4,088 matches
-
meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor de ieri, ucigași și băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cumplite la stomac. Presupun că mama și sora mea, ca să fie sigure de rezultat, puseseră în mâncare o doză mai mare decât se recomanda în prospect. Am plâns, atunci, în grădină, înspăimîntat, până ce, într-un târziu, durerile tatei s-au potolit. Dar preparatul s-a dovedit fără efect terapeutic. Atunci căpăta o dorință irepresibilă de a-și etala cunoștințele. Începea să facă tot felul de calcule geometrice complicate, să înșire întîmplări din istoria lumii, curiozități geologice și astronomice sau versuri. Dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe coana Veta sau pe bătrânul Moșuleț. Dimineața, plecam toți trei, fiecare la treburile sale. Doar seara ne întîlneam. Vara, între examene, îmi mutam, ziua, sediul pe acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mâna veseli. Au dat-o și cu Laur cu excepția secretarului, care nu s-a mișcat, iar el nu îndrăznea, fiind prea departe sau prea sus... poate prea sus pentru el! Au fost poftiți să ia loc și imediat s-a potolit agitația celor din sală. Ei doi erau foarte apreciați din start, fiindcă lucrau la Șantierul Național al Tineretului... secretarul nici nu s-a uitat la Laur, parcă era inexistent. El se întreba, dacă cumva nu fusese recunoscut, ceea ce ar fi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi pași vrând să-i demonstreze că-i egala lui. Urcau și îi simții răsuflarea aproape în ceafă, o lăsă să se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce-i place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de Edy... poți să nu mă mai săruți! - Ești nebun! Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
era lipsită de o notă glumeață, îmi trezea presentimente negre. Și mai e și cina, șopti mama. Ce facem cu cina? — Nu știu. O să ne oprim undeva pe drum. — Dar atunci o s-ajungem și mai târziu. — Nu poți să te potolești și să te bucuri de film? Dar am observat că în următoarele minute mama se apleca mereu spre lumină ca să se uite din când în când la ceas. După aceea nu mai știu ce a mai făcut, pentru că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie ironică, eu nu mă prinsesem. Încă nu-mi revenisem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că în următorii cinci ani avem de gând să renunțăm la mesele gratuite din școli pentru peste o jumătate de milion de copii? N-aș zice că va fi o măsură foarte populară. — Va fi scandal, desigur, dar o să se potolească și o să apară altă problemă care să enerveze oamenii. Important este ca noi să câștigăm mulți bani și între timp o întreagă generație de copii din clasa muncitoare sau din familiile cu venit mic nu vor mânca decât cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat, demn, să se potolească isteria. A durat ceva și între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă: începând din acea zi, nu voi mai scrie cronici literare pentru ziare. Am jucat trei runde și fiecare a durat destul de mult, din cauza unor cacealmale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Thomas l-a sunat pe fratele său Henry ca să-i spună că fac o mare greșeală; va fi un scandal public. Henry i-a spus că exagera. Se va auzi obișnuitul scâncet de proteste, și pe urmă totul se va potoli. — Și am avut dreptate, nu-i așa? — Trebuia să mă înclin în fața raționamentului tău politic, ca întotdeauna. — E foarte simplu. Henry se aplecă și mai aruncă pe foc încă un buștean. Era o după-amiază rece și întunecoasă de la începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
străfulgerare mirosul de pliculeț Dante face priză cu scoarța cerebrală a motanului Mămăligă. Miau, miau, zice el, răsucindu-și coada și trupul pe lângă pulpele stăpânei. ─ N-am să înțeleg niciodată de ce faci chestia asta, zice Aurora Martinescu, ce-ai frate, potolește-te! E prima oară când îți dau să mănânci? Tu n-auzi să scoți capul din farfurie ca să pot să-ți pun mâncarea? Poftim, acuma ești mulțumit? Of Doamne! Uite în ce hal te-ai făcut, ai bucățele de Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Știți ceva? Hai să ne spunem pe nume. ─ Despina, spune Despina și întinde mâna. ─ Pascal, spune Pascal și o sărută pe a Despinei. Ea zâmbește din nou. Îmi pare bine. ─ Și mie. Fâl fâl. Buf! ─ Mămăligă, te rog să te potolești. E la televizor, dragă, nu poți s-o prinzi! Aurora Martinescu încearcă să urmărească programul ei favorit, despre păsări, cu David Attenborough. Motanul face salturi însă în fața ecranului încercând să prindă văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să se ducă la rai să aducă ceva de acolo, pe care văzând Adam, să se răcorească. Îngerul venind la dânșii, îi întrebă ce vor: ziseră că Adam poftește să vadă din pomul măslinului, doară cumva i s-ar mai potoli boala. Îngerul, dându-le o ramură din acel pom, le spuse că e prea târziu și că Adam trebuie să moară, căci s-au apropiat zilele lui de moarte. Din ramura acelui pom își împleti însă Adam o cunună înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă o viață secretă, venind pe acasă tot mai rar. Ca să-i potolească pe cei excesiv de curioși, a trebuit să inventeze un răspuns ad hoc: s-a angajat pe un vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
principatul numai pentru că nu erau mulțumiți de guvernarea anterioară" (Principele, XX). Acest ciudat, dar omenesc joc de interese există ab antiquo, după cum tot de atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli în istorie le observase spontan și le judecase cu îngîndurare, cronicarul nostru Miron Costin și, după el, Cantemir al Istoriei ieroglifice. Cînd vorbea despre machiavelismul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de mult de instigări și revolte, și s-ar putea spune că acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru a răspunde de fidelitatea orașelor. Nu același lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La Început le observam atent zborul, asta În caz că aș fi vrut să folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să-i liniștim. Mergea mereu chestia asta. Treceam cu reflectorul peste ei de vreo două-trei ori și se potoleau. O dată eram ofițer de serviciu pe chei și mă trezesc cu un ofițer turc peste mine, furios rău, cică fusese grav insulat de un marinar de-al nostru. Așa că i-am spus c-o să-l trimitem pe vas și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i mai lăsați și vreun semn, după câte are deja. Negrul zâmbi. — Da’ chiar dumneata l-ai lovit. — Eu știu cum să-l lovesc. N-o să-și mai amintească nimic. Tre’ să-l lovesc când Îl apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Krebs În orașul său din Oklahoma, se terminase cu Întâmpinarea festivă a eroilor. Se-ntorsese mult prea târziu. Toți bărbații recrutați din oraș fuseseră sărbătoriți după un plan elaborat atunci când se Întorseseră. Întoarcerea soldaților provocase destulă isterie. Acum reacțiile se potoliseră. Oamneii păreau să creadă că-i mai degrabă ridicol din partea lui Krebs să se Întoarcă atât de târziu, după ce trecuseră ani de la terminarea războiului. La Început, Krebs, care fusese la Belleau Wood, la Soissons, În Champagne, St. Mihiel și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]