3,945 matches
-
Lucian Harșovschi, cu consilieri locali, cu Nelu Todirean de la Fundația „Ana”, la Școala cu clasele I-VIII nr. 9 „Ion Creangă” din Cartierul Obcini. Pe fundalul muzical asigurat de un grup de elevi ai școlii-gazdă, care ne-au oferit un recital de colinzi, înconjurați de sute de copii, am petrecut momente frumoase, bucurându-i cu dulciuri, fructe și jucării. Astăzi, îi așteptăm pe copiii din Ițcani în Parcul Central, unde echipa lui Moș Crăciun va împărți din nou daruri... contra colinde
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
e că Încă nu te-ai măritat pînă acum. Nu ți-or fi lipsit pretendenții. Cine-i norocosul? — Nu-l cunoști. Se numește Jacobo. E un prieten al unchiului meu Gustavo. Șef la Banca Spaniei. Ne-am cunoscut la un recital de operă organizat de unchiul meu. Jacobo e pasionat de operă. E mai În vîrstă decît mine, dar sîntem buni prieteni și asta e tot ce contează, nu crezi? Gura mi se aprinse de malițiozitate, Însă mi-am mușcat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în balcon, de unde se vede oblic ecranul TV-ului. Ce face curiozitatea din oameni...”. Sau „Mi-aduc aminte că mama, astă-vară, când a cântat Ricky Martin la Cerbul de Aur, m-a sunat să mă întrebe dacă mă uit la recitalul lui. Ceea ce și făceam, deși era unu noaptea și eu eram la mare” (Irina Mihăilescu). Altcineva observă că „din una în alta, am ajuns la un subiect în mare vogă: Big Brother. Și dacă tot a venit vorba, am dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1998 la Editură Timpul - Iași și realizată de Gellu Dorian. Au prezentat Vasilian Doboș și Cassian Marian Spiridon, iar actorii Eliza Rusu și Doru Aftanasiu au recitat din antologie. Corul Bisericii ,,40 Mucenici”, dirijat de Valentin Maxim, a susținut un recital de cântece religioase. Alexandru Malin Tăcu s-a nascut pe 19 noiembrie 1969 la Onești. La 9 ani a debutat În Cronică, În cadrul concursului ,,Autori: Copiii!” A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat În ziare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
invitația către amatorii de cultură: Realizatorii și susținătorii proiectului ,,Malini” au fost 17: Bogdan Palici (idee, organizator, regizor, coregraf), Nicolae Budeș (compoziție muzicală, chitară ritm: solo și voce), Goga Răzvan (compoziție muzicală, chitară ritm, voce principala), Cătuna Vlad (chitară ritm, recital), Borș Valentin (tobe și ... desenator), David Cătălina (recital, performer), Bulgaru Irina (desenator), Bulgaru Boris (sunetist), Ioniță Daniela (concept, afișe), Clemente Violeta, Larisa Sevasta, Elenă Trușca, Oana Mihai, Tiberiu Haret, Alexandru Haret, Elenă Irava, Ștefan Isac. Cifră ,,17” e plină de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
proiectului ,,Malini” au fost 17: Bogdan Palici (idee, organizator, regizor, coregraf), Nicolae Budeș (compoziție muzicală, chitară ritm: solo și voce), Goga Răzvan (compoziție muzicală, chitară ritm, voce principala), Cătuna Vlad (chitară ritm, recital), Borș Valentin (tobe și ... desenator), David Cătălina (recital, performer), Bulgaru Irina (desenator), Bulgaru Boris (sunetist), Ioniță Daniela (concept, afișe), Clemente Violeta, Larisa Sevasta, Elenă Trușca, Oana Mihai, Tiberiu Haret, Alexandru Haret, Elenă Irava, Ștefan Isac. Cifră ,,17” e plină de semnificații: Malin avea 17 ani; a murit la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aflată la mică distanță: - Ce-i acolo? - A, n-au cum să fie studenți acolo. E doar o... Franciscovich împinse ușa. Înăuntru puteai vedea un mic hol ce ducea spre o altă ușă, pe care se putea citi Sala de Recital A. Și lângă acea ușă, era trupul unei femei, având un laț în jurul gâtului și mâinile prinse în cătușe. Ochii îi erau deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
probabil la rându-i arma către ele sau se pregătește să le atace cu vreun cuțit. - Unde ești? Unde ești? strigă ea. Apoi zări vag, datorită fumului ce încă nu se împrăștiase în totalitate, cum criminalul intră în sala de recital trântind ușa în urma sa. Urmă un zgomot puternic, cauzat probabil de o piesă de mobilier așezată în viteză pentru a bloca ușa. Ausonio se trânti în genunchi lângă fată. Cu ajutorul unui briceag, tăie frânghia din jurul gâtului femeii, o întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în efortul lor mental de a înțelege cum dispăruse criminalul dintr-o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
astăzi, Rhyme. Brusc, își aduse aminte că Sellitto utilizase cuvântul „bizar” mai devreme când discutaseră despre această crimă. - Fă-mi un rezumat. Ce s-a întâmplat de fapt? Sachs reluă cronologic desfășurarea faptelor, culminând cu dispariția criminalului din sala de recital: - Agenții de poliție care erau acolo au auzit o împușcătură și au luat decizia de a pătrunde în cameră. S-au sincronizat prin stație și au intrat simultan prin singurele două uși de acces în sală. Dispăruse. Sellitto își consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi fuseseră indicate folosind o pereche de mănuși de latex. Între timp, Rhyme se apropiase și studia totul cu mare atenție. - Uite. Ce e asta? apucă el panoul cu butoane cu micul difuzor atașat. - L-am găsit în sala de recital, interveni Sachs. Nu am înțeles exact ce e cu el. Pot spune, după urmele lăsate, că a fost montat de suspect. Părea că făcuse parte dintr-un computer, lucru care nu-l surprindea deloc pe Rhyme. Criminalii se aflaseră întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a orbit cu acea lumină și a fugit în sala de recital. A aranjat petardele și reportofonul pentru a lăsa impresia că este înăuntru, s-a costumat în îngrijitor și a fugit la a doua ușă. - E greu de crezut, Linc. Cum ar fi putut face asta într-un timp atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din Grecia sau Asia Mică. Ah, ah, ah... Da, acolo, da, da... O, da, da, da, așa, asta este, da... Gata, asta le întrece pe toate. Nici măcar Pavel nu a avut de-a face cu un asemenea grad de depravare. Recitalul era departe de-a începe, dar pastorul Swensen decise să meargă mai departe. Își pieptănă atent părul, își așeză apoi ochelarii și puse Biblia, harta orașului și o predică la care lucra în servietă și ieși grăbit pe ușă. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care alergau pe bicicletele lor pline de marfă. Era atât de obositor totul. Ușor iritat, se hotărî că o plimbare pe jos până la școala unde urma să se țină recitalul îi va face bine. Își consultă harta și își dădu seama că drumul era oarecum lung, dar simți că trebuia să facă ceva să-i risipească neliniștea. După primii pași, avut sentimentul că este urmărit. Privi la stânga, unde zări, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio problemă. Omul zâmbi și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și vorbi prin geamul deschis al din dreptul scaunului din spate. Pastorul știa cine se afla acolo: procurorul adjunct al districtului, Charles Grady, omul care instrumenta cazul Andrew Constable. Se afla aici cu soția lui pentru că fiica lor participa la recital. Grady era omul care reprezenta motivul esențial pentru care el se afla în această Sodomă modernă. Asemeni lui Pavel, pastorul Swenson pătrunsese în lumea necredincioșilor pentru a le arăta greșelile și pentru a-i îndrepta pe calea cea dreaptă. Intenționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la locul faptei. Analiza urmelor de pași arătase că infractorul zăbovise cel mai mult în dreapta biroului secretarei. În această porțiune a încăperii, era un singur lucru notabil: organizatorul secretarei. Și singura mențiune pentru aces sfârșit de săptămână era legată de recitalul lui Chrissy Grady de la Școala Cartierului. Ceea ce însemna că spărgătorul și-a notat această informație mai mult ca sigur. În ceea ce privește identitatea atacatorului, Rhyme bănuise că ar putea fi deghizat în preot sau pastor. Ajutându-se de baza de date FBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își aminti că se ocupase cu ani în urmă de un caz în care un traficant ascunsese droguri într-o Biblie scobită și că anchetatorii găsiseră fibre similare în biroul bărbatului. Bell îl sfătuise pe Grady să nu vină la recital. În locul lui, vor trimite câțiva agenți de intervenție cu mașina lui oficială, pentru ca totul să pară normal. Alte câteva unități fură plasate în nordul școlii, pe Fifth Avenue, în vest, la intersecția cu Sixth Avenue, la est, în Piața Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o serie de cărți de muzică din ce în ce mai dificile, care cuprind cam douăsprezece piese. Când un elev ajunge la finele unei cărți cu bine, părinții organizează adesea o petrecere pentru prieteni, membrii familiei și profesor, în timpul căreia elevul oferă un scurt recital. Petrecerea pentru „Suzuki - Volumul 3” a Christinei Grady era programată peste exact o săptămână și exersase îndelung pentru minirecitalul ei. Stătea acum în ianina din apartamentul familiei și tocmai se pregătea să încheie „Călărețul sălbatic” al lui Schumann. Ianina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui Chrissy nu i se permitea niciodată să mănânce bomboane sau altceva lipicios atunci când cânta. Poate să fi fost tatăl ei. Știa că îi pare rău din pricina tuturor polițiștilor care mișunau pe acolo și din cauză că nu se putuse duce la recitalul din seara precedentă de la Neighborhood School. Asta trebuia să fie: un cadou secret din partea tatălui ei. Chrissy aruncă o privire în spatele ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau de ici până colo. Auzi vocea calmă a polițistului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
amănunte, cum să stau deasupra, cum să am grijă când trecem prin tunele, deoarece erau foarte multe de trecut, cum să mă încui în toaletă și cum să mă port cu controlorul în caz că mă prinde. Trebuie să-ți spun că recitalul pe care l-am învățat mi-a folosit. Am mers până la Sărățel, în apropiere de Dej, fără să mă prindă. Am fost însă neinspirat, pentru că m-am urcat într-un tren personal care făcea aproape 24 de ore. L-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
sărisem de pe un vagon pe altul, că prea puțin îmi păsa de viață și de tren și de toate. C.Ș.: Deci la Sărățel te-au prins controlorii. A.B.: Da. M-au prins și am început să le spun recitalul învățat de la soldați: „Sunt fiu de impiegat de mișcare din Baia Mare, am fost la școala de impiegați de mișcare...”. C.Ș.: De ce trebuia să spui că ești la școala de impiegați? A.B.: Pentru că acolo se rețineau buletinele și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
informație, fără lecturi și fără contacte permanente cu ce se gândea și scria în lume. De aceea, reconectarea la lume era extrem de necesară într-un moment când în țară toate păreau împietrite: o insulă bizară în afara timpului, două personaje, același recital, un lagăr unde fiecare căuta soluții individuale de supraviețuire, unde noaptea, frica și foamea stăpâneau, dictau regulile. Și unde, sub stratul acesta masiv de întuneric, bănuiam foarte mulți oameni buni, numeroși intelectuali care gândeau harta spirituală a României de mâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
profesoarei sale și le încheia, cu mențiunea „Magna cum laude“, în iunie 1947. La scurtă vreme avea loc și debutul oficial cu Orchestra Filarmonică, interpretând Concertul No. 1 în si bemol minor de Ceaikovski. În octombrie 1948, debuta și în recital, în sala mare a Ateneului, într-o seară de sonate, în care a împărțit scena cu violoncelistul Vladimir Orlov. Cariera avea să i se dezvolte în condițiile tipice ale anilor ’50, trimis să cânte în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]