37,224 matches
-
dilemă erotică, însă cu fundal diferit. în marile povestiri ale lui Slavici totul se joacă pe o replică, pe un gest, capabile să basculeze rezultatul în partea opusă. Așa-numita "analiză psiholigică", zonă specifică și de multe ori plictisitoare a prozei realiste, a fost introdusă la noi de Slavici. Din fericire însă, despicarea firului în patru, printr-un comentariu noțional, nu-i convenea deloc autorului român; concretețea admirabilă a prozei se impune în defavoarea comentariului. Chiar atunci cînd există pasaje de aparență
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
numita "analiză psiholigică", zonă specifică și de multe ori plictisitoare a prozei realiste, a fost introdusă la noi de Slavici. Din fericire însă, despicarea firului în patru, printr-un comentariu noțional, nu-i convenea deloc autorului român; concretețea admirabilă a prozei se impune în defavoarea comentariului. Chiar atunci cînd există pasaje de aparență statică, autorul le inoculează un sentiment misterios și difuz, sugerat prin toate frazele. Atmosfera de încleștare sufocantă, de eros dureros și de obsesie permanentă a morții ce domină nuvela
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
îmbogățirea Marei, tot mai spectaculoasă, pare a fi de la sine înțelească, ca un fenomen natural. Cu fiecare capitol, Mara e tot mai bogată, dar asta nu mai interesează pe nimeni, pentru că iubirea incompatibilă polarizează atenția. Aici, pentru prima oară în proza românească, personajele feminine au căpătat o consistență și o putere neîntîlnite pînă atunci. în Mara, acțiunea este condusă de voința feminină, bărbații fac figuri de indivizi prin definiție slabi. Chiar și Națl, cel mai puternic personaj masculin, nu suportă comparația
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
reprezintă marile realizări caracterologice ale autorului. Trică trăiește și se mișcă doar în umbra Persidei și a Martei, Codreanu e un naiv complet lipsit de voință, Bocioacă, în ciuda aparentului prestigiu, nu iese din vorba nevestei sale, Marta. Progresul intern al prozei lui Slavici se poate măsura și după importanța pe care o capătă personajele feminine. Dacă în Popa Tanda sau în Budulea Taichii femeile fac doar figurație, începînd cu Scormon ori La crucea din sat tinerele fete posedă deja o personalitate
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
la Mara, într-un fel de apologie literară a feminității. Talentul de a surprinde psihologia feminină dă întreaga măsură a capacității autorului de a se obiectiva și de a compune o lume complet detașată de propria-i subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută în zorii pașoptismului. Biografia lui Slavici se prezintă, aparent, ca o existență lipsită de strălucire. Dacă școlaritatea
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută în zorii pașoptismului. Biografia lui Slavici se prezintă, aparent, ca o existență lipsită de strălucire. Dacă școlaritatea primă, trăită în Ardeal, ca și micile slujbe adminsitrative nu-l anunțau pe viitorul scriitor, în schimb studiile la Universitățile din
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
fiecare carte, fiindcă actul scrisului implică două vieți, una trăită în exterior și alta la masa de scris când se proiectează în alt univers, prin narator și personaje. De la romantism, dublul cu toate variațiile sale a devenit un arhetip al prozei căreia îi conferă semnificații subtile și surprinzătoare. Arhetipul dublului apropie doi scriitori fără legătură între ei, prin două romane traduse pentru prima oară în limba române și publicate în prima jumătate a acestui an: Disperare de Vladimir Nabokov și Scandal
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
are încă o bună parte a operei complet necunoscută cititorului român, pe care sperăm să o reveleze seria de autor de la Editura Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are ca material epic literatura secolului romantic abia încheiat, traducerea franceză ce îl pune în circulație apare abia în 1932, după care s-a făcut
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
alter ego, ca și păstrarea controlului asupra alteregoului proiectat în altcineva: dubli eterali, spirituali au ca reprezentare umbra, oglinda și tabloul, iar dubli concreți materiali au ca manifestare geamănul, sosia ori iubitul / iubita care fac posibilă prin eros refacerea androginului. Proza secolului XX valorifică în altă manieră toate aceste imagini arhetipale, semnalând că sciziunea omului modern s-a adâncit. Cele două romane corelează arhetipul sosiei cu figura scriitorului și cu actul scrisului, păstrând însă active semnificații tragice și funeste. Întâlnirea cu
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
ce le ține captive pe amândouă. Scandalul se poate citi ca "portret al prozatorului la senectute", ori chiar autobiografie vizând evenimentele vieții interioare. Și mai ales fac demonstrația unor reușite rare: persistența fantasticului în literatura secolului XX, nu în formula prozei scurte, ci în desfășurarea amplă și riscantă a romanului.
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
împlinește un vis, acela că putem face la noi în țară un festival așa cum am văzut alături de colegii mei scriitori în lumea largă. Mi se pare o coincidență fericită că în 2004, tot aici la Hilton, Polirom lansa colecția Ego.Proză, care avea să schimbe fața vieții literare din România. Sper ca peste ani să vorbim în același fel și despre FILIT”, a spus Dan Lungu. Despre FILIT În perioada 23 - 27 octombrie 2013, Iașiul va deveni centrul industriei editoriale din
Ministrul Vosganian, invitat oficial la FILIT: Poetul reprezintă unicitatea fiinţei umane by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70755_a_72080]
-
merg de minune împreună. Sunt, ambele, niște instrumente (nu viori numaidecât, dar instrumente în tot cazul) ale lui Ingres. Una în spațiu cinematografic, cealaltă pe teritoriu muzical. În sens nu atât tematic, cât, nu știu cum să zic altfel, analitic. Cosașu supravoltează proza până la a o aduce în pragul eseului. (Merită observat că destule fragmente și chiar episoade trec nestingherit din O viețuire în Sonatine. Ce le face, totuși, să difere, e unghiul de lectură pe care-l dictează. Unul și același episod
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale. Dacă, o sută și ceva de pagini mai devreme, Cosașu conchidea că ecranizarea pieselor acestuia reprezintă o tautologie, lucrurile stau mult diferit
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
când vine, mă-nțelegi, un caz ca acesta...ť), până și cu tactul ei bătut în masă de Mache: Ťțal! țal!ť" (pag. 327) Luat ca exercițiu didactic, exercițiul acesta de stil poate conduce adecvat lectura celei de-a doua proze din volum, O neputință. (Îl sugerez doar. Ceea ce pare, simplist, povestea ratării unei calificări de jurnalist sportiv e de fapt povestea amânării unei povești. Trei fete, cu calități complementare, par a fi stat în calea banalei acreditări. Despre fiecare din
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
că este unul dintre autorii perfecționiști fără simbrie, dintre acei stiliști cărora frazele le ies impecabile din prima încercare. Mi-am imaginat manuscrisele lui curate și între rânduri, și pe manșete. O emoționantă pagină dedicată doamnei Sass (care, dactilografiindu-i prozele, i-a pus nu o dată ordine în numeroasele ajustări făcute cu creionul) mă infirmă. Ce contează? Și-ntr-un caz, și-n altul, tot cu un prozator excepțional avem de face!
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
domiciliul în provincie, sau care se țin departe de bârfele și coteriile literare (Dan Perșa sau Alexandru Ecovoiu, de pildă), despre cărțile sale se vorbește mult mai puțin decât ar merita. Cu siguranță locul său (și al romancierilor menționați) în proza românească de după căderea comunismului ar trebui reevaluat.
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
lei. Pentru a vedea textele lui Tudor Chirilă: http://tudorchirila.blogspot.ro/ Prefața volumului este realizată de Cătălin Tolontan. Acesta invită la cunoașterea lui Chirilă prin citirea textelor. "Veți descoperi un scriitor surprinzător, care se exprimă cu aceeași ușurință în proză sau în versuri și ale cărui rânduri trădează o sensibilitate pe care puțini i-o bănuiesc. Tudor Chirilă scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru și cărți, nostalgic despre oameni dragi dispăruți, ironic despre locuitorii României de azi. Mesajul
Tudor Chirilă își lansează volumul "Exerciții de echilibru" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80757_a_82082]
-
Prin ușa bufetului bufnea o duhoare de vin ieftin odată cu înjurăturile încăierării" (p. 29). La fel de pitorească și plină de detalii este coada matinală a celor veniți să cumpere gaz. Într-un comentariu din 1985, regretatul Laurențiu Ulici observa că paticularitatea prozei Gabrielei Adameșteanu stă în raporturile, mereu schimbătoare la nivelul textului, dintre memorie și imaginație. Când memoria și imaginația se subminează reciproc, rezultatul este perspectiva distanțată, relativistă, când ele se substituie una alteia, efectul este intimitatea auctorială, fie în biografism, fie
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este, scriitoarea descrie, nu problematizează. Descrie ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce gândește. Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în mod direct, vreo componentă eseistică. Chiar dacă, inevitabil, un om cu spiritul de observație al prozatoarei nu poate rămâne rece la cursul istoriei și la dramele oamenilor. Din acest punct de vedere, proza Gabrielei Adameșteanu seamănă cu cea a lui Nicolae Breban. Alături de stilul foarte îngrijit, aceasta este latura care conferă romanelor Gabrielei Adameșteanu gradul foarte ridicat de artisticitate. Scris cu multă sensibilitate și inteligență, romanul de debut al Gabrielei Adameșteanu, Drumul egal
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
Șerbu și, evident, a lui Eugen Ionescu. în 1936, pe la sfârșitul lunii ianuarie, când a apărut întâmplări în irealitatea imediată, criticii nu erau pregătiți să recepteze o astfel de operă, cu atât mai puțin publicul. Blecher spărgea tiparele narative cu proza sa și producea uimire și frustrare; rareori, afirmă Miron Grindea "a reușit o operă literară să impună o inhibiție atât de violentă cititorului". Calitățile lui literare și talentul nu puteau fi însă contestate de nici un critic sau cititor de gust
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
etape a procesului de receptare ce stă sub semnul unui "debut uluitor" sunt: 1. verdictul axiologic unanim al criticii, 2. lipsa succesului de public, 3. contestarea calității de roman a primei scrieri blecheriene și 4. încadrarea și interpretarea inadecvată a prozei întâmplări în irealitatea imediată. în ceea ce privește valoarea operei lui Blecher, țin să menționez faptul că toate cronicile și articolele dedicate celor două scrieri blecheriene sunt pozitive, chiar deosebit de entuziaste unele. Nu există nici măcar o voce care să conteste talentul literar al
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
carte a anului 1936, o carte excelentă, extraordinară, ce depășește chiar Cimitirul Buna-Vestire al lui Arghezi, apărut în același an, în schimb a doua scriere îl dezamăgește. Ieronim Șerbu îl integrează pe Blecher categoriei restrânse a acelor scriitori "ai unei proze esențiale, intensă, cu adânci semnificații", considerându-l un prozator original. E. Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 nu emite o judecată de valoare asupra operei lui Blecher, dar menționează debutul remarcabil al acestuia și simplul fapt de a-l
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
aprecierea e unanimă și opiniile ulterioare vor urma aceeași direcție, cu totul altfel se prezintă situația discursului interpretativ, a termenilor în care e discutată opera lui Blecher. în acest punct al demonstrației se impune o discuție separată a celor două proze, în fapt voi insista asupra romanului întâmplări în irealitatea imediată, cel analizat și încadrat într-un mod inadecvat, ocupându-mă colateral de cel de-al doilea care nu a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]