4,062 matches
-
cu voce adâncă de bas pântecosul Creangă, care vine pe scenă cam cu chef. Ce vă bateți capul cu împărățiile și umblați că cercați marea cu degetul! Să vă spun eu unde doarme peștele. Știți voi povestea lui Ion cel prost care a intrat ziua mare pe fereastră în casa popei? Nu?... Să v-o spun eu. Dar pănă a nu începe istoria cam corozivă a lui Ion cel prost, iute intră pe scenă pudicul Naum, îmbrăcat în frac și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ai săi, dar nu a reușit să rezolve probleme similare nici în cadrul propriei conduceri și propriilor membri aleși. Demisia colectivă a comisarilor în 1999 a fost precipitată de o carte neautorizată a unui inspector intern în care se spunea despre prostul management și frauda din cadrul multor arii de responsabilitate a Uniunii (van Buitenen 2000). Răspunsul unei noi Comisii reformate avea să stabilească o agendă drastică de reformă și să acorde unuia din vicepreședinți, lui Neil Kinnock, responsabilitatea de a o administra
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bucurii, am schimbat multe locuri de muncă în multe orașe, am luptat din greu ca să obțin o locuință pentru familia mea proaspăt întemeiată, dar eram mereu crunt folosit și mereu mințit, amânat cu promisiuni ispititoare. Vorba aia: „deșteptul promite și prostul trage nădejde”. Trăiam mai mult decât modest, dar nu știam că poate fi altfel, nu aveam nici un fel de informații despre lumea din afara sistemului comunist. Rareori puteam răsfoi câte o revistă de modă, cu noutăți și reportaje din străinătate (de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ „Dacă stramoșii tăi cu tine semănau, Negreșit erau proști câți lor se închinau, Răspunse tigrul meu; iar dacă au avut Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta, de milă sunt pătruns, Căci d-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ne ajută niciodată cu nimic atunci când suntem la greu, nu ne-a dat niciodată nimic, doar ne-a luat, față de ea nu avem nici un fel de obligație. Revin la 122 o veche înțelepciune populară care spune că „de aceea sunt proștii pe lume ca să aibă de pe urma cui să trăiască deștepții”. Depinde de noi să alegem din care categorie vrem să facem parte. Hai să scoatem definitiv din mintea și din sufletul nostru ideea meschină privind sloganul „ce-o să zică lumea” și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
loc de întors. Nu poți fi tranșant. Pur și simplu, nu poți. Așa, toți te-ar evita, s-ar teme de tine. Voiam să scriu un text total, nebunesc, să-i bag pe toți în mă-sa. Să rup gura proștilor, să le arăt că poate exista și ceva frumos pe lumea asta, să-ți placă ceea ce faci. Să fiu delirant, tâmpit. Cea mai mare greșeală e să fii riguros, exact. M-au scârbit întotdeauna oamenii cu psihologie de funcționar. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
felul de chestii anapoda. Numai știri nu făceam. Într-o știre trebuie să fii obligatoriu prost. Să te eclipsezi, cum se zice eufemistic. Asta e frustrarea principală. Io nu suportam ideea asta. Deși de multe ori până atunci făcusem pe prostul doar așa, pentru că nu aveam chef să mă leg la cap fără să mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să laud ceva mai mult. E destul de greu să lauzi fără să dai limbi. Să lauzi așa, din principiu. Sincer. Fără să aștepți o contrafavoare. Pentru că așa crezi tu. Nu poți să le explici la infinit oamenilor cât sunt de proști. Nu poți scrie la infinit despre urâțenia, hidoșenia lumii. Ca să poți scrie, trebuie să fii generos. Sunt sute de indivizi care put de talent, dar care nu pot produce decât glumițe de unică folosință. Ai văzut ceva și vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iubi cineva când tu ai o părere atât de proastă despre propria persoană? Știi cât ești de meschin și, în consecință, vei avea o părere și mai proastă despre ei. Dacă pe mine mă iubește cineva înseamnă că e un prost. Io nu merit afecțiune. Abia acum încep să-mi dezvolt simțul de observație. Să privești oamenii. Să-ți dai seama sau să te întrebi ce ai putea spune despre ei într-o anumită circumstanță. Cum ar putea ei gândi sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de testament. Are dreptate Miruna. În acea garsonieră împuțită și infectă. Eram singur și trebuia să creez viață. Scriam pentru că, la fel ca într-un film care mi-a plăcut mie mult, uneori mă doare capul de atâta frumusețe și proștii ăștia n-o văd. Săptămâni întregi de beții aici, „La lemne“, cu oameni de care nici nu-mi mai aduc aminte cum îi cheamă și nici vreo vorbă memorabilă, să zicem, nu am memorat de la ei. Despre unul nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu celular. Nici profesorii n-aveau pe vremea aia. Prin ’96-’97, era un lux inutil. Nici oamenii de afaceri, parlamentarii nu prea aveau. Sau, mă rog, puțini dintre ei. Era moda mobilelor gigantice. Transportate cu roaba. Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era roz. Venea la facultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cărți, că studiază, că stă prin biblioteci, că e și asta o senzație. Și că nu mai înțelege nimic din ce se petrece cu ea, că ea a vrut să-și bată joc de ĂȘTIA și ĂȘTIA sunt atât de proști încât nu sesizează contafacerea și au primit-o printre ei. Și marea problemă ar fi dacă nu cumva toți oamenii ĂȘTIA nu se recunosc în impostura și în snobismul ei, dacă nu cumva le e simpatică pentru că se văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca maică-ta aia, că și ea e de vină. Că ea precis știa ce ai scris acolo și nu ne-a spus! Cum poți tu să scrii că televizorul meu e luat de pe marginea străzii din Germania? Noi suntem proștii tăi, mă? Bine că ești tu deștept! Știam că imediat după Revoluție, când a fost în Germania, îi făcuse cu ochiul o canapea de pe marginea străzii și și-ar fi dorit s-o ia în mașină, dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie să-ți pui mintea la contribuție pentru a-i pricepe și nu merită. Așa că mai bine zici că sunt toți niște proști, niște neica-nimeni. Numai că io nu spusesem așa ceva. Apoi a fost așa. Ceva mai târziu a venit și Studentu de la București. Fusesem colegi opt ani de zile în generală, plus colegi la liceu, dar în clase separate. A zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decât să stau de vorbă cu el. A început iarăși să se răstească, bă, ne-ai nenorocit! Mi-e și rușine să ies din casă. N-am văzut niciodată un om mai aprins, mai pătimaș. Am început să plâng ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică îți va da. Cum să te jignească mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe toți din satul ăsta. Și eu tocmai aveam în plan un roman pășunist, în care să-i supraapreciez pe țărani. Dar tocmai asta era, îi numisem țărani și asta le declanșase ofuscarea. - Pe soră-mea și pe bărba-su tot proști îi consideri, că și ei m-au sfătuit să te dau în judecată. Au zis: bă, dacă eram în locul tău, imediat îi dădeam în judecată. Așa vorbesc io, cu pulă, pizdă? Cu „io“? Io nu vorbesc așa! Chiar dacă mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mele de reliefuri - cântate și de Walt Whitman - din cale-afară de proeminente pe pantalonii mei de dril cam prea strânși pe pulpele mele de adolescent. A doua zi, duminică, ducându-mă la biserică, mă tot miram față de poporeni, ca un prost de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi s-a explicat În cele din urmă, cu clipiri numai de un ochi, că popa se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i așa?... E frumos!“ Alta... și atâtea altele Încă, ce mai Încolo?, stăteau totdeauna gata să-mi dovedească, fără ca tu să te gândești măcar a le pretinde, că sunt posesoarele unei Întregi tehnici erotice, mult prea departe de ceea ce un prost de bărbat, Încă roman tic, pu tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Încă mai mult decât aș pofti. Biologii cunosc și ei pe femeia cocostârcului care aleargă ea după masculi; sau pe cea a pescărelului, corla de baltă, care e tot atât de activă ca și masculul când este vorba să cucerească un prost cu care să se Împerecheze. La fel cum pretindea femeilor Ion Minulescu, căruia Îi mergea mai la inimă, Îmi spunea, să fie el apucat și tras de mână (poetul „corăbiilor plecate“ se pro nunța Încă mai categoric!) În loc ca să dea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre Puștanca, fiindcă era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
casele de rendez vous sunt o Întreprindere dubioasă, care-și spoliază clienții cu femei iremediabil declasate fie din uzaj imoderat al grațiilor lor, fie din bătrâneți premature sau boli femeiești incurabile; epave ale bordelului sau ale șanta nului, camuflate pentru proștii de boieri În femei de lume ahtiate și nesătule ca niște Messaline, dezinteresate și făcând artă pentru artă. Iar antreprenoarele acestor femei erau acele odioase factorițe, precum surorile Bă dulea, care din pezevenglâcul lor de o viață Întreagă s-au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La sfârșitul slujbei, am plecat repede în camera noastră, pentru a nu mai da ochi cu călugărul care ne îndruma. Dar până dimineață, nu știu dacă am prins câteva ore de somn, deoarece am început să râdem în hohote ca proștii, la te miri ce comentariu ironic pe care-l făcea unul sau altul, cu privire la vocea călugărilor sau la rezistența fizică a lui Dragoș Bucescu, si cand era gata, gata să ațipim, se găsea altul săși spună impresiile, urmate de alte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
își încheie explicația și acum e rândul meu să rămân fără replică; dezvăluirea sa mă descumpănește: așadar, asta s-a-ntâmplat, am fost niște diletanți fără șanse, niște penibili care vor să taie o creangă a pomului în vreme ce stau ca proștii pe ea. -Dar, întrucât pentru tine acest fapt este atât de important, am hotărât să vă ajut, încălcând, probabil, tipicul, modul clasic de a se comporta al unui înger, își reia Lazarus micul său monolog. Am oprit căderea îngerului mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Gheorghe, Ion... Cred că cimitirul vorbește cel mai bine despre drama românilor basarabeni. Este mare păcat ca să se spună despre românii basarabeni că sunt analfabeți, că nu știu să scrie, că nu știu să citească românește. Românii basarabeni nu sunt proști. Nu sunt analfabeți. Sunt eroi. Dacă și-au păstrat ființa națională după cincizeci de ani de ocupație stalinistă, după cincizeci de ani de ocupație rusească, după ce jumătate din populația Basarabiei din anul 1940 a fost fie omorâtă, fie trimisă în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
gât. La caviar nu sunt câștiguri. A umblat unul cu un talon magic fals, l-au prins și a încasat opt ani de pușcărie. O să se sature mâncând opt ani numai caviar. Iar bieții proprietari de malluri se uită ca proștii la magazinele goale și dau unul după altul faliment. Să se învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l băteam din când în când, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]