21,673 matches
-
LUMEA, revistă apărută la București în 25 mai 1925, cu concursul Elenei Văcărescu. Proiectată să aibă periodicitate lunară, nu a depășit primul număr, redactat de N. Țincu. L. își propune să se deschidă „tuturor scriitorilor originali” și să arate „începătorilor greșelile de fond și formă”, publicând nuvele, romane, poezii, știință (filosofie, sociologie), comentarii politice, recenzii și note teatrale. N. Rădulescu-Niger semnează schița În tren
LUMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287893_a_289222]
-
și articolele sale consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La France catholique”, iar în limba rusă, în revista „Kontinent”. Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
evidente ale unei recitiri. L. și-a revăzut textele, le-a regrupat atașându-le câte unui reper contextual esențial și țintuindu-le sub titluri sugestive: Seismograme (1993), Posteritatea contemporană (1994), Estetice (1994), Pragul (1995) și Insula Șerpilor (1996). Citite, textele redactate din mers și difuzate ritmic sub un voltaj emoțional înalt, își revelează valoarea documentară inalterabilă. Privite în ansamblu, ele reconstituie panorama culturală a aniilor ’70-’90, cu tropismele, obsesiile, personajele și lexicul lor inconfundabil. Dacă se poate vorbi de un
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
științific, aflat, ca în fiecare toamnă, cu elevii la „muncă patriotică” într-o fermă legumicolă, intenționează să adreseze ministrului de resort un memoriu în care să îi ceară sprijinul pentru obținerea unui lectorat în străinătate. În ziua când hotărăște să redacteze textul, o brigadieră îl atrage, cu complicitatea directorului, apoi intervin alte și alte „ispite”, iar memoriul continuă să rămână la formula de adresare: „Tovarășe Ministru”. O dramă interioară, aparent fără urmări, e cea din Jurnalul unei iubiri. Naratorul, un student
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
și pozițiile. 2. Un al doilea exercițiu utilizează o tehnică propusă de către J. Fordyce și R. Weil; în esență, grupurile de cursanți (de câte 5-6 participanți) trebuie să ia în calcul instituția de proveniență (în cazul studenților, facultatea) și să redacteze o listă de schimbări convenabile pentru toți și benefice pentru organizație, în toate domeniile. Se insistă că aceste schimbări trebuie să fie convenabile pentru toți (studenți, profesori etc.); liderii fiecărui grup vor ieși pe rând la tablă/flip-chart și vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
perspectivă este deosebit de generoasă pentru practica metodelor de învățământ. O tehnică aparte de problematizare este cea de interpretare a unor imagini. Conform lui Péretti, Legrand și Boniface (2001), acest exercițiu conceput de André Lévy presupune ca membrii unui grup să redacteze - la început individual, pentru ca apoi să continue în cadrul unui subgrup - o serie de legende/istorioare corespunzătoare unor imagini unice (fotografie ori desen complex prezentată lor). Avem aici în desfășurare patru faze: - în prima fază (cu o durată între 10 și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să continue în cadrul unui subgrup - o serie de legende/istorioare corespunzătoare unor imagini unice (fotografie ori desen complex prezentată lor). Avem aici în desfășurare patru faze: - în prima fază (cu o durată între 10 și 20 de minute) fiecare participant redactează în mod individual istorioara proprie; - pe intervalul a 20-30 de minute, participanții se împart în grupuri de patru până la șase persoane, fiecare subgrup având drept sarcină redactarea unei istorioare comune ca explicație la imaginea originară (aici sunt puse în valoare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare. Clark Abt (apud Orlich et al., 1990) divide simularea în trei componente majore: a) modelele; b) exercițiile; și 3) instrucția. Modelele sunt inactive; ele nu interacționează cu participanții, ilustrând
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la București, absolvindu-l în 1906. După încercări literare în revistele vremii (în 1896 era premiat de Societatea „Tinerimea română”, în 1897 îi apăreau versuri în „Revista școlarilor”, iar în 1898 „Revista literară” îi publica o mică proză), în timpul liceului redacta suplimentul „Pentru copii” al ziarului „Adevărul” (1902-1903), la care trimitea și el proză și versuri, era prezent cu poezii la „Revista literară”, în 1904, dar se va „lansa” cu o lungă parabolă în versuri, însoțită de entuziasta prezentare a lui
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
o „gazetă” proprie, scrisă de mână, pe pagini de caiet, în care intră prima sa încercare literară: repovestirea unui basm. În liceu, la Iași, trage la șapirograf revistele „Între culise”, „Aurora” și „Viitorul”. Între 15 septembrie 1910 și ianuarie 1911 redactează, împreună cu Liviu Rebreanu, cumnatul său, săptămânalul „Scena”. În februarie 1918 scoate, la Iași, cu Dinu Dumbravă, revista „Cronica artistică și literară”. Mai târziu, de la 1 octombrie 1921 la 4 februarie 1922, conduce singur „Săgetătorul”, „publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
culturii române, cât și festivaluri de poezie și de meditație religioasă, sub patronajul unor fețe bisericești. O poetă, Thérèse Martin, trecută de Biserica Catolică în rândul sfinților și onorată cu titlul „Patroană a tuturor misiunilor catolice”, aprinde imaginația scriitorului. El redactează o ferventă disertație asupra creației literare a sfintei, susținută, la cererea Vaticanului, în fața enoriașilor în principalele centre religioase din sudul Franței. Ideile conferinței trec în două studii, tipărite în 1938 la Dijon. S. se înrolează în 1939 în armata franceză
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
volum tot în 1924, obține Premiul Societății Scriitorilor Români, iar Iosif Igiroșianu îl traduce în franțuzește. În 1931 scriitoarea se căsătorește cu Ion Vinea. După paisprezece ani divorțează; devine, în 1952, soția lui Petru Dumitriu. Este și autoarea unui roman redactat în limba franceză, Le Témoin de l’éternité (1975), precum și a numeroase traduceri (Eugène Sue, Marcel Brion, André Maurois, John Galsworthy, I. S. Turgheniev, Emily Brontë, Rabindranath Tagore ș.a.). În 1981 i s-a decernat Premiul special al Uniunii Scriitorilor
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
a-l suplini, „Revista literară”(1885-1905, 1907). S. nu a ocupat nici o funcție publică până în 1894. Ulterior e funcționar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, profesor la Conservatorul din București. Înființează primul conservator particular de muzică și artă dramatică și redactează, pentru nevoile școlii, un Curs de dicțiune, apărut în 1913. S. scrie mult - poezie, proză, teatru -, publicând regulat în „Literatorul” și în „Revista literară”, dar și în „Analele literare”, „Independentul”, „Lumina ilustrată”, unde semna Ermil, în „Românul”, „Adevărul de joi
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
Litere din București, unde în 1998 e numit profesor. Debutează în 1971, cu un articol la „Revista de istorie și teorie literară” și cu versuri la „România literară”, iar în volum în 1967 cu o biobibliografie a lui Tudor Vianu (redactată în colaborare cu H. Zalis) și în 1981 cu placheta Casa de vânt. Mai colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Vatra”, „Revue roumaine” ș.a., precum și la „Le Journal des poètes”, „Poetry Canada Review” ș.a. I s-au acordat Les
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
și traducător. Este fiul Irenei (n. Canella-Ciorogârleanu) și al lui Titus Stoika, ofițer și ziarist. Și-a făcut liceul la Buzău, Brașov și Pitești, perioadă în care debutează cu versuri la „Curierul liceului” din Ploiești (1909, continuând până în 1912) și redactează, împreună cu fratele său Cezar T. Stoika, revista „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), unde publică poezii, proză, articole literare, semnând cu pseudonimul Delaziliște, folosit și în cazul plachetei de debut, Licăriri, apărut în 1910, dar și cu altele, ca o
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Cernăuți liceul, absolvit în 1933, și se înscrie la Facultatea de Științe, secția matematici și filosofie. Suferind, în scurt timp se stinge din viață în spital. S. colaborează, încă de pe băncile liceului, la „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei” și „Iconar”. A redactat, alături de Teofil Lianu și Mihai Verbovschi, revistele „Izvodiri” și „Plaiul Cosminului”. Volumul Poeme, apărut postum, în 1937, conține versuri simple și fragede „ca frunza plopului”, „ca neliniștea ogoarelor bătute de lună”, „ca boabele de rouă”, „cântate parcă din fluier” - cum
STRATOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289973_a_291302]
-
operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă o dată cu De Trinitate, care este redactată în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui Dumnezeu a fost o operă fundamentală de-a lungul întregului Ev Mediu, chiar mai mult decît Confesiunile, deși a fost înțeleasă în baza unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce a scris deja, vrea ca printr-o nouă lucrare să corecteze fraze, afirmații, judecăți greșite care fuseseră formulate de el sau de alții, furnizînd astfel adevărata interpretare a scrierilor sale. O asemenea interpretare, propusă la mulți ani după ce autorul redactase acele opere, nu coincide, logic, cu aceea care se poate desprinde din operele în cauză. Retractările constituie însă un document interesant, ce reflectă recitirea într-un mod personal a propriilor opere de către autorul lor și, uneori, furnizează soluția unor probleme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se refugiaseră acolo, precum și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai tîrziu (430-431) redactează Memoriul împotriva ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre pedepsirea și iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Perpetuus și trimisă poetului ca s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus, care l-a invitat pe Paulinus să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfîntului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Pentru această ocazie, Paulinus a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care preamărește întruparea, minunile și opera de mîntuire a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (tristicha: grupuri de trei versuri); redactate într-un stil concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera Dittocheon-ului lui Prudentius. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament pe care le pun în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în toate mănăstirile latine patronate de mari literați precum Ieronim, Rufin sau Augustin. Deși era o fundație laică, Vivarium-ul nu punea în practică programul cultural enunțat în rescriptul lui Atalaric despre care am vorbit mai sus și pe care îl redactase după normele retoricii Cassiodor însuși, ci respecta practicile din mănăstirile epocii, în ciuda faptului că o mare personalitate precum Cassiodor a stimulat probabil un anumit tip de activitate culturală, și anume cea focalizată asupra „gramaticii”. Era vorba totuși de o activitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza materialului pus la dispoziție de Epifanie. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut o importanță fundamentală pentru cultura medievală. Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la Vivarium sînt opere originale, chiar dacă și ele sînt dovada unei mentalități de compilator și nu a unei capacități de a organiza într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
document de o importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sînt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; pe lîngă cele ale lui Grigorie, au fost adunate și unele epistole ale predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, care au fost redactate probabil de Grigorie însuși, pe atunci diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără nici un sprijin de Bizanțul sub a cărui stăpînire - și protecție - se afla. Există și un Comentariu la prima carte a Regilor (In librum primum Regum expositiones), adică la 1 Sam. 1-16, care nu este scris de Grigorie, ci e redactat de un călugăr, Claudiu, care a așternut în scris ceea ce auzise din explicațiile lui Grigorie; la fel s-a întîmplat și cu Comentariul la Cîntarea Cîntărilor (Expositio in Cantica Canticorum), din care ne-au parvenit fragmente și unde se reia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]