne Învețe pe toți să vorbim astfel. De-aia l-a trimis Moru ăla În călătorie. - Și cât trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă spune nimic? ARTUR: Absolut nimic! GARDIANUL (În hohote de plâns.): N-aveți inimă... Ne aruncați în stradă... Știți bine că până la oră unu e interzis să umblăm pe stradă... Ne vor vâna ca pe niște câini.. Știu eu... Vreți să mă vedeți mort... ARTUR: Nu-i adevărat! GARDIANUL: Ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți atât de naiv? De ce credeți că plânsul meu e adevărat? ARTUR (Stupefiat.): Păi, nu e? GARDIANUL: Păi, nu! Dumneavoastră trebuie să vă plângeți. Dumneavoastră sunteți osândit, aveți conștiință. Noi suntem niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dumneavoastră. De aceea vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule! S-aveți o viață fericită și să vă mai gândiți din când în când și la noi... Cât se va mai putea... CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te bată careva. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Un nou acces de plâns.): Și să nu ne uiți. Vezi bine că soră-ta nu m-ascultă. Să-i spui să m-asculte, așa să-i spui. S-o-nveți de bine. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Îmbrățișându-l încă o dată.): Hai, du-te. (RECRUTUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prins... (MACABEUS se lasă în jos, moale ca o (cârpă.) Stai mă, stai... (Furie.) Stai... MACABEUS: Du-te, du-te odată... PARASCHIV: Nu! MACABEUS: Du-te! PARASCHIV: Rămân aici... O să ne jucăm în fiecare zi de-a baba-oarba. MACABEUS (Urlet, plâns.): Vreau să pleci. PARASCHIV: Niciodată! Aici rămân... (Începe să-l târască prin încăpere.) Am să te hrănesc și tu... (Îl trage de picioare, îl rostogolește printre lucruri.) tu... ai să mă cauți... ai să mă cauți cu ochii închi... o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e greață... Mi-e așa de greață... PARASCHIV: Am să-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu te du. PARASCHIV: Mă duc după apă... MACABEUS: Nu vreau apă. PARASCHIV: Taci! (Cei doi amuțesc; tot acest joc este un joc de umbre speriate; ustensilele își reiau lucrul deasupra gurii de intrare.) PARASCHIV: Iar a început! (Izbucnește în plâns.) MACABEUS: Nu plânge. PARASCHIV: Ce vrea? De ce vrea să intre tocmai aici? MACABEUS: E speriat. E îngrozit. Îi put picioarele. PARASCHIV: E nebun? MACABEUS: Gata, îl omori și gata. PARASCHIV: Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL (Se liniștește; îi privește pe rând; spune ceva din gât; le întinde amândouă mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) MACABEUS: Cum, cum? PARASCHIV: Vrea să plece. MACABEUS: Nu, nu! PARASCHIV: Stai să mănânci varza. INAMICUL: Bine. ( Se duce și se prăbușește pe masă; pare că plânge, umerii i se zguduie de plâns; din acest moment al acțiunii INAMICUL va pronunța și unele cuvinte; MACABEUS și PARASCHIV nu vor observa niciodată acest lucru.) MACABEUS: S-a lăsat? PARASCHIV: S-a așezat la masă. MACABEUS: Taie varza. PARASCHIV (Scoate varza și o așează pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că nu trece? Și mie... de ce nu-mi dați... biletul pe care vi l-am cerut? De ce? Și ce dacă nu trece? Mie să-mi dați biletul pe care... vi l-am cerut... (Ultimele cuvinte spuse într-un acces de plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
timpul... Sunt blestemat! Simt nevoia să vă omor! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Liniștește-te, Grubi... Lasă... Nu mai e mult... N-are nici un rost să mă omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți în ploaie... care vă învârtiți de colo până colo, toată viața, prin ploaie... și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-am auzât că era sângur în casă și reșou în priză, scotea fum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]