4,129 matches
-
I prin căsătorie, a fost neglijat atunci când s-a procedat la împărțirea feudelor saxone din Marca Billungilor, care în 936 au revenit fratelui său mai mic, Herman Billung. Ca urmare, Wichmann "cel Bătrân" s-a revoltat împotriva regelui, alăturându-se răscoalei începute de ducele Eberhard de Franconia, dar renunțând ulterior. După moartea tatălui său din 944, Wichmann a trecut sub tutela unchiului său, Herman de Saxonia. Când a atins vârsta potrivită, el nu a reușit să succeadă decât în poziția de
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
comitat a cărui localizare nu se cunoaște cu certitudine. Crescut la curtea lui Otto I până la momentul morții mamei sale, Wichmann s-a împrietenit cu fiul regelui, Liudolf, devenit duce de Suabia din 950. În 953, el a participat la răscoala lui Liudolf împotriva tatălui acestuia, regele, confruntându-se cu trupele saxone în vreme ce regele asedia Mainz, drept pentru care a redeschis conflictul tatălui său cu Herman de Saxonia, unchiul său, care între timp fusese numit de Otto ca "princeps" de Saxonia
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
Egbert "cel Chior", simțindu-se încă privați de moștenirea lor, a întreprins mai multe acțiuni de pradă în Saxonia, iar în 955 a trecut în teritoriul triburilor slave ale obodriților și liubicilor (în regiunea Lübeck), unde l-au instigat la răscoală pe prințul Nako, a cărui acțiune a fost însă reprimată de regele Otto I în bătălia de la Recknitz. Tinerii Billungi s-au refugiat la curtea ducelui Ugo cel Mare din Franța. Când Ugo a murit în anul următor, Wichmann a
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
a markgrafului Boso de Toscana din dinastia Bosonizilor și nepoată a regelui Ugo de Italia. Cronicarul Liutprand de Cremona, crescut la curtea lui Berengar de la Pavia, oferă câteva detalii referitoare la caracterul acestuia. În jurul lui 940, Berengar a condus o răscoală a nobililor din Italia împotriva domniei unchiului său Ugo de Italia. Pentru a evita un atac din partea susținătorilor acestuia, Berengar, avertizat de fiul regelui, Lothar al II-lea, a trebuit să caute refugiu la curtea regelui Otto I "cel Mare
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
în Goguryeo, Împăratul Yang executându-l mai târziu.Împăratul Yang a planificat un alt atac asupra Goguryeo în 615, dar datorită problemelor interne din Șui, nu a fost niciodata capabil să-l pornească.Sui a fost slăbit ca urmare a răscoalelor împotriva dominației Împăratului Yang.Ei nu ar fi putut atacă în continuare, deoarece soldații din inimă Șui nu i-ar mai fi oferit sprijin. Războaiele au sărăcit trezoreria națională a Șui și după revolte și lupte politice, dinastia Șui s-
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui Hildebert de Camerino, în răscoala acestuia împotriva împăratului Ludovic al II-lea. Urmăriți de o armată imperială, răsculații au ajuns în Marsi, de unde s-au refugiat în Benevento, unde au fost primiți de către principele Adelchis de Benevento. Ludovic a împresurat orașul, după care Ludovic a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
Landulf ÎI, însă, în loc să îl reînscăuneze pe Pandenulf, a hotărât să treacă comitatul de Capua sub ducele Lambert I de Spoleto, considerat mai de încredere. Această soluție nu a durat mult timp. În 871, Lambert a fost implicat într-o răscoală împotriva lui Ludovic al II-lea orchestrata de ducele Adelchis de Benevento. Ca urmare, Ludovic l-a depus și pe Lambert, restaurându-l pe Landulf al II-lea în poziția de conte de Capua, cu condiția ca acesta să jure
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armată a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decât eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, însă perioada de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente ca
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
sfinți. Tot în anul 1000, cetățenii din Capua l-au înlăturat de la domnie pe principele Ademar, om de încredere al împăratului, și l-au invitat pe Landulf di Sant'Agata, fratele lui Pandulf, să le fie principe. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, insă perioadă de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente că
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
și în anexe piese de etnografie din zona Ribița (un interior de casă moțească), obiecte reprezentative pentru istoria localității în care s-a născut Gheorghe Crișan, arme albe și de foc din secolul al XVIII-lea, material foto-documentar referitor la răscoala țăranilor români din Transilvania din 1784-1785. Respectând arhitectura specifică a începutului de secol XVIII, clădirea are fundația din piatră, iar cele două camere și cămara sunt din bârne de lemn, casa fiind acoperită cu paie. Târnațul cu stâlpi cu arcade
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
fiind acoperită cu paie. Târnațul cu stâlpi cu arcade și acoperișul cu paie îi dau acestei case un farmec deosebit. Într-o primă cameră sunt prezentate succint câteva date și documente privitoare la istoria locală, contextul economico-social din Transilvania în preajma Răscoalei și principalele evenimente legate de aceasta. Este subliniată contribuția lui Crișan la aceasta mare ridicare a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și naționale și tragicul sfârșit al celor trei conducători-Horea, Cloșca și Crișan. A doua cameră este o încercare de
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
memoriale se găsește bustul lui Crișan, opera a sculptorului Marcel Olinescu, lucrarea fiind realizată în anul 1929. Marcu Giurgiu s-a născut în anul 1733 în localitatea Vaca (astăzi satul Crișan, comuna Ribița, județul Hunedoara). A fost unul dintre conducătorii răscoalei țăranilor români din Transilvania, conducând țăranii din Zarand, apoi din Câmpeni, Abrud și Cricău. Au luptat împotriva trupelor austriece, însă superioritatea forței militare austriece a suprimat răscoala. Crișan a fost prins pe 30 ianuarie 1785 și închis la Alba Iulia
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
Vaca (astăzi satul Crișan, comuna Ribița, județul Hunedoara). A fost unul dintre conducătorii răscoalei țăranilor români din Transilvania, conducând țăranii din Zarand, apoi din Câmpeni, Abrud și Cricău. Au luptat împotriva trupelor austriece, însă superioritatea forței militare austriece a suprimat răscoala. Crișan a fost prins pe 30 ianuarie 1785 și închis la Alba Iulia, urmând a fi judecat și condamnat la moarte. S-a sinucis în celula sa pe 13 februarie 1785, sugrumându-se cu curelele de la opinci
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
regiunii: Filistina, tradusă românește prin Palestina. Din 132 până în 136, evreii conduși de Shimon Bar Kokhba s-au ridicat la o noua mare revoltă împotriva romanilor și entitatea statală pe care au dorit să o constituie s-a numit „Israel”. Răscoala a cauzat romanilor probleme serioase, nu mai puțin decât mai cunoscuta (și mai documentata) revoltă din 70. Minoritatea creștină din țară, care asimilase tot mai multe elemente de origine greco-romană și alți credincioși non ebraici, a refuzat să participe la
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a refuzat să participe la revoltă și din acest punct au considerat creștinismul ca o religie reparată de iudaism. Revolta a fost în cele din urmă învinsă de Hadrian însuși. Deși nu se știe precis, se apreciază că în timpul acestei răscoale, o adunare rabinică a decis care cărți pot fi considerate parte a canonului Bibliei ebraice, cărțile denumite apocrife fiind excluse. Înainte de răscoala din 132-136, se apreciază că aproximativ 2/3 din populația Galileii și 1/3 din regiunea coastei erau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în cele din urmă învinsă de Hadrian însuși. Deși nu se știe precis, se apreciază că în timpul acestei răscoale, o adunare rabinică a decis care cărți pot fi considerate parte a canonului Bibliei ebraice, cărțile denumite apocrife fiind excluse. Înainte de răscoala din 132-136, se apreciază că aproximativ 2/3 din populația Galileii și 1/3 din regiunea coastei erau evrei. Totuși, persecuțiile și crizele economice care au afectat și Imperiul Roman în secolul III au dus la o importantă emigrație a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Ain Jalut iar succesorul său, Baibard i-a eliminat pe ultimii cruciați din Acra în 1291, astfel terminând cruciadela. Palestina a fost cucerită de Sultanul Turc Selim II în 1516-17, devenind o provincie a Siriei pentru următoarele 4 secole. În Răscoala lui Hmelnițki (1648-1654) din Ucraina peste 100.000 de evrei au fost masacrați, ducând la o migrație în Israel. Un masacru al evreilor în Palestina a avut loc în perioada ocupației lui Muhammad Ali al Egiptului în 1834. În 1844
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
mari poeți ai romanticismului". Ujejski a fost implicat în lupta polonezilor pentru independență după ce Polonia a fost împărțită și ștearsă de pe harta Europei de către țările vecine (Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Austriac). În 1846, la instigarea guvernului austriac în cursul Răscoalei de la Cracovia, țăranii galițieni au masacrat câteva mii de nobili. Ujejski a dat glas apoi sentimentului universal de indignare în poemul său "Choral", care a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece patriotice poloneze ale acelei perioade. Situația politică din
Kornel Ujejski () [Corola-website/Science/324974_a_326303]
-
(n. 155 - d. 15 martie 220) a fost un general chinez care și-a asumat prerogative imperiale la sfârșitul dinastiei Han. A devenit cunoscut pentru înăbușirea Răscoalei Turbanelor Galbene, din ultimii ani ai dinastiei Han. În ciuda acestei victorii, dinastia era iremediabil slăbită, iar în haosul politic creat, a ocupat partea nordică strategică a Chinei, în jurul capitalei Luoyang. Teritoriul stăpânit de acesta era cunoscut și sub numele de
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
-lea al Boemiei ca principe. Încercarea de a face același lucru cu un alt cumnat, principele polon Ladislau cel Exilat, a eșuat, dat fiind că, în acel moment, Bavaria, Saxonia și alte regiuni ale Germaniei se aflau în pragul unei răscoale, Conrad fiind nevoit să se întoarcă în Germania. În 1147, Conrad l-a auzit pe Sfântul Bernard de Clairvaux propovăduind Cruciada a doua la Speyer și s-a lăsat convins să se alăture regelui Ludovic al VII-lea al Franței
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
cu cea de "Sarîköy" (Sarichioi) care înseamnă "sat galben". În decursul perioadei otomane, populației băștinașe de ""Dicieni"" (Românii Dobrogeni) i se adaugă numeroși fugari Lipoveni persecutați în Imperiul Rus, între anii 1654 și 1796, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). Aceștia din urmă, devenind majoritari, au fost însoțiți și de cazaci, care au denumit "Razim" limanul Iancina. În 1878, ca toată regiunea, satul
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9 mai 1009, o răscoală antibizantină a izbucnit în Bari, sub conducerea negustorului Melus, care s-a răspândit rapid în alte orașe. Curcuas nu a trăit destul pentru a fi martorul deznodământului final al acestor tulburări, anume instituirea dominației normanzilor asupra întregului sud al Italiei
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
coincide cu o perioadă de două decenii de pace și prosperitate. Cu toate acestea, moartea sa fără moștenitori din 1189 a aruncat regatul într-o stare de haos. Tancred de Lecce a obținut tronul, dar a trebuit să facă față răscoalei vărului său, Roger de Andria, precum și invaziei împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care avea pretenții asupra regatului prin intermediul soției sale Constanța, fiică a lui Roger al II-lea însuși. Constanța și Henric au învins în cele din urmă
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Doukeianos. În 3 septembrie 1041, ei au reușit să îl înfrângă pe un alt catepan, Exaugustus Boioannes, căzut prizonier. În curând, lor li s-au adăugat longobarzii și normanzii din Melfi, conduși de Arduin. În februarie 1042, conducătorul nominal al răscoalei, principele Atenulf al IV-lea de Benevento, a defectat, fiind mituit de către greci, și înlocuit la comandă cu Argyrus. După câteva succese, Argyrus a trecut la rândul său de partea bizantinilor. Se presupune că el ar fi primit, ca și
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
din partea împăratului Constantin al IX-lea Monomahul, existând scrisori prin care basileul îi propunea aceasta, alături de titlul de catepan al Italiei. Argyrus s-a deplasat la Constantinopol, unde a primit titlul de "duce de Italia, Calabria, Sicilia și Paflagonia". Atunci când răscoala antibizantină din Apulia a fost suprimată, bizantinii au urmat sfatul său de a încheia o alianță cu papalitatea, pentru a contrabalansa crescânda amenințare a normanzilor în regiune. Tot Argyrus a fost comandantul armatei bizantine, care a refuzat să se ralieze
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]