21,807 matches
-
dimensiuni mai largi ori mai reduse, dar vers de factură asemănătoare. Șederea în Italia, din anul 1888 înainte, nu-i modifică stilul, ci îi oferă doar o vagă culoare locală. Volumele Alte orizonturi (1894) și Imnuri păgîne (1897) configurează o poetică extrem delimitată ca aspirații și intens repetitivă: vers rece, corect și fară entuziasm, sentimente măsurate, melancolie vagă; prozodia este însă riguros respectată, fără nici o licență. Nu întîmplător îl atrag formele fixe, compozițiile de trei catrene sau sonetul (vezi sonetele La
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
pe jos un lung șir de cucoare, Ce cîntă-n zbor o notă de durere“, Majoritatea comentatorilor au afirmat că Italia i-ar fi modificat poetului complet viziunea; la o examinare atentă, ne miră cît de puțin a oferit această țară, poetic vorbind, autorului român. Numeroasele lecturi din Leopardi, Carducci ori Pascoli trec fără să lase urme sensibile, cu toate că Zamfirescu a tradus, cu efort și fără har, din poeții italieni. Chiar dacă în ultimii ani ai secolului al XlX-lea literatura italiană începe
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
1899) și mai ales Pe Marea Neagră (1919), poezia lui devine o repetare în ton minor a ceea ce fusese deja spus și probează căderi de gust din ce în ce mai frecvente. Poemele de mare întindere, unele scrise în stil popular (Miriță), trebuie evitate. Moștenirea poetică a autorului se cuprinde în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
din capul locului. Conform dozajului lingvistic atent pe care și l-a propus, Zamfirescu alternează metodic replicile în limbaj elevat cu cele în limbaj popular, scenele mai degrabă statice cu inevitabilele „descrieri de natură“, de multe ori redactate în manieră „poetică”; ele nu sunt însă, ce-i drept, prea multe, ci cedează .pasul descrierilor de interior, aglomerărilor de obiecte, acestea mult mai reușite și îndeplinind o funcție romanescă utilă. Dincolo de ideea de a construi un roman ideologic, Duiliu Zamfirescu poseda trăsături
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic al suferinței, așa cum umple infinitul finitul“, „parfumul părului ei părea cîteodată înfăptuirea cea mai deplină a poeziei“ - și tot așa capitol după capitol). Numeroasele personaje feminine fascinate, toate, de același ofițer donjuanesc, Alexandru Comăneșteanu, par mai degrabă prototipuri decît ființe
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
fi fost impecabilă, probabil că presiunea aceasta nu ar fi fost stînjenitoare. Există un decalaj între mijloacele teatrale și cele ale filmului - mult prea amatoricește gîndite și executate. Două momente sînt excepția acestei reguli după care se ghidează „filmul”. Începutul, poetic, ireal, care anunță ceva care să capteze atenția. Și scena devoalării trădării ei. În telefonul cu numărul două sute primit de la soțul ei, acesta o roagă să caute o scrisoare sub pomul de Crăciun. Acolo îi mărturisește - cu curaj, nu-i
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
între 1980 și 2000, muzica lui Van Morrison i s-a părut „plicticoasă și obositoare." Eu cred, dimpotrivă, că acest interval e plin de remarcabile realizări, de la Inarticulate Speech of the Heart (1983), No Guru, No Method, No Teacher (1986), Poetic Champions Compose (1987), Avalon Sunset (1989), dar nu sunt încântat de diversele combinații din anii '90 cu artiști mai mult sau mai puțin talentați (de la Georgie Fame la Lonnie Donegan sau chiar cvasi-obscura Linda Gail Lewis, e drept, sora unui
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
la Biblioteca Universității Versailles, prin mijlocirea Institutului de Limbi străine și Studii Internaționale. În fine, în seara aceleiași zile, o a treia lectură a fost salutată și gazduită în salonul instituției de către primarul arondismentului 2, din Paris, Jacques Boutault.Vocilor poetice li s-a alăturat prezența muzicală a lui Christian Roux, muzician și autor de romane polițiste, care a răspuns textelor prin improvizații la pian și la saxofon. Este a șaptea oară când Casa Poeziei din Guyancourt invită poeți români, semn
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
corespunde neapărat gusturilor mele personale. În calitate de editor, nu aș publica toți poeții pe care îi prezint. Nu fac însă programul pentru bucuria mea (chiar dacă e un argument important!), ci pentru a oferi publicului potențial o imagine diversificată, deschisă, a creației poetice contemporane, fără a-i uita pe fondatorii ei. Apoi există criteriile economice și tehnice care contează și ele, într-o anumită măsură. Prin ce s-ar defini căile de supraviețuire ale poeziei astăzi, în Franța și în lume? Poezia a
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
despre căi, aș vorbi despre acțiuni: de pildă, cele din Primăvara poeților pe care le combinăm, ni le apropriăm, le adaptăm, le explorăm, dar și cele pe care le inventăm (sau credem că le inventăm). Afișajul, distribuția de cărți poștale poetice, intervenția „sălbatică” a actorilor în spațiul public, prezența poeților în locuri surprinzătoare (saloane de coafură, cluburi de sport, târguri, așa cum am experimentat-o), toate aceste acțiuni sunt utile atâta vreme cât pun poezia în legătură cu un public ce crede că nu îi este
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
tinereții, puterea de absorbție continuă a culturii s-au transformat treptat în suficiență și apoi în morgă: de la un anumit moment al vieții sale înainte, o evidentă opacitate a cuprins acest spirit deschis tuturor experiențelor literare. Pentru patronul Junimii, inovațiile poetice post-baudelairiene n-au existat, el imitînd astfel - involuntar, desigur - traseul urmat de unicul scriitor român admirat de el fără rezerve, Eminescu. În materie de preferințe literare ale celor doi, există o surprinzătoare coincidență. De aceea, noutățile înregistrate de literatura noastră
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Premiul Criticii 1959, Premiul Național de Literatură pentru copii și tineret (1984), Premiul Național pentru Literatură (2007). Opera literară a Anei Maria Matute cuprinde române și povestiri ori povești pentru copii și tineri, care integrează un corpus unitar, grație universului poetic recognoscibil și permanentei anumitor teme și personaje, într-o ambianța și o tonalitate specifice. Printr-o mereu reînnoita reflecție asupra existenței umane, Ana María Matute dezvăluie cum, într-o societate absurdă și nedreaptă a celor puternici și autoritari, viața individului
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
zisă Volpe; cumpătatul autor de motete și madrigale dă frâu liber eului pătimaș, convertindu-se la idolatria formelor feminine, de care până și Sf. Anton a fost ispitit. După mai bine de zece ani de tăcere, Montale revine în peisajul poetic cu volumul „Satura” (1962) aflat sub auspiciile unei noi muze, zisă Mosca, nu alta decât Drusilla Tanzi, soția sa vreme de câteva luni și în curând moartă, dar cu care mai avusese o rundă de iubire cu mulți ani în
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
totuși o cât de firavă speranță de renaștere: „Credința mea e-atât de mare că mă simt ca pe rug ; firește / cine-o să mă vadă va zice uite un om de cenușă / fără să priceapă că renășteam.” Revoluționând limbajul poetic al vremii încă impus de stilemele dannunziene, cât și de cele pascoliene, fructificând din mers experiența simbolistă și expresionistă europeană, Montale revizitează modelul dantesc, inclusiv procedurile alegorice, lexicale și prozodice ale divinului florentin. Dacă vom adăuga și empatica admirație pentru
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
ba „celui care îndrăgește sufletul obiectelor”, ba „celui invadat de lăcuste”, ba „celui care profesează meseria de critic literar”. Nomenclatorul continuă. E de notat însă atenția pe care Petre Stoica o arată așteptărilor fiecărui destinatar în parte. Pentru el, mesajul poetic nu e singular. Nici numai dublu, nici numai triplu. Are atâtea fațete câți cititori disponibili. Adică pregătiți emoțional să o aștepte. Luată ca atare, observația e un truism. Pusă în mișcare, e o performanță indiscutabilă. Volumul Tango și alte dansuri
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care finețea ține în șah duritățile dezamăgirii: „E timpul să crezi și tu că / nu
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
Gheorghe Grigurcu Întîlnim sub pana lui Adrian Alui Gheorghe un fenomen de relaxare a formulei poetice. Autorul acesta de-o vitalitate debordantă, de-o „angajare” temperamentală în sensul unor energii cărora nu le-ar putea pune stavilă, pare a ilustra de fapt o tendință avangardistă, cea a coincidenței creației cu viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
celor trei piese ale lui Billy Cowie ne-a creat continuu senzația unei mult mai mari apropieri față de personajele sale decât cea posibilă în realitate. Realizatorul acestor piese este, în egală măsură, autorul regiei, coregrafiei, a muzicii și a textelor poetice însoțitoare ale mișcării. „Sunt terenul/ Sunt solul/ Sunt pământul...” începea să ne spună vocea care însoțea dansul Sarei Popova, culcată la sol, care întindea mâinile spre noi (aflați la balcon) și părea că este gata să ne atingă, în piesa
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
să ajute la victoria noastră în dezbatere, degetele ei, chiar dacă ar fi fost un cârd de șoareci înfometați, nu ar fi reușit niciodată să roadă piciorul de fier al mesei de fier.” (p. 46) Aceasta pare să fie noua artă poetică a lui Ion Mureșan. Cât de nouă, rămâne de discutat. Fiindcă ea vorbește, în fond, despre imposibilitatea propriei înnoiri conceptuale. Singura definiție a poeziei pe care autorul cărții Alcool o cunoaște bine e poezia însăși. Are dreptate Mihail Vakulovski să
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
Alte referințe decât cele mitologice nu am putea găsi, decât forțând clasificările istoricilor de artă, lucru de altfel greu de făcut sub impresia prospețimii pe care o degajă lucrările lui Dumitru Șerban. Am adăuga la aceasta că, paradoxal, modernitatea expresiei poetice se clasicizează instant, ca un dat natural, indiferent de cât de mult ai vrea să fie altceva! Lucrările lui Andrei Uncruț, așa cum au fost ele expuse în Palatul Baroc din Timișoara, păreau mai degrabă piese ale unui travaliu arheologic, descoperite
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
de idei, am putea spune că lucrările sale sunt făcute expres pentru muzeu. Ștefan Călărășeanu este propriul său personaj, pe care și-l inventează copleșitor pe o măsură făcută să-ți anuleze orice reacție, pentru că în lăuntrul său o sensibilitate poetică, greu de apărat altfel, lucrează tenace pentru a acoperi un discurs, pe care și l-a propus complex și derutant, în același timp, pentru cine e dispus să accepte ipostaza propusă de el. Ca și în cazul celorlalți doi, spațiul
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
care se bucură cărțile sale, ilustrul istoric n-a primit încă niciun premiu. Ioana Pârvulescu a vorbit despre Patria mea A4 de Ana Blandiana, enumerînd o sumă de motive pentru care o iubim pe autoare, printre care și reinventarea formulei poetice sau îndoiala temerară, reflexivă, de sine, de istorie și de providență, citînd în final două poeme din acest nou volum. Despre Narcotice în cultura română, de Andrei Oișteanu, Luminița Corneanu a spus că este un gen de carte puțin cultivat
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
aici, „poate fi un act salutar pentru pacientul deloc deranjat de acapararea poeziei de astăzi de către film, poveste, retorică, istorie ocazională, pictură, industriile sunetului muzical, senzaționalul jurnalistic, starea civilă, sociologie, articulațiile dichisite ale erotismului, altor tincturi alterând prin excese trăirea poetică prin care, de altfel, și-au tras sevele începuturilor lor.” La o poezie, așadar, nu pură, dar epurată visează autorul Ingeniosului bine temperat. Pentru un prozator, și mai ales pentru unul luat drept model de o întreagă generație personistă, așa cum
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
o sută de mii de Luigi Pirandello, care avea scos în afară un mare semn de carte. Sâmbătă. Mi-au plăcut în mod deosebit lansarea Jurnalului esențial al Monicăi Lovinescu, la Editura Humanitas și lansarea celor două volume din Opera poetică a lui Leonid Dimov, ediție îngrijită și prefațată de domnul profesor Ion Bogdan Lefter la Editura Paralela 45. Duminică, albumul Adinei Nanu, Artă, stil, costum, îl văzusem în oraș la prețul de 70 RON. Bucuria mi-a fost amplificată de
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
uitare de sine. Când îi sunt însă distruse iluziile romantice legate de soțul pe care l-a iubit până la venerație, Serafina își redescoperă adevărata natură, demnitatea și pofta de viață, într-o sărbătoare a iubirii și a sexualității. „Povestea zbuciumată, poetică, trupească și amuzantă a pierderii suferite de o femeie și a redeșteptării simțurilor sale.” (Sunday Times) Scena 5 (fragment) SERAFINA: Tu, tu ai rostit vorbe murdare, și tot timpul nu vă stă capul decât la bărbați, bărbați, bărbați! Sunteți înnebunite
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]