4,565 matches
-
Butnaru, Nicolae Rusu ș.a. Vieru "contrazice falsa incompatibilitate dintre românism și europenism. Prin Grigore Vieru Basarabia nu mai este "o închidere ce se deschide". Dacă am vorbit de literatura de rezistență, decadentă pentru unii, următorul val vine o dată cu postmodernismul. Dar postmodernismul românesc "a apărut doar ca paradox pur estetic, fără suportul postmodernității, care presupune o societate intrată în al treilea val civilizațional. De aceea, până la un punct, postmodernismul autohton este un fenomen mimetic, iar cel basarabean o umbră a umbrei, dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de literatura de rezistență, decadentă pentru unii, următorul val vine o dată cu postmodernismul. Dar postmodernismul românesc "a apărut doar ca paradox pur estetic, fără suportul postmodernității, care presupune o societate intrată în al treilea val civilizațional. De aceea, până la un punct, postmodernismul autohton este un fenomen mimetic, iar cel basarabean o umbră a umbrei, dat fiind că se dorește o "sincronizare" cu optzecismul din țară". Basarabia sau drama sfâșierii stă sub semnul lui Eminescu. Însuși Cioran, ignorându-și apartenența la un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum ar fi "războiul intraetnic" dintre intelectualii de frunte dintre Nistru și Prut, mai precis din Chișinău, "tripla sfâșiere" a creștinilor ortodocși din Republica Moldova și "relațiile" dintre bisericile ortodoxe cu centrele religioase din Moscova și București, despre unii reprezentanți ai postmodernismului ca niște exponenți ai "ultimei generații sfâșiate", Th. Codreanu se lansează cu aceeași acribie în investigarea destinului cultural al Basarabiei, afectat și el de "complexul sfâșierii". Acest aspect al fenomenului necesită un studiu separat, dar în general despre cartea Basarabia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, chiar dacă proclamă existența verdelui de Vieru apreciază totuși că avem a face cu un alt tip de romantism, față de cel întâlnit la Hölderlin sau Eminescu. Poetul basarabean ia și din romantism, și din sămănătorism, și din simbolism, și din postmodernism atâta cât crede că are nevoie să-și înfățișeze poezia solară. De altfel, Th. Codreanu argumentează că Grigore Vieru este un poet al dimineții, al răsăritului de soare, al lacrimii de rouă. Prăbușirea totului vegetal, spune criticul, ar însemna pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru mintea slobodă și lenevoasă: "Așadar, cine este împotriva diverselor naționalisme europene este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind peste tot biruitor, postmodernismul s-a răzbunat îndeobște pe tradiție, apoi a pedepsit în special ceea ce el însuși a preluat, însă ca istovire, din modernismele secolelor 19 și 20. Pe scurt, sfârșitul postmodernismului este anunțat (prietenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împotriva diverselor naționalisme europene este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind peste tot biruitor, postmodernismul s-a răzbunat îndeobște pe tradiție, apoi a pedepsit în special ceea ce el însuși a preluat, însă ca istovire, din modernismele secolelor 19 și 20. Pe scurt, sfârșitul postmodernismului este anunțat (prietenul nostru Ion Bogdan Lefter, cunoscătorul absolut al fenomenului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind peste tot biruitor, postmodernismul s-a răzbunat îndeobște pe tradiție, apoi a pedepsit în special ceea ce el însuși a preluat, însă ca istovire, din modernismele secolelor 19 și 20. Pe scurt, sfârșitul postmodernismului este anunțat (prietenul nostru Ion Bogdan Lefter, cunoscătorul absolut al fenomenului, a fost acolo!) la Stuttgart, în 1991, chiar de către constructorii săi: Ihab Hassan, John Earth, Bradbury ș.a. Ar fi urmat, din cât știu, un hipermodernism, mai târziu preluând, între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secolului XXI"), însă numai după ce, cum recunoaște, a citit Transdisciplinaritatea lui Basarab Nicolesco și s-a instruit, la logica dinamică a contradictoriului a lui Stefan Lupasco. Va trebui, totuși, necontenit amintit în cauză și brașoveanul Adrian Lesenciuc: (Postmodernitatea, 2005), Spre deosebire de postmodernism (ne încredințează, iată, un Ziauddin Sardar), transmodernismul trece (firește!) deasupra aceluia; transmodernismul va deveni adică, regăsindu-se pe sine, într-o altă stare de existență. Acum (va conchide Theodor Codreanu), Mihail Diaconescu și impresionanta sa serie romanescă (o realitate literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca una de proză, voi încerca o povestire cât se poate de prescurtată a lor. Deci: Civilizația umană a cunoscut, de-a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
treacă prin toate ipostazele dezmățului său și să ajungă în aceea de diavol, gata să distrugă lumea în care trăiește, cu experiențele sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece propune o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece propune o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții, printre care și Codreanu, consideră postmodernismul o fază a modernismului, care nu reușește să impună o paradigmă, din cauza privirii în opacitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece propune o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții, printre care și Codreanu, consideră postmodernismul o fază a modernismului, care nu reușește să impună o paradigmă, din cauza privirii în opacitatea lumii, și nu în transparența acesteia, dar și pentru că filozofia precară a postmodernismului s-a lăsat ideologizată, devenind politica oamenilor slabi, care vor să domine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții, printre care și Codreanu, consideră postmodernismul o fază a modernismului, care nu reușește să impună o paradigmă, din cauza privirii în opacitatea lumii, și nu în transparența acesteia, dar și pentru că filozofia precară a postmodernismului s-a lăsat ideologizată, devenind politica oamenilor slabi, care vor să domine lumea cu orice mijloace. Uzurpator de Dumnezeu și de sacru, demolator al istoriei ca știință și al ideilor de tradiție și de națiune, postmodernismul a devenit o cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru că filozofia precară a postmodernismului s-a lăsat ideologizată, devenind politica oamenilor slabi, care vor să domine lumea cu orice mijloace. Uzurpator de Dumnezeu și de sacru, demolator al istoriei ca știință și al ideilor de tradiție și de națiune, postmodernismul a devenit o cultură similară cu cea a kitsch-ului. O cutie a Pandorei din care izvorăsc toate relele lumii, cu efecte dezastruoase nu numai în cultură și literatură, dar, cu asupra de măsură, în politică, în societate, în familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumii, cu efecte dezastruoase nu numai în cultură și literatură, dar, cu asupra de măsură, în politică, în societate, în familie. Th. Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezastruoase nu numai în cultură și literatură, dar, cu asupra de măsură, în politică, în societate, în familie. Th. Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
național. Dar avem postmoderniști care se manifestă și în politică, în societatea, în învățământul românesc. Toți acționează în spiritul "political correctness", drept pentru care poporul o duce ca pe roze, încât societatea românească rămâne una deschisă tuturor dezastrelor. Comparativ cu postmodernismul occidental, cel românesc afirmă Codreanu este o gălăgioasă formă fără fond, un fenomen de împrumut, care nu are nimic cu fondul nostru național. Ceea ce a dus la impunerea unor curente și orientări deviaționiste, cum ar fi feminismul, pragmatismul, homosexualitatea etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are nimic cu fondul nostru național. Ceea ce a dus la impunerea unor curente și orientări deviaționiste, cum ar fi feminismul, pragmatismul, homosexualitatea etc. O dată cu încheierea războiului rece, cu marile schimbări din Europa postcomunistă, afirmă cercetătorii Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, postmodernismul se stinge. Mai mult, evenimentele din 11 septembrie este de părere Codreanu, marchează o breșă semnificativă în viața politică a lumii, când intelighenția mondială, savanții și politicienii realizează că e ceva putred în lumea aceasta și astfel nu va mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
du sens, Éditions du Rocher, Monaco, 1999 și în "Bulletin Interactif du Centre International de Recherches et Études transdisciplinaires", no 15 Mai 2000). Demers îndrăzneț și cumva riscant, atâta vreme cât termenul transmodernism a fost cel mai adesea confundat cu cel de postmodernism. Theodor Codreanu face o adevărată istorie a avatarurilor lui în capitolul Ofensiva transmodernismului (p. 138-176) și apoi în Temeliile transmodernismului (p. 177-129). Ni se prezintă mai întâi Sfârșitul postmodernismului "proclamat" în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
termenul transmodernism a fost cel mai adesea confundat cu cel de postmodernism. Theodor Codreanu face o adevărată istorie a avatarurilor lui în capitolul Ofensiva transmodernismului (p. 138-176) și apoi în Temeliile transmodernismului (p. 177-129). Ni se prezintă mai întâi Sfârșitul postmodernismului "proclamat" în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o radicalizare a modernismului", "o formă de divizare în sânul postmodernismului" și Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia". Nașterea conceptului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o radicalizare a modernismului", "o formă de divizare în sânul postmodernismului" și Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia". Nașterea conceptului de transmodernism ar putea fi datată prin anii '80, când "a început să fie folosit, cu totul sporadic", substituit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia". Nașterea conceptului de transmodernism ar putea fi datată prin anii '80, când "a început să fie folosit, cu totul sporadic", substituit inadecvat postmodernismului (ex. Cristian Livescu, 1985). Însuși Theodor Codreanu, chiar dacă îl practică în a sa critică ontologică, abia după lectura cărții Transdisciplinaritatea a lui Basarab Nicolescu s-a "decis că e timpul consacrării termenului de transmodernism ca marcă a noului secol XXI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lectura cărții Transdisciplinaritatea a lui Basarab Nicolescu s-a "decis că e timpul consacrării termenului de transmodernism ca marcă a noului secol XXI". Așadar, care să fie acoperirea acestuia? O cale este aceea propusă de Ziauddin Sardar: "Spre deosebire [de postmodernism], transmodernismul trece dincolo de modernism, se ridică deasupra modernismului și se duce în altă stare de existență. Astfel, spre deosebire de postmodernism, transmodernismul nu este o proiecție liniară. Îl putem înțelege mai bine cu ajutorul teoriei haosului. În toate sistemele complexe societăți, civilizații, ecosisteme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]