6,309 matches
-
afirmația subsemnatului că prin scrierile d-sale Al. Mânăstireanu intră și va rămâne în memoria spirituală a Bârladului și a țării pentru că cele două volume au ajuns în fondul național de carte și în tezaurul livresc al marilor biblioteci ieșene. Regret că palidele mele cuvinte nu reușesc să exprime întreaga gratitudine pe care o datorez colegului de breaslă și prieten, Al. Mânăstireanu pentru că mi-a făcut onoarea să-mi pomenească numele și mai multe titluri ale scrierilor mele în cartea d-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-mă stăruitor pentru volumul următor, de parcă s-ar fi sfătuit cu ceilalți cititori care mau îndemnat către același țel... Într-o discuție antrenantă cu dl. Pană - fost elev cândva la Generală nr.2, i-am ferit cu autograf ambele volume. Regret că ne-au bătut suedezii la tenis. Luni, 21 septembrie 2009. Tot matinal și astăzi... și citesc cu o deosebită plăcere și bucurie din revistele dăruite de prof. Gruia Novac. E o liniște profundă, încât aud căderea fâlfâindă a unor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
intimitate, cu cineva drag. Căci, pur și simplu, nu mai era vreme și pentru cineva drag. Și, s-a trezit, mireasa codrilor de miri, aproape bătrână. Cu ten cutanat; cu dedițele în păr; cu gânduri aproape răvășite, cu mult regretatele regrete feminine, de la o anume etate,încolo. Nu,însă, și cu tristețe. De un soț, ca să fie, se legase, ea, cum necum. A rezultat și un băiețel - frumos, ca un pui de lueafăr negru. Și istoria și-a schimbat cursul, direcția
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tarif dublu, și,în dese cazuri, triplu. Important era faptul, că, vitrinele erau, mai tot timpul,încărcate cu de toate. Unul și-a regăsit, pe-acolo, mândra. Mai întâi a plătit, pentru recuperare, de s-a rupt. Mai apoi, a regretat. Cică,între timp, se ultrauzase. într-o zi, a trecut prin față, un primar. Bă, zice el,însoțitorului, ăsta nu o fi capul meu? Că, îmi pare că prea seamănă. O, nu, domnule primar, ar fi răspuns consilierul. Al dumneavoastră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să promit că voi pune capăt carierei mele de incendiator, ceea ce a silit-o pe mama să simuleze mai departe hotărârea de a mă spânzura, pentru a mă determina să regret. Lecția de pedagogie a fost, însă, întreruptă de apariția tatei care n-a apreciat-o. În loc să mă ia de guler și să-mi tragă bătaia cuvenită, i-a dat mamei o palmă. Asta m-a șocat și mai rău decât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Raiului, cu pietre strălucitoare în ele și cu ierburi parfumate de-a lungul malurilor, ca la noi pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut. Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Șoacățu a pus catalogul pe marginea catedrei, fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unei monografii a Lisei pe care mi-a încredințat-o în speranța că mă voi obosi s-o public, m-a condus până la lift. Acolo ne-am mai îmbrățișat o dată. Am bănuit că n-o să-l mai revăd și am regretat în acel moment că fusesem, poate, nedrept cu el. Din Adria mi-a trimis scrisori afectuoase în care marea obsesie a vieții lui, cariera, nu-l mai interesa. Devenea, în schimb, din ce în ce mai sentimental pe tema Lisei și a copilăriei. A
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
funcționar de-al lui, poate, Întinzîndu-i o hîrtie cu o sumă mare și explicîndu-i nevestei... În timp ce una din fiicele lor descoperea că seamănă cu bărbatul nu mai știu cărei prințese pe care ara văzut-o, dragă, În Paris Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rugă să treacă pe acasă măcar pentru cîteva clipe ca să se poată aranja, dar Juan Lucas Îi spuse politicos s-o lase moartă, fiindcă nu mai aveau timp și cînd ea vru să protesteze Îi vîrÎ ceasul sub nas. Susan regreta că băuse așa mult și Începu să-și dorească un pahar de coca-cola de la gheață de Îndată ce-o să-și ocupe locurile În tribună. Juan Lucas Îl silise pe Carlos să treacă de trei ori pe roșu și tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se reducea acum la această bucată de schelă Înclinată și alunecoasă pe care se urca opintindu-se din greu, regretînd nespus absența totală a balustradelor, uitîndu-se În golul de sub el, cu senzația că acuși o să-și dea drumul, să se termine odată totul. Și totuși nu se prăbuși, fiindcă auzea respirația lui Albinețu și prindea noi puteri ca să urce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și desenară Împreună un arabesc, patinînd acum Într-un singur picior și alunecară zîmbitori, aplecîndu-se Înainte și cu piciorul sting Întins Înapoi, pînă ajunseră la masa unde premierul terminase de mîncat prăjitura cu cremă și voia să plece. Juan Lucas regreta În clipa aceea că nu are o minge de golf pentru a i-o băga În gură lui Julius, care Își făcea intrarea În dolce vita cu un căscat imens. Îl găsiseră dormind pe sofaua din apartament și Susan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scurt. Nu mai vreau să cînt la pian, mămico. — Perfect! exclamă Juan Lucas. S-a terminat cu pianul. Astuia Îi venise dintr-odată gustul artei, adăugă, uitîndu-se la Al Capone. Frumos lucru! exclamă uriașul de pe taburet, dar de Îndată parcă regretă ce spusese, arta nu e o treabă prea bărbătească, pentru orice eventualitate repetă privirea din timpul complimentului anterior cu același subînțeles și Susan lăsă din nou să-i cadă șuvița pe ochi. „E neschimbat“, Își spuse Juan Lucas uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra - și sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea, am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o fe meie străină și indi ferentă, și pentru nimic în lume n-aș face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari și nici pentru că fidelitatea nu mi-o permite. Cred, pur și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ne trăgea un zâmbet cuceritor: nu e momentul acum, trebuie să ne mai gân dim, să mai aprofun dăm... Am putea să le lăsăm moștenire următoarei promoții de studenți, noi făcuserăm destul, să mai facă și alții... Bomba de aur Regret vremurile când tot ce era auriu în picturi se reprezenta prin foițe de aur adevărat. Jumătăți și sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
contează, o să-l socotesc la numărul 3); pe urmă 4)când am intrat la facultate. Pe al cincilea nu l-am făcut, căci n-au mai fost condiții: la terminarea facultății eram familist, om serios, gata... Și, zău că nu regret deloc că l-am sărit! Parcă-mi dă târcoale și-un pic de greață. Întocmai ca după o beție. O pilulă, poate, mi-ar ajuta. Sau nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de ce-i nevoie ca noi doi să avem, așa, din când în când, câte-un schimb de replici. Este și neplăcut, și... nici nu știu cum să mai zic... Oricum, vreau să știți că eu sunt primul om în școala asta care regretă atari lucruri” “ În privința schimburilor de cuvinte pe care le aveți cu mine, cred că amândoi suntem primii, fiecare-n felul lui, firește. Despre celelalte cazuri, nu pot să mă pronunț” “Caustic și ironic. Nu ieșiți cu nimic din firescul dumneavoastră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
putut promova și aici. Am fi putut face treabă bună împreună. - Știți, acum este deja prea târziu!... - Cred că da. Eu nu sunt adeptul hoinăritului prin lume, departe de casă. Te sfătuiesc ca un părinte, să nu pleci. Oricum.. vei regreta mai târziu. În zilele următoare, Codrin se pregătea pentru plecare, fiind chiar fericit. Nu știa nicidecum încotro se îndreaptă, dar știa că trebuie să schimbe ceva în viața lui: o țară nouă, o limbă nouă, o iubită nouă, cu alte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
semăna câtuși de puțin cu cea pe care o vorbeau ei. Curând, am pornit-o hai- hui prin oraș, fără alt tovarăș, decât propria-mi plictiseală. Pentru prima dată în viața am început să studiez cu atenție natura și să regret faptul că nu cunoșteam deloc limbajul. Vedeam altfel casele, pietrele, străzile, păsările, florile, iar mersul pe jos, înotul, traficul intens mă făcea să mă simt sănătos și să realizez acea armonie perfectă dintre trup și suflet, dar totul era doar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din nou spre soră. — Nu, spuse Weber. Nu era așa. Și peste un an va fi altcineva. Regretă până și acest truism inofensiv, de îndată ce-l spuse. Putea fi transformat prea ușor în promisiune. Culoarea feței ei deveni mai aprinsă. Sunt sigură că orice ați putea face pentru el o să-l ajute. Mai sigură decât era el. Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adesea că nu scriu și eu o carte pentru copii : „E cea mai grea formă de literatură“, țin minte că i-am răspuns, „nu cred c-o să am vreodată curajul să m apuc de ea“... N-aș zice că nu regret. Actul doi : Căsuța din pădure Maria-Ruxandra s-a născut abia după opt ani și ceva, la Brașov, într-un loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
sentimente de respect și pildă pentru viitor, precum și mândria de a fi fii ai acestui harnic popor, fii ai Bisericii. Un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu * Într-adevăr, oricine se abate de la șoseaua națională, n-are să regrete, pentru că îi este dat să retrăiască momente de mult uitate. Impresionează valoarea și arta tezaurului ce și-a găsit liniștea în sălile muzeului. Oare ce inimă nu e liniștită când are în față monumente de artă ce s-au păstrat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete acel accident al naturii și al nașterii prin care un spirit sălbatic, mîndru și iute ca gîndul, fierbinte ca focul, a fost Încătușat Într-o asemenea temniță caraghioasă. Iar acest sentiment de rușine și Înjosire și de ură față de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne despărțim de celelalte fete, dar știm că-i doar pentru două săptămîni și așteptăm cu nerăbdare să ne revedem la Viena și să ne Împărtășim impresiile. Dar, cinstit vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o căutai, Își rătăcea bagajele, uita ceva sau pierdea ceva; atîta ne-a sîcÎit cu povestea aia cu cele trei sute șaizeci și șapte de trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd una din fete vrea să se distreze, zice: „N-ai vrea să-mi scrii ceva În carnetul de amintiri?“. Tot timpul ne amuzăm de povestea asta. Dar domnișoara Powers a fost Într-adevăr tare sîcÎitoare și nimeni n-a regretat că se desparte de ea. Ziua de astăzi am petrecut-o În Elveția. De dimineață am vizitat Liga Națiunilor din Geneva și celebrul castel Chillon. După-amiaza, acum, cînd Îți scriu, toată lumea a plecat Într-o excursie cu autocarul În Alpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]