KorAP: Find »[drukola/base=rănit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...320 >

7,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
urmă. Mama mai povestea că fata lui Marinescu fu atât de impresionată de propria-i dramă, încât începu să deteste prestațiile militare și războiul, nu numai din cauza execuțiilor de prizonieri, uciși cu pistolul în ceafă, ci pentru faptul că inamicii răniți erau puși să se persecute și să se tortureze reciproc, ajungând la acele monstruozități atât de rafinate, încât se împușcau singuri, îngropându-se apoi de vii, fără intervențiile altor indivizi și fără contribuția celor ce-i învinseseră în luptă, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi, Emil sanitarul, timid și rușinos ca o fecioară pură, împușcat de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese smuls brutal din viața netrăită încă pentru a fi aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Ploiești, la rafinărie. Dar sosește după amiază. Ce-ar fi dacă, după ce terminați la spital, am lua împreună prânzul? Onorat de invitație domnișoară. Mulțumesc, așa voi face. Foarte bine. În felul acesta vom putea afla mai multe și despre starea rănitului. Fiți sigură că mă voi întoarce cu vești proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare cu îndârjire, fără să se gândească la nimic altceva decât la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
mașinile salvării. Un agent sosește cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze către Gara de Nord, pentru a da ajutor echipelor deja aflate acolo. Multe dintre ele nu mai făceau față, copleșite de numărul mare al morților și răniților. Străbat străzile în flăcări, croindu-și cu greutate drum prin marea de ruine. Din loc în loc, țâșnesc jeturi înalte de apă. Miroase a moloz încins și a latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
așeze pe targă. Ar fi vrut să își ia rămas bun și de la ea, dar știe că este imposibil. Atenția fetei este concentrată asupra celui care necesită acum toată grija dată de pregătirea ei profesională. Capul și ochiul stâng al rănitului sunt înfășurate cu un strat gros de bandaje însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului, pentru care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius se așează lângă ea, îl privește cu nesaț și o liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate răni. Nu trebuie să fii expert ca să-ți dai seama că trebuie să ajungă în scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl scrutează intens. Poate fi generalul tuturor sfinților militari ai lui Dumnezeu, pentru mine este doar un rănit și atât. Se întoarce către infirmiera Camelia: O fișă, imediat. Merge la 4, doctorul Godeanu să se ocupe urgent de el. Se uită apoi la Felix, întins și el pe o brancardă. Despre dumneata pot spune că ai noroc. Răni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
vor reuși eforturile ei discrete în al convinge să accepte postul din garnizoana București la Statul Major al trupelor de geniu? Zâmbește amar. Este conștientă că își dorește mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât a celor doua gloanțe bine țintite trase din pistolul lui Marius care se opresc în spatele lui. Manfred se sfârșește iute. Marius își scoate haina, aranjând-o comod sub ceafa rănitului. Remarcă imediat sângele întunecat ce îmbibă aproape complet cămașa albă în zona abdomenului. Mai văzuse astfel de răni pe front. Nu ofereau deloc șanse de supraviețuire. Scapi cu viață, nu e chiar așa de grav, spune el cu glas ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic semn de pericol. Dar printre mormanele de fiare contorsionate se aud doar gemetele muribunzilor și strigătele de ajutor ale răniților. Nimeni nu le dă atenție. Cât de curând gerul sau lupii vor desăvârși treaba începută de gloanțe. De altfel, partizanii nu au posibilitatea să transporte pe acești nenorociți nici dacă ar fi vrut. Duc lipsă de medicamente și hrană, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți. Cu doi nu sunt probleme deosebite. Dar al treilea este foarte grav, netransportabil. De altfel nici nu o mai duce mult. Și cinci dispăruți. Dispăruți? Făceau parte din grupul ce a format primul val de atac. Mai mult ca sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
benzină găsite intacte. Karel revine lângă postul de pază și face semn unuia dintre oamenii lui să demonteze mitraliera. Pentru ultima oară mai aruncă o privire în interiorul devastat. Privește către băiatul blond. Nu murise. În timp ce-l privește cu ochi opaci, rănitul murmură încet: Hilfe...hilfe 124... Se apleacă deasupra lui, cu neîncredere totuși, chiar dacă e grav rănit. Cunoaște îndeajuns fanatismul acestor tineri discipoli naziști. Îi desface uniforma cu grijă, mare parte din ea fiind una cu rana. Din trusa de prim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
să demonteze mitraliera. Pentru ultima oară mai aruncă o privire în interiorul devastat. Privește către băiatul blond. Nu murise. În timp ce-l privește cu ochi opaci, rănitul murmură încet: Hilfe...hilfe 124... Se apleacă deasupra lui, cu neîncredere totuși, chiar dacă e grav rănit. Cunoaște îndeajuns fanatismul acestor tineri discipoli naziști. Îi desface uniforma cu grijă, mare parte din ea fiind una cu rana. Din trusa de prim ajutor a neamțului, scoate o fașă septică. Acoperă rana cât poate de bine. Muribundul geme slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Da. Tot ceea ce se putea duce. Ce nu, a fost distrus. Am montat câteva mine chiar la intrarea în defileu. Asta îi va încetini puțin, dar nu prea mult. Foarte bine. Plecăm acum! Karel lipește din nou bidonul pe buzele rănitului, dar apa se scurge în lături. Ochii albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
cu indiferență rece. Unul dintre ei îl lovește brutal cu piciorul, forțându-l să grăbească pasul. Coloana se topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou. O scurtă rafală de pistol-automat și vocea rănitului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou. O scurtă rafală de pistol-automat și vocea rănitului este curmată brusc. Unii își fac pe ascuns cruce. Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs soldaților români strânși în piață: Puteți fi fără milă cu prizonierii nemți, împușcați chiar femeile și copiii. Fiți cruzi și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul oferit de rădăcinile noduroase ieșite din pământ ale unui copac. Frumoasă excursie montană, nu? La câțiva pași de el, din spatele unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Vă puteți considera sub protecția mea personală. Se înclină politicos către ea. Imediat voi da ordin subordonaților mei în această privință. Zgomotul unor pași grăbiți se aude de afară. Schultz intră în fruntea unor soldați. Un infirmier se lăsă lângă rănitul ce continuă să horcăie. Ce se întâmplă aici, maiorule? Privirea lui înregistrează intenția sanitarului să acorde îngrijire medicală partizanului care trage să moară. Nu strica pe acest terorist morfina necesară soldatului german! Rapid, scoate pistolul din toc și zboară creierii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
moară într-un colț. Lupta aproape că a încetat. Se înstăpânește o tăcere adâncă. Americanule, ia vezi ce-i cu ăla de geme. Eu merg la dom' locotenent să-i spun că aici jos am terminat. Iovuț se apleacă asupra rănitului. Îl întoarce cu fața în sus. Încremenește. Incapabil să scoată un sunet, își mușcă mereu buzele, nevenindu-i să creadă ce vede. Este Pătru, fratele lui mai mare. Are fața galbenă ca ceara, cu fruntea îmbrobonată. Abia mai suflă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]