3,968 matches
-
faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică cu bunica ta care n-avea nici un chef să meargă acolo ai născocit păcate În fața unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu se Înțelegea bine cu fiica ei, mama ta. Carole, tu stăteai acolo În picioare, iar eu ți-am dat degetele pe spate, Îndopat cu cocaină și alcool, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
profisoru’ doctoru’ sî nu ni refuzî, cî tari mult bini ne-aț’ făcut șî nu sî cadi sî ni facim cî nu vă cunoaștim... Ne-ar fi rușâni! „Ai auzit, amice? Lor, șetrarilor, le-ar fi <rușâniă să nu se arate recunoscători pentru binele ce le-ați făcut” - l-a atenționat gândul de veghe. „Noi facem binele fiindcă asta ne este menirea, prietene. Cât despre <rușâniă, asta e o stare pe care o simt cei cu un anumit crez și respect față de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
palton". Fusese invitat la Dresda, la un congres de matematică, iar Croh putea, subliniez, putea să-l ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii române o să-i fie recunoscătoare că l-a îmbrăcat pe Ion Barbu. De încălțat, l-a încălțat în Amintiri deghizate, se încruntă a rîs, în felul ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu câteva zile înainte de Revelion. Am mers la Chișinău, peste o zi, să ne întâlnim cu noul nostru tată, care ne este tată adevărat, căci și-a dedicat viața pentru a ne întreține, iar pentru acest lucru, îi suntem foarte recunoscătoare. Am mers și l-am întâlnit, a venit la noi acasă și, din acea zi, am început să-i zicem tată. Anul Nou a fost unul foarte frumos, plin de surprize plăcute, aflăm că mama este însărcinată, ce fericite eram
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
când și-a recunoscut rochița ei, păstrată peste atâția ani. Așa trebuie să procedăm toți; să facem fericit pe cineva și, atunci, noi vom primi o mai mare fericire, căci acea persoană, căreia i-am făcut bine, ne va fi recunoscătoare și mereu o să-și amintească de binele pe care i l-am făcut. Dar dacă am făcut bine, și persoana nici bună ziua nu ne dă, nu trebuie să ne întristăm, căci Dumnezeu vede și judecă, iar noi trebuie să ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înțeleaptă ca noi, a trecut prin multe și știe mai bine, pentru asta, eu o respect și o iubesc și mai mult. A știut cum să ne educe, ca să fie mândră de noi. Și noi, la rândul nostru, îi suntem recunoscătoare. Suntem un popor disperat Azi, aproape toți membrii familiei mele s-au adunat la o masă. E bine că mai sunt alegeri și sărbători, căci mamele își mai văd copiii, nepoții, se mai întâlnesc verișorii, frații, surorile. Azi, este ziua
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
românogermane peste Prut. Comparând evenimentele înspăimântătoare pe toate pământurile unde au pus piciorul armatele germane, ceea ce a fost în România propriu-zisă, Muntenia, Oltenia, Banat și sudul Moldovei, erau persecuții obișnuite(sublinierea autoarei)” După catastrofa războiului evreii au fost și sunt recunoscători României că asupra lor s-a abătut o mică nenorocire” (pag.59 ). Autoarea arată că această gândire o avea nu numai ea, ci și Marele Șef Rabin Alexandru Șafran în 1939. Din câte știu eu (Al.M.) Alexandru Șafran fusese
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Hai să-ți spun cum se poate muri prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste fix trei secunde și îți voi fi veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune. Sper că n-ai probleme cu reumatismul. Alta-i chestia. Ți-am spus mereu că viața are ironiile ei. A căzut un stâlp peste doi inși care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mie. Tocmai azi. După toate întâmplările de azi. Asta este prea de tot... Încercă, din nou, să plece. - Vai, vai, vai... Ne-am supărat. Păcat, eu nu v-am spus decât adevărul. Și, domnul meu, ar trebui să-mi fiți recunoscător. Taximetristul care v-a făcut ciuciulete și-a primit pedeapsa. Acum zace între fiare, până va veni ambulanța. Mașina de descarcerare se apropie de locul accidentului, dar este deja prea târziu pentru individ. Ar fi trebuit să vă trateze cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână calm. Și rosti cu o voce aproape mieroasă: - Atunci nu pot decât să vă fiu recunoscător, dragă domnule, bine i-ați făcut, își merita această tragică soartă. Mă puteți scuza, acum? Chiar trebuie să plec, am întârziat. Și urăsc să întârzii, sper că înțelegeți. În alte condiții mi-ar fi făcut plăcere să mai stăm de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt indiscret? Tipăriți și ziare pentru a părea cât mai credibili? Aveți un buget demn de toată lauda. Gata, ați câștigat, acum dați-mi premiul sau râdeți de mine, nu mă interesează. Sunt așteptat. - Știu. Și v-aș rămâne veșnic recunoscător dacă nu ați ajunge la întâlnirea programată. Nu va aduce nimic bun, ba chiar din contră, va fi o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de Jos "...că aceste pământuri pline de istorie au putut naște atâtea valori umane ce au strălucit pe frontispiciul culturii române! Vasluian fiind, răman uimit de mulțimea ,,stelelor" ce s-au înălțat dintre dealurile vasluiene. Îmi condamn ignoranța și rămân recunoscător amicului de o viață Ion N. Oprea pentru strădaniile sale de a-mi umple lacunele cu lumina unui trecut, de dânsul scos la iveală. În prefața sa ,,Înainte de carte" sunt înșiruite o seamă de nume ce-au fost mândria școlii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei o să le placă toate chestiile astea. Le Îmbrăcăm de ani de zile, iar Tommy insistă să le aleagă personal hainele. I-am aruncat o privire recunoscătoare și mi-am aruncat punga pe-un umăr. — Succes! mi-a strigat ea În timp ce ușile liftului se Închideau și un zâmbet sincer i se Întindea pe mai toată fața. Ai mare noroc cu locul ăsta de muncă atât de grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum ar reacționa Miranda dacă ar ști că vorbesc la telefon cu cineva care n-a auzit niciodată de ea. Nu prea bine, evident. — Ei bine, dacă m-ai putea suna cât de urgent posibil, ți-aș fi cu adevărat recunoscătoare, i-am spus Juliei. Și dacă redactorul-șef Își face apariția cât de curând, te rog, spune-i să mă sune. Era Într-o vineri dimineață, era mijlocul lui decembrie, și dulcea, dulcea libertate a weekendului era la doar zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la ora asta? — Ai o criză-Miranda? m-a Întrebat ea și mi-a aruncat o privire plină de simpatie. Am dat afirmativ din cap. — De data asta, cred c-am dat-o rău de tot În bară, am zis, acceptând recunoscătoare farfuria. Pe chestia asta s-ar putea să fiu concediată. — O, scumpo, tu Întotdeauna spui așa. N-o să te concedieze. Nici n-a văzut Încă În ce hal muncești. Cel puțin, sper că n-o să te concedieze - ai cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunat adineauri acasă și mi-am ascultat mesajele de pe robot. Sunt chiar acum În drum dinspre Paris, undeva deasupra Atlanticului, dar aveai o voce atât de Îngrijorată, Încât m-am gândit să te sun imediat. — Mulțumesc! Mulțumesc! Îți sunt foarte recunoscătoare. Da, sunt puțin Îngrijorată pentru că am primit un telefon de la Miranda azi-dimineață și mi s-a părut ciudat că n-a primit coletul. I l-ai dat șoferului la Paris, nu? — Bineînțeles. Mă Înțelegi, domnișoară, În meseria mea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instinctiv, deși undeva, În fundul minții, ceva Îmi spunea că ea Încă nu scosese o vorbă. Dar tensiunea era insuportabilă și nu mă puteam stăpâni să nu Îi dau Înainte: Sunt atât de Încântată să lucrez pentru tine. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o de a... Taci din gură! Taci naibii din gura aia! Și mai ziceam de alții, că nu au demnitate. S-a Îndepărtat de mine. A terminat cu examinarea mea de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât toate țoalele mele. După cum Îmi făcusem deja obiceiul, m-am dus pe jos până la intersecția cu Third Avenue și am luat imediat un taxi, după care m-am cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu trebuie să mă alătur oamenilor de rând din metrou, și am zis cu voce răgușită: — Madison 640. Repede, te rog. Taximetristul m-a privit În oglinda retrovizoare - cu oarecare milă, aș putea să jur - și a zis: — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grieu. Di aceia Îți aduc lucrurile astiea aici, a zis el și m-a ajutat să apuc cum trebuie plasele pline ochi și cutiile grele. Să fii fată bună și Îți doriesc o zi frumoasă. I-am aruncat o privire recunoscătoare, m-am uitat amenințător, mai În glumă, mai În serios, la Eduardo - era felul meu de a-i spune: „Te omor dracului dacă Îți trece măcar prin cap să mă pui să-ți cânt În clipa asta“ - și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai părea supărat, dar eu abia mă mai puteam mișca. Efortul de a‑l recâștiga, de a găsi cuvintele potrivite nu numai ca să‑l conving că nu Îl scăpasem din vedere, dar și ca să‑l asigur că eram suficient de recunoscătoare și entuziasmată Îmi secătuise ultimele resurse de energie. Nu‑mi amintesc cum m‑am urcat În mașină, nu‑mi amintesc drumul spre casă și dacă i‑am dat bună ziua sau nu lui John Fisher‑Galliano În holul clădirii. În afara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
best‑seller‑uri. Și, crede‑mă - pe Gabriel Brooks e bine să Îl cunoști. — Hmm, probabil că ai dreptate. În fine, trebuie să plec, și așa peste câteva ore trebuie să fiu la serviciu. Mulțumesc pentru tot. Îți sunt realmente recunoscătoare. M‑am ridicat În vârful picioarelor să Îl sărut pe obraz; pe jumătate așteptând ca să‑și Întoarcă buzele spre ale mele, pe jumătate și vrând ca el să o facă, dar s‑a mulțumit să zâmbească. — Mi‑a făcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am ignorat tranziția ei la stilul familiar - faptul că se referise la Miranda folosindu‑i numele ei mic - și m‑am străduit să scap de ea. — OK, așa mă gândisem și eu. Dar Îți mulțumesc că ai căutat, Îți sunt recunoscătoare. La revedere. — Stai așa! a strigat ea și, deși receptorul era deja la jumătatea distanței spre lăcașul lui, excitarea ei m‑a făcut să ascult din nou: — Da? — Ăă, păi, eu, ăă, voiam doar să Îți spun că dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cea mai bună revistă din lume!!! Miranda, știu că ești o persoană minunată și editor de revistă de modă și că mă poți transforma Într‑o persoană nouă și mai frumoasă și, crede‑mă, ți‑aș fi pe veci recunoscătoare pentru asta. Dar dacă nu mă poți face o persoană nouă, poate poți să‑mi dai și mie o rochie foarte, foarte, foarte drăguță pentru o ocazie specială? Eu nu am Întâlniri romantice cu nimeni, dar mama zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e cel mai greu, dar În mod clar nu ești singură. Am pus poza Înapoi În plicul confidențial și i‑am Înapoiat‑o Ilanei. — Ești nemaipomenită, i‑am zis și i‑am pus mâna pe umăr. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare și promit să nu spun niciodată nimănui de unde o am, dar vrei te rog să mi‑o trimiți? Nu cred că Încape În poșeta mea Leiber, dar aș da orice să mi‑o trimiți acasă. Se poate? A zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]