KorAP: Find »[drukola/base=presupune & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...2825 >

70,602 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă Împrumut câteva tablete? Omul se stropși la el: — Am tot ce-mi trebuie. Sunt doctor. Din reflex, Myatt Îi privi mâinile subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
calculând ce replică ar irita-o cel mai mult. — Poveste veche acum. Czinner a ieșit din pușcărie? — Le-a scăpat din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a fost asasinat. — Și n-a fost? — Nu, spuse Mabel Warren. A scăpat. — Un om isteț. Nu sunt convinsă, spuse ea furioasă. Un om isteț n-ar fi depus niciodată mărturie. Ce contau pentru el Kamnetz sau copilul? A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin. De la o fată se aștepta să plătească - acesta era sensul tuturor sfaturilor. Nimeni nu primește nimic pe gratis. Romancieri precum Ruby M. Ayres

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la bord noi pasageri. Intuise bine, cel puțin asta era sigur. Când ținu harta și pagina marcată la lumină, liniile se potriviră cu direcția străzilor, iar cercurile Înconjurau clădiri publice: poșta, gara, clădirile tribunalului, Închisoarea. Dar ce Însemnau toate acestea? Presupusese că dr. Czinner se Întorcea ca să demonstreze ceva personal, probabil să Înfrunte un proces pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta nu avea nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu erau marcate la Întâmplare. Exista o logică. Un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de ideea că anii de fantomă trecuseră. Sunt iarăși viu, se gândi el, pentru că sunt conștient de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
altor femei Îi spuse din nou că Îi era datoare cu mult mai mult. Dar cum aș putea plăti, se Întrebă ea, dacă nu insistă să fie plătit? Și numai gândul de-a face actul fără a fi beată, cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se dezbrace complet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cel mai important lucru. Era ciudat. Alese mostrele cu deosebită grijă. Era firesc, desigur, ca până și stafidele de la Stein să nu fie toate inferioare, dar când exista atâta suspiciune, nu era greu să ai o bănuială În plus. Să presupunem, de exemplu, că domnul Eckman, făcând unele afaceri pe cont propriu, le dă celor de la Stein câte ceva din stocul de stafide al firmei, ca să le Îmbunătățească pe moment calitatea, și, Îmbunătățind calitatea, reușește să-l influențeze pe Moult să liciteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nu c-ai avea vreuna În dugheana dumitale dosnică. — Ei, ei! spuse domnul Peters, atins În sensibilitatea lui de faptul că-i ghicise. Nu este cazul să ne enervăm. Oh, sigur că nu-i! Ai auzit cu, mi-a zis? Presupun că a văzut când ai Încercat să te dai la mine. Știm că nu l-ai considerat de nasul tău. Bani făcuți ușor, după asta umbli. Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se potrivească tuturor circumstanțelor vieții de fiecare zi. Jucați crichet? Întrebarea Îl luă prin surprindere pe doctorul Czinner. În mintea lui, Îngenunchease iarăși În Întuneric, făcându-și spovedania. Nu, spuse el. Nu. — N-are importanță. O să Înțelegeți ce spun. Să presupunem că sunteți ultimul om care trebuie să intre pe teren. V-ați pus apărătorile. Opt porți au căzut. Trebuie făcute cincizeci de runde. Vă Întrebați dacă nu cumva responsabilitatea va cădea asupra dumneavoastră. Pentru asemenea momente de criză nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă dezaprobare: — Atâta tot, domnule colonel Hartep? Vocea deveni ceva mai animată: — Da, da. În privința prânzului... presupun că nu prea aveți locuri potrivite acolo... La gară... un foc bun... ceva fierbinte... la rece În mașină și vin. Apoi urmă o pauză. — Ia aminte, dumneata răspunzi. — Pentru ceva atât de neregulamentar... Începu maiorul Petkovici. — Nu, nu, nu! spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Ea nu-l asculta. Era Închisă pe moment În gândurile ei, În siderale Înălțimi deasupra lui. Era amanta unui om bogat, iar el era un simplu muncitor. Când, până la urmă, luă notă de prezența lui, o făcu plină de dispreț: — Presupun că veți merge la pușcărie. Cred mai degrabă că or să mă-mpuște, spuse el. Ea Îl privi uluită, uitând de diferența de clasă dintre ei: — De ce? El zâmbi, nu fără o undă de mândrie: — Se tem. În Anglia, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
geamului, peste care trupurile transparente ale funcționarilor vamali și ale conductorilor trecuseră neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și el se Întoarse În compartimentul lui ca să deschidă bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În colțul lui și Închise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vreo diferență cât de mică? Colonelul Hartep Își privi ceasul, apoi atinse o scrisoare care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt discuției. Am dreptul, presupun, să cer ca ea să fie citită și să-l supun unui interogatoriu Încrucișat pe soldatul care a ridicat-o? — Fără Îndoială, spuse zelos maiorul Petkovici. Dr. Czinner zâmbi: — N-o să vă fac probleme. Voi pleda vinovat. Dar dacă acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trecută. Foarte misterios. Era rece. Myatt Închise fereastra și, cu mâinile În buzunarele hainei lui de blană, Începu să se plimbe În sus și-n jos prin Încăpere, trei pași Încoace și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că a mers cu negocierile mult mai departe decât mi-a spus mie. — Oh, negocierile! Imaginea din oglindă a lui Stein

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte Îngrijorat În privința sărmanului Eckman. Nu suport gândul că ar putea să se fi sinucis. Nu cred că trebuie să fiți Îngrijorat. S-a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul acesta că nu aveți Încredere În el. Și pe urmă nu avea copii. Își dorea copii. Avea destule care să-l Îngrijoreze, domnule Myatt. Trebuie să fim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de citit, se Îndreptă de spinare și-și privi unghiile. Îi fuseseră manichiurate Înainte de-a părăsi Londra, dar deja aveau nevoie iar de Îngrijire. Domnul Stein Întrebă cu blândețe: — Ați călătorit bine? Problemele din Belgrad nu v-au afectat, presupun? — Nu, spuse Myatt absent. Era adevărat. I se părea că tot acel incident inexplicabil de la Subotica nu fusese real. Foarte curând Îl va fi uitat, pentru că nu făcea parte din ordinea firească a vieții și pentru că nu avea explicații. Spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost vorba de un comision

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
domnul Stein și zâmbi o dată În direcția lui Myatt. Lui Myatt i se păru că spune „Cât de puține știe el despre noi“ și-i zâmbi la rândul lui Înainte de a-și aminti că nu era nimic de știut. — Așadar, presupun că voi doi v-ați ținut unul altuia companie tot drumul de la Köln până aici, spuse domnul Stein. Domnul Savory ținu să afirme: — Păi, eu cred că nepoata dumneavoastră a fost mai mult cu mine. Dar domnul Stein se făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

fi să comand și pentru tine data viitoare? Asta te-ar mai Înveseli nițel? Cred că da, i-am răspuns. M-am gândit că era drăguț din partea lui Lauren. Dacă tot Îmi era sortit să Îmi petrec căsătoria În lacrimi, presupuneam că era mult mai plăcut să plângi În dantelă albă decât În hârtie igienică Charmin. Privește lucrurile și așa: cele mai multe dintre căsnicii Încep cu o lună de miere incredibilă și de acolo o iau pe o pantă descendentă. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
al nouălea cer În fiecare clipă, dar ce să vezi? În ziua aia ai crampe menstruale sau ai fost mâncată de vie de țânțari, iar ultimul lucru de care ai chef e să v-o trageți ca nebunii, așa cum se presupune că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era amuzat. Nemaipomenita prietenă nouă, presupun, spuse el, sărutând obrazul lui Lauren. —O, ești atât de șarmant, că-mi vine să leșin. Doamne, Sylvie, trebuie că ești atât de Încântată de această... ființă. Am zâmbit. Lauren părea sincer fericită pentru noi. S-a tras Înapoi ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de dinți - toate produsele de care pare să fie nevoie În cantitate din ce În ce mai mare atunci când te căsătorești. Destul de deprimant, de fapt, mă gândeam, Îngrămădind În cărucior detergenți și praf de curățat pentru mașina de spălat vasele. Adevărul este că măritișul presupune și o grămadă de activități deloc sexy sau romantice. Cum ar fi cumpărarea de Drano. Oricât de drăguț era proaspătul meu soț, consuma mult mai multă hârtie igienică decât mine. Pentru fiecare colet cu șase role de Charmin pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți să fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]