7,890 matches
-
se duse cu el pe coridor, remarcînd că pereții cu lambriuri închise la culoare, zeii din ghips alb și fetele în pantaloni strîmți nu mai păreau să aibă o consistență atît de incitantă, ci erau de-a dreptul lipsiți de profunzime, ca fotografia unei străzi care ți-a fost familiară cîndva. La ușa secretariatului era coadă, așa că intră într-un atelier gol și-și injectă șase miligrame de adrenalină în mușchiul pulpei. Intră în secretariat la puțină vreme după aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate de scurte izbucniri de culori pure, dar acum nu vedea decît negru și cenușiu neîndemînatic întinse și roșu și verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri, plante și ființe, dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu-i prea tîrziu! — Ai uitat că aici nu-i soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corupția, invidia și cruzimea. Voi, pesimiștii, cădeți mereu în capcana deziluziei, zise veselul cu veselie. Dintr-o anume perspectivă un obiect pare strălucitor, din alta, întunecat. Crezi că ai decoperit adevărul cînd înlocuiești priveliștea veselă cu opusul ei, dar adevărata profunzime combină toate perspectivele, și pe cele vesele și pe cele întunecate. Morocănosul rînji și spuse: Pentru că toți se agață de priveliștea cucului din nori, e un adevărat noroc că unul sau doi dintre noi nu se tem să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcu un semn grăbit, ordonându-i să tacă. Gestul fusese de o surprinzătoare brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un potențial aflat la cotele cele mai superioare. Reprezenta porunca fermă, definitivă, fără echivoc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea nu are un sistem nervos capabil să transmită impulsuri și nici talamus care să le primească și să traducă mesajul lor electric sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn și gemu ușor. Gosseyn îl reduse la tăcere cu o nouă lovitură și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse uși răspunzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
manifeste în suflet. Ce-a mai bună metodă ar fi ca, dintr-o singură mișcare, să ia revolverul de pe noptieră și să-și tragă un glonț în cap. Dar dorința de a se sinucide nu se manifestă. Din contră, din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă ochii și nu reuși. Din cauza drogului hipnotic ― gândi el, simțind că-și pierde răbdarea. E un adevărat drog" Rămase nemișcat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În pofida tuturor greșelilor sale, era încă în viață, și cercetările sale progresau. Deja știa o mulțime de lucruri și chiar cele care-i erau încă necunoscute, i se păreau dintr-odată accesibile. Îi rămânea să dea dovadă de mai multă profunzime în gândire, să facă o mai mare abstracție de realitate, să împingă precizia observațiilor sale cu încă o zecimală, și vălul se va ridica, iar descifrarea misterului va fi la îndemâna simțurilor sale. Consecințele acestui raționament erau suficient de ample ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară, un ascensor, ori altceva. Și ce găsi fu un ascensor. Sau mai bine zis un șir de guri de acces la puțurile unui fel de elevatoare. Două cabine se aflau oprite la nivelul respectiv. Gosseyn încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dădu din cap. - Nu pot fi milos cu indivizi recalcitranți. Gosseyn avea răspunsul. Iată ce se întâmpla cu aceia care erau "contra". Acum, știa contra cui să lupte. Dar va trebui să riște mult - viața lui Ashargin printre altele - pe seama profunzimii sentimentelor religioase ale lui Secoh. Nu-i fu greu să debiteze tâmpeniile dorite. Și află ceva mai târziu de ce: sistemul nervos al lui Ashargin stabilise circuite reflexe corespunzând unor formule abstracte și false cu privire la Zeul Adormit - lucru care nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
făcu un semn grăbit, ordonându-i să tacă. Gestul fusese de o surprinzătoare brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un potențial aflat la cotele cele mai superioare. Reprezenta porunca fermă, definitivă, fără echivoc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea nu are un sistem nervos capabil să transmită impulsuri și nici talamus care să le primească și să traducă mesajul lor electric sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn și gemu ușor. Gosseyn îl reduse la tăcere cu o nouă lovitură și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse uși răspunzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
manifeste în suflet. Ce-a mai bună metodă ar fi ca, dintr-o singură mișcare, să ia revolverul de pe noptieră și să-și tragă un glonț în cap. Dar dorința de a se sinucide nu se manifestă. Din contră, din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă ochii și nu reuși. Din cauza drogului hipnotic ― gândi el, simțind că-și pierde răbdarea. E un adevărat drog" Rămase nemișcat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În pofida tuturor greșelilor sale, era încă în viață, și cercetările sale progresau. Deja știa o mulțime de lucruri și chiar cele care-i erau încă necunoscute, i se păreau dintr-odată accesibile. Îi rămânea să dea dovadă de mai multă profunzime în gândire, să facă o mai mare abstracție de realitate, să împingă precizia observațiilor sale cu încă o zecimală, și vălul se va ridica, iar descifrarea misterului va fi la îndemâna simțurilor sale. Consecințele acestui raționament erau suficient de ample ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară, un ascensor, ori altceva. Și ce găsi fu un ascensor. Sau mai bine zis un șir de guri de acces la puțurile unui fel de elevatoare. Două cabine se aflau oprite la nivelul respectiv. Gosseyn încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acesteia. Se afla într-o lume de piatră și lemn, ai cărei locuitori erau legați între ei prin relații organice, la nivelul sistemului lor nervos. Iată o seminție care izbutise să evite civilizația tehnologică a omului, grație unei cunoașteri în profunzime a tainelor materiei și energiei. Grosvenor hotărî că putea trece, liniștit, la penultima etapă a contraatacului sau. Se concentra așadar asupra unui gând menit să caracterizeze una din ființele care asaltaseră nava. După un răstimp ce i se păru destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca simbol al tăcerii, al secretului (mărturisirile erau făcute „sub rosa” - sub jurământul tainei). Termenul de secret, taină, mister, are înțeles general, conotații deopotrivă pozitive și negative, dar cu o oarecare neutralitate, cu detașare din partea vorbitorului: taina presupune participare afectivă, profunzime și conotații ample filosofic-religioase; termenul de mister adâncește secretul și are conotația inexplicabilului, a miracolului, chiar și pentru cei care participă în aparentă cunoștință de cauză. Misterul accentuează pe secretele din detaliile, care cer: înțelegerea, judecata, rațiunea și metoda (percepții
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
tehnica citirii amprentelor și azi, în mileniul al treilea, se pare că va fi o cheie, passe partout, multe boli ale cromozomilor fiind vizibile la nivelul degetelor și al palmelor. Corpul omenesc și mâinile pot intra în: relație verticală de profunzime sau de relație de apărare: „O tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește, (...) Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă!” V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai relație tactilă cu diferitele părți ALE TRUPULUI în timpul interacțiunilor non-verbale, adică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
eroare de lectură ca și romanele lui Jules Verne - decorul familiar, ca și (aparenta) lor accesibilitate par să oblige la formularea unei judecăți de valoare simplificatoare. Banda desenată nu este și nu poate fi decât un mediu facil, din care profunzimea și natura vizionară a discursului sunt absente, în mod previzibil. A citi, ca și a comenta banda desenată sunt ocupații care, asemenea discuției despre romanele polițiste, afectează statutul de onorabilitate al unui autentic intelectual. Ciclul lui Hergé se încadrează perfect
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și îngenuncherea lumii libere. Nimic nu este absent din această panoplie de minuni, de la dragonii mecanici până la atelierele sofisticate în care lucrează mințile dedicate celor mai întunecate ambiții umane. Invariabil, ca și în alte situații, Blake și Mortimer străbat în profunzimea misterului, spre a aduce la lumină și recuceri flacăra unei științe ce se cere redată omenirii. Plasând visul lui Coppelius în mijlocul unui ev al războiului rece, textul lui Jacobs ilustrează adaptabilitatea mitică a narațiunii grafice. Tradiția fantasticului este grefată pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în parcursul celor doi eroi. Fabulosul arheologic se află în vecinătatea miracolului ambiguu al științei. Universul lui Blake și Mortimer descinde din submarinul căpitanului Nemo. Strălucirile sale hipnotice eliberează puterea imaginației. Dincolo de orizont (Luc Orient) Chiar și când nu posedă profunzimea vizionară a tex telor din ciclul lui Blake et Mortimer, proza grafică rămâne atrasă de potențialul de expresie al anticipației. Științaficțiune este capabilă de a elibera visele pe care le ține sub control cenzura diurnă. Miturile moderne se suprapun peste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]